ICCJ. Decizia nr. 1138/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A.A. SRL a chemat în judecată pe pârâta Garda Financiară - Comisariatul General solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună suspendarea executării procesului-verbal de control întocmit de pârâtă la data de 01 ianuarie 2011.
Pârâta a formulat întâmpinare în care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât procesul-verbal de control aflat în discuție nu este susceptibil de executare silită, în raport de prevederile art. 85 din O.G. nr. 85/2003. Pe fond, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, întrucât reclamanta nu a înregistrat în evidențele contabile, în perioada 01 ianuarie 2011 - 30 aprilie 2011, venituri în sumă de 1.492.229 RON, ceea ce a avut ca efect diminuarea datoriilor la bugetul de stat cu suma totală de 596.892 RON.
La termenul de judecată din data de 12 octombrie 2011, reclamanta a depus la dosar cerere precizatoare la acțiunea introductivă de instanță în care a arătat că se referă la suspendarea efectelor procesului-verbal de control cu următoarele consecințe: ridicarea sechestrului asigurător, ridicarea popririi asiguratorii și ridicarea dării în consemn la organele vamale.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 6015 din 19 octombrie 2011, a respins excepția inadmisibilității acțiunii, precum și acțiunea formulată de reclamanta SC A.A. SRL, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de control încheiat la data de 01 ianuarie 2011 de pârâta Garda Financiară - Comisariatul General, s-a constatat că societatea reclamantă a încălcat prevederile Codului fiscal referitoare la calculul profitului impozabil, baza de impozitare pentru T.V.A., facturare și evidența operațiunilor ce generează T.V.A., respectiv art. 7 și art. 12 din Legea nr. 82/1991, republicată, precum și art. 74 C. proc. fisc. în concret, s-a reținut că reclamanta nu a înregistrat în evidențele contabile, în perioada 01 ianuarie 2011 - 30 aprilie 2011, venituri în sumă de 1.492.229 RON, ceea ce a avut ca efect diminuarea datoriilor la bugetul de stat cu suma totală de 596.892 RON.
Prin același proces-verbal de control, s-a dispus indisponibilizarea mărfurilor găsite în depozit la data de 12 aprilie 2011, prin aplicarea sigiliului Gărzii Financiare, în vederea luării măsurilor asigurătorii pentru recuperarea prejudiciului fiscal, precum și darea în consemn a contribuabilului la organele vamale , în scopul stopării operațiunilor de import mărfuri destinate pieții subterane.
împotriva acestui procesul-verbal de control, reclamanta a formulat contestația înregistrată din 03 iunie 2011 prin care a solicitat anularea măsurilor dispuse ca urmare a controlului; la data de 14 iulie 2011, reclamanta a depus note completatoare prin care a solicitat anularea procesului-verbal de control și, pe cale de consecință, anularea măsurilor dispuse în cuprinsul acestuia.
Prima instanță a apreciat că procesul-verbal de control aflat în litigiu este un act administrativ, întrucât emană de la o autoritate publică, reprezintă manifestarea de voință a acestei autorități și produce prin el însuși efecte juridice, în sensul că prin acesta se dispun o serie de măsuri în sarcina reclamantei, motiv pentru care poate fi atacat pe cale separată, inclusiv în procedura reglementată de art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, modificată.
în opinia instanței, în speță, nu sunt întrunite condițiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată, pentru a se putea dispune suspendarea executării procesul-verbal de control încheiat la data de 01 ianuarie 2011, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.
în ceea ce privește prima condiție, curtea de apel a arătat că aparența de nelegalitate trebuie să rezulte în urma unei analize sumare a împrejurărilor în care a fost emis actul, fără a fi prejudiciat fondul. Or, toate argumentele prezentate de reclamantă sunt, în realitate, motive de nelegalitate care nu sunt evidente la o cercetare aparentă, ci presupun, în mod obligatoriu, administrarea unor probe pe fondul cauzei, ceea ce excede obiectului cererii de față.
Aparența de nelegalitate a unui act administrativ trebuie să rezulte din acele împrejurări de fapt sau de drept care să constituie "indicii de nelegalitate" și care rezultă dintr-o simplă analiză, fără a presupune dovedirea unor motive de nelegalitate.
Or, argumentele invocate de reclamantă se referă la modul de evaluare a mărfurilor, modul de inventariere, calcularea bazei de impunere, modalitatea de stabilire a prețului de vânzare, modul de întocmire al documentelor contabile, acestea nepermițând instanței, în lipsa administrării unor dovezi pe fondul cauzei, să rețină eventuale indicii de nelegalitate.
Totodată, simplele susțineri ale reclamantei nu sunt suficiente pentru a considera îndeplinită condiția cazului bine justificat, în lipsa unor împrejurări care să fie apte să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ fără a antama fondul.
De asemenea, curtea de apel a arătat că nici condiția pagubei iminente nu este îndeplinită, deoarece actul administrativ dedus judecății nu este executoriu prin el însuși.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC A.A. SRL, care a solicitat modificarea sa, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost precizată.
în motivarea căii de atac, încadrabilă în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susținut faptul că sentința contestată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată.
în dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă următoarele critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată:
Prima instanță nu a analizat criticile de nelegalitate ale procesului-verbal de control invocate de parte, respectiv: a) aplicarea adaosului comercial de 200%; b) incoerența și calculele eronate în stabilirea diferențelor de impozit pe profit și T.V.A.
în mod nelegal și neîntemeiat, Curtea de Apel a apreciat condiția pagubei iminente prin raportare la condiția cazului bine justificat, pe care a considerat-o ca fiind neîndeplinită.
Intimata Garda Financiară - Comisariatul General a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 3041C. proc. civ., înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, prin cererea dedusă judecății, recurenta-reclamantă a solicitat, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, modificată, suspendarea executării procesului-verbal de control întocmit de intimata-pârâtă la data de 01 ianuarie 2011.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
După cum se cunoaște, suspendarea actelor juridice reprezintă operațiunea de întrerupere vremelnică a efectelor acestora, ca și cum actul dispare din circuitul juridic, deși, formal-juridic, el există.
Mai este de observat că suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității: atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într-un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat, este echitabil ca acesta din urmă să nu-și producă efectele asupra celor vizați.
în plus, instituția juridică analizată trebuie să ofere cetățeanului o protecție adecvată împotriva arbitrariului, ceea ce realizează și Legea nr. 554/2004, modificată.
Pe de altă parte, se impune a fi făcută precizarea că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate care, la rândul său, se bazează pe prezumția de autenticitate (actul emană de la cine se afirmă că emană) și pe prezumția de veridicitate (actul exprimă ceea ce în mod real a decis autoritatea emitentă).
De aici, rezultă principiul executării din oficiu, întrucât actul administrativ unilateral este el însuși titlu executoriu.
Cu alte cuvinte, a nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea, ceea ce este de neconceput într-o bună ordine juridică, într-un stat de drept și o democrație constituțională.
Din acest motiv, suspendarea efectelor actelor administrative reprezintă o situație de excepție, la care judecătorul de contencios administrativ poate să recurgă atunci când sunt îndeplinite condițiile impuse de Legea nr. 554/2004.
în altă ordine de idei, din lecturarea art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, rezultă că, pentru a se dispune suspendarea actului administrativ, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența unui act administrativ, parcurgerea procedurii administrative prealabile, prezența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
Așadar, o primă cerință pentru a interveni această măsură excepțională de întrerupere a efectelor unui act administrativ este aceea de a fi în prezența unui asemenea act.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din actul normativ mai sus citat, prin noțiunea de act administrativ se înțelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
în speța de față, procesul-verbal de control încheiat la data de 01 ianuarie 2011 de intimata Garda Financiară - Comisariatul General nu este un act administrativ unilateral cu caracter individual, după cum a argumentat prima instanță, ci este un act preparator care stă la baza emiterii unor acte administrativ fiscale.
în concret, în raport de prevederile art. 85 din O.G. nr. 92/2003, doar declarația fiscală și decizia de impunere constituie titlu executoriu susceptibil de executare silită.
Procesul-verbal de control aflat în discuție a fost încheiat în temeiul art. 6 alin. (7) din O.U.G. nr. 91/2003, modificată și completată, conform căruia, la constatarea unor împrejurări privind săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală în domeniul financiar-fiscal, organele Gărzii Financiare întocmesc procese-verbale în baza cărora sesizează organele de urmărire penală cu privire la faptele constatate.
în același sens, în art. 9 alin. (4) din H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea și funcționarea Gărzii Financiare se menționează faptul că, la constatarea împrejurărilor privind săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală în domeniul financiar-fiscal, organele Gărzii Financiare întocmesc procese-verbale prin care stabilesc implicațiile fiscale ale acestora, în baza cărora sesizează organele de urmărire penală competente și dispun, în condițiile O.G. nr. 92/2003, cu modificările și completările ulterioare, instituirea măsurilor asiguratorii ori de câte ori există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească averea.
în plus, la art. 11 alin. (3) și alin. (5) din H.G. nr. 1324/2009 se prevede că procesele-verbale prevăzute la art. 9 alin. (4) și (5) pot cuprinde evaluări ale prejudiciului fiscal, pe baza stabilirii implicațiilor fiscale determinate de sustragerea de la plata impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume de natură fiscală datorate bugetului general consolidat, fără calcularea de obligații accesorii acestora și care nu constituie titluri de creanță fiscală. Valorificarea constatărilor privind starea fiscală, înscrise în procesele-verbale, se face în condițiile stabilite prin ordin al președintelui A.N.A.F., un exemplar al procesului-verbal fiind comunicat organului fiscal competent în gestionarea dosarului fiscal al contribuabilului.
Prin procesul-verbal contestat în speță, Garda Financiară - Comisariatul General nu a dispus măsuri de virare la bugetul de stat a sumelor reprezentând valoarea prejudiciului evaluat, acest act de control având caracter de act premergător emiterii unui act administrativ fiscal, constatările sale urmând a fi valorificate printr-un raport de inspecție fiscală, care va sta la baza emiterii deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare.
Decizia de impunere emisă de organul fiscal competent constituie titlu de creanță și este susceptibilă de a fi contestată de contribuabil, potrivit procedurii reglementate de O.G. nr. 92/2003, republicată.
Prin urmare, neavând natura juridică a unui act administrativ fiscal, ci a unui premergător emiterii actului administrativ fiscal, procesul-verbal întocmit de Garda Financiară - Comisariatul General nu stabilește un raport obligațional între contribuabilul controlat și bugetul de stat, în sensul prevederilor art. 21 din O.G. nr. 92/2003, republicată, motiv pentru care nu este susceptibil de a fi contestat, conform art. 205 din același act normativ.
Fiind vorba despre o condiție de admisibilitate a cererii de suspendare, înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea condițiilor cazului bine justificat și pagubei iminente, prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată.
Față de împrejurarea că instanța de fond a interpretat în mod legal și corect prevederile normative anterior indicate, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, a respins recursul ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1143/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1127/2012. Contencios → |
|---|
