ICCJ. Decizia nr. 1143/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 11581/2/2009 la 11 mai 2009, reclamantele T.E. și P.V. au solicitat în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Acordarea Despăgubirilor, obligarea la înaintarea dosarului administrativ unui evaluator autorizat care să efectueze lucrarea de specialitate în vederea stabilirii cuantumului măsurilor reparatorii prin echivalent, precum și obligarea acestei pârâte la emiterea titlului de despăgubire în termen de 30 de zile de la definitivarea evaluărilor.
în motivarea acțiunii reclamantele au arătat că au urmat procedura de restituire în natură sau prin echivalent a imobilului-teren în suprafață de 400 mp (deținut în Mun. Râmnicu Vâlcea) în temeiul Legii nr. 10/2001, procedură finalizată prin emiterea Dispoziției Primarului Mun. Râmnicu Vâlcea nr. 2680/2005, ce atestă calitatea reclamantelor de persoane îndreptățite la despăgubiri în echivalent.
Au mai susținut reclamantele că dosarul se află în soluționarea autorității pârâte fără a fi încă înaintat unui evaluator autorizat.
Prin Sentința nr. 3942 din 15 octombrie 2010 Curtea de Apel București a respins excepția prematurității capătului al doilea al acțiunii, a admis excepția rămânerii fără obiect a primului capăt al acțiunii, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți, a respins ca rămas fără obiect primul capăt al cererii, a obligat pârâta să emită titlul de despăgubire în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, a obligat pârâta la plata către reclamante a sumei de 3.570 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că în primul rând, în condițiile în care s-a transmis deja dosarul spre evaluare și s-a întocmit raportul de evaluare va respinge primul petit ca fiind rămas fără obiect.
Referitor la excepția prematurității, invocate din oficiu la termenul din 3 septembrie 2010, Curtea a respins-o întrucât nu s-a putut reține că dreptul la acțiune cu privire la al doilea petit nu este actual, cât timp raportul de expertiză efectuat a căpătat caracter definitiv, reclamantele menționând că nu au înțeles să-l conteste.
Pe fondul cauzei, în ceea ce privește al doilea petit, Curtea a reținut că având în vedere că a fost întocmit raportul de evaluare iar reclamantele nu au formulat obiecțiuni, obligația administrativă a pârâtei CCSD de a emite titlul de despăgubire subzistă, având în vedere prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor invocând în drept dispozițiile art. 304 ind. 1 C. proc. civ.
în motivarea căii de atac se arată, referitor la plata cheltuielilor de judecată, că acordarea acestora este neîntemeiată față de obiectul pricinii întrucât cererea introductivă de instanță privește o obligație de a face în sarcina Comisiei Centrale.
Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, înalta Curte constată că recursul este fondat în considerarea următoarelor argumente.
Referitor la cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată, instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Potrivit art. 274 alin. (3) C. proc. civ., judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
în speță, onorariul avocatului era nepotrivit în raport de munca îndeplinită de avocat pentru că dosarul a fost soluționat la al doilea termen de judecată, în condițiile în care apărătorul recurenților a solicitat termen pentru a studia întâmpinarea, astfel că s-a procedat la reducerea onorariului la suma de 1.000 RON cheltuieli de judecată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1141/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1138/2012. Contencios → |
|---|
