ICCJ. Decizia nr. 1011/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1011/2012
Dosar nr. 291/54/2011
Şedinţa publică din 24 februarie 2012
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea introductivă formulată la data de 03 februarie 2011, reclamanţii M.E. şi P.G. au chemat în judecată pe pârâta C.C.S.D., solicitând instanţei obligarea pârâtei la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul teren, situat în Craiova, str. S., zona Complex Groapă, în suprafaţă de 1.862,87 m.p.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Prin sentinţa nr. 183 din 31 martie 2011 a Curţii de Apel Craiova a fost admisă acţiunea formulată de reclamanţii M.E. şi P.G. în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D., în sensul că a fost obligată pârâta să emită decizie reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul preluat abuziv situat în Craiova, str. S., zona Complex Groapă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamanţii din prezenta cauză au solicitat, în baza Legii nr. 10/2001, să li se acorde măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Craiova, imobil expropriat.
Prin Dispoziţia nr. 4507 din 08 februarie 2005, Primarul Municipiului Craiova a propus acordarea despăgubirilor în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul notificat, imposibil de restituit în natură, situat în Craiova, str. S., zona Complex Groapă (conform procesului-verbal privind starea de fapt a imobilului), în acelaşi timp dispunându-se transmiterea dosarului către Secretariatul C.C.S.D.
Dosarul reclamanţilor a fost transmis Secretariatului C.C.S.D. de către Primăria Mun. Craiova fiind înregistrat sub nr. 12246/ CC la data de 07 aprilie 2006.
Instanţa de primă jurisdicţie a constatat că reclamanţii au început procedurile de recuperare a unui bun al lor sau a contravalorii acestuia prin formularea unei notificări în anul 2001, iar autoritatea locală, cu competenţe în materia stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, s-a pronunţat la 08 februarie 2005.
Instanţa a constatat că între data depunerii cererii (notificării) şi data introducerii acţiunii au trecut aproximativ 6 ani, fără ca în perioada respectivă autorităţile abilitate de lege să ajungă la finalizarea procedurii, apreciind că durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca în mod evident principiul procesului rezonabil.
Împrejurarea că autorităţile administrative române nu au luat măsuri eficiente de soluţionare a cererilor constituie culpa acestora şi nu poate să conducă la împiedicarea realizării dreptului reclamanţilor.
Punerea în executare a legilor cu caracter reparatoriu revine autorităţilor executive ale statului care au obligaţia legală şi constituţională de a respecta atât dreptul intern cât şi tratatele internaţionale.
În afara argumentului decurgând din art. 6 al Convenţiei, Curtea consideră că prin neîndeplinirea obligaţiei de a se emite titlurile de despăgubire autorităţile pârâte aduc o evidentă atingere noţiunii de bun şi a obligaţiei statului de a proteja bunurile, valorile patrimoniale ale persoanelor, obligaţie asumată de România prin Protocolul Adiţional nr. l la C.E.D.O.
Instanţa a reţinut că absenţa totală a despăgubirilor de aproximativ 8 ani, creează reclamantului o sarcină excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectul bunurilor lor garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1.
Concluzionând, Curtea apreciază că procedurile administrative, coroborate cu cele judiciare trebuie să se desfăşoare în termen rezonabil şi că depăşirea unui termen de 6 ani de la data formulării cererii de acordare a măsurilor reparatorii, constituie deja o încălcare evidentă a prevederilor art. 6 din C.E.D.O.
3. Recursul declarat de C.C.S.D.
Recurenta a criticat hotărârea instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală, arătând că în cauza dedusă judecăţii a fost parcursă etapa transmiterii şi înregistrării dosarelor, iar referitor la etapa privind verificarea legalităţii respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat de reclamanţi, precum şi etapa evaluării, s-a susţinut că parcurgerea acestor etape este condiţionată de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor.
Recurenta a apreciat că instanţa de fond a interpretat în mod greşit faptul că termenul rezonabil de soluţionare a cererii nu a fost respectat de C.C.S.D., întrucât nu a ţinut cont de Decizia nr. 2815/2008 emisă de C.C.S.D., prin care a fost stabilită ordinea de soluţionare a dosarelor de despăgubire, astfel încât răspunsul instituţiei către reclamant nu reprezintă un refuz nejustificat de soluţionare a cererii.
Recurenta a criticat soluţia instanţei de fond cu privire la faptul că a obligat instituţia pârâtă la emiterea directă a deciziei conţinând titlul de despăgubire, fără a lua în considerare că impunerea unei astfel de obligaţii, cu trecerea peste etapele administrative, pune în imposibilitate C.C.S.D. să pună în executare o hotărâre irevocabilă în acest sens.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:
În conformitate cu dispoziţiile din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, procedura administrativă de soluţionare a dosarelor privind acordarea de măsuri reparatorii presupune parcurgerea mai multor etape şi anume: etapa transmiterii şi a înregistrării dosarelor; etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării; etapa evaluării, etapă în care dacă, după analizarea dosarului, se constată că în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare,procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire şi valorificarea acestui titlu în condiţiile prevăzute de art. 26 din OUG nr. 81/2007, care include în cuprinsul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, Capitolul V, Secţiunea I intitulată „Valorificarea titlurilor de despăgubire".
Instanţa de control judiciar a constatat că recurenţii - reclamanţi au supus controlului instanţei de contencios administrativ refuzul nejustificat al autorităţii administrative de a elibera actul administrativ, respectiv Decizia reprezentând titlul de despăgubire.
Înalta Curte a constatat că printr-o notificare formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamanţii au solicitat despăgubiri pentru imobilul situat în Craiova, str. S., în suprafaţă de 1.862,87 mp, ca urmare a preluării abuzive, iar prin Dispoziţia nr. 4507 din 08 februarie 2005 Primăria Municipiului Craiova, în calitate de entitate notificată, a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul notificat. Dosarul aferent dispoziţiei arătate mai sus a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale, fiind astfel declanşată procedura administrativă prevăzută de titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Înalta Curte a constatat că dosarul reclamantului a fost transmis de Primăria Municipiului Craiova şi a fost înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 12246/ CC. Înalta Curte a constatat că dosarul reclamanţilor a fost analizat în privinţa legalităţii respingerii cererii de restituire în natură a imobilului, autoritatea sesizată constatând că este legală respingerea cererii de restituire în natură. Cu privire la etapa evaluării, Înalta Curte a constatat că această etapă nu a fost parcursă, situaţie recunoscută şi susţinută de autoritatea pârâtă prin existenţa deciziei nr. 2815 din 16 septembrie 2008.
Înalta Curte a constatat că intervalul mare de timp, pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparaţilor pentru imobilul preluat abuziv, care a rămas de altfel nefinalizată cu emiterea titlului de despăgubire, conferă consistenţă concluziei reţinută de instanţa de fond, în sensul încălcării principiului soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil consacrat de art. 6 paragraful 1 din C.E.D.O. şi a Libertăţilor Fundamentale.
Având în vedere dispoziţiile art. 20 din Constituţia României, normele interne cuprinse în legislaţia primară şi secundară, având ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor, nu pot fi interpretate şi aplicate într-un sens care să nu concorde cu dreptul la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat în art. 6 paragraful 1 din Convenţie ca o garanţie a dreptului la un proces echitabil şi aplicabil nu numai în procedura judiciară, ci şi în cadrul procedurii administrative şi, de asemenea, în etapa executării hotărârilor sau deciziilor definitive.
Complexitatea etapelor procedurale poate constitui un criteriu de apreciere a respectării termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite arbitrare, a unei totale pasivităţi a autorităţii publice, în condiţiile în care din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că s-a înaintat în derularea procedurilor administrative.
De aceea, Înalta Curte constată că sentinţa primei instanţe este legală şi temeinică sub aspectul soluţionării cererii de obligare a pârâtei C.C.S.D. la emiterea titlului de despăgubire, evident cu respectarea procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 247/2005, căci demersurile acestei autorităţi pe parcursul a aproape 5 ani de zile sunt aproape inexistente.
De asemenea, Înalta Curte reţine că procedura administrativă reglementată de Titlul VII, Cap. V din Legea nr. 247/2005 este o procedură complexă, care implică parcurgerea mai multor etape, scopul său fiind acela de acordare a unor despăgubiri juste şi echitabile, în raport cu practica jurisdicţională internă şi internaţională, având ca obiect cauze în care s-au stabilit despăgubiri pentru imobile preluate în mod abuziv de Statul Român, precum şi neplafonarea prin lege a despăgubirilor acordate conform titlului menţionat.
În vederea atingerii acestui scop, legea a atribuit Comisiei Centrale o anumită marjă de apreciere, în sensul că poate recurge la orice acţiune, în limitele competenţei sale, lăsând la aprecierea sa şi stabilirea ordinii de soluţionare a dosarelor, având în vedere numărul mare al acestora, etapele care trebuie parcurse, incluzând şi perioada în care evaluatorul va întocmi raportul de evaluare.
În exercitarea acestei libertăţi de apreciere, Comisia Centrală a decis ca ordinea dosarelor să fie aleatorie, având ca argument egalitatea de tratament. Prin urmare, stabilirea acestui criteriu este legală şi proporţională cu scopul urmărit şi anume acordarea unor despăgubiri juste şi echitabile, fără a aduce atingere principiului egalităţii subiecţilor de drept vizaţi.
În cauza dedusă judecăţii Înalta Curte a constatat că este aplicabilă Decizia nr. 2/2006 a C.C.S.D., care prevede în art. 4 că în cazuri excepţionale, temeinic motivate, Comisia Centrală va putea decide tratarea cu prioritate a unui anumit dosar, întrucât cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantului, pentru imobilele notificate în temeiul Legii nr. 10/2007, a fost stabilit de către instanţa de judecată.
În consecinţă, instanţa de control judiciar a constatat că au fost încălcate dispoziţiile art. 6 din C.E.D.O. privind dreptul la un proces echitabil, deoarece a fost depăşit termenul rezonabil de soluţionare a dosarului privind măsurile reparatorii în faza procedurii administrative şi, pentru aceste considerente, recursul declarat de pârâtă va fi respins de Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., menţinând soluţia instanţei de primă jurisdicţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de C.C.S.D. împotriva sentinţei nr. 183 din 31 martie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1009/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 1017/2012. Contencios → |
|---|
