ICCJ. Decizia nr. 1127/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 20/F din 4 februarie 2008, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta S.U.A.R. împotriva pârâtului Guvernul României, a anulat în parte H.G. nr. 2060/2004 cu privire la poziția din anexă- imobil situat în P., județul Brașov, înscris în C.F. nr. 9741, nr. top 599, 600,601 compus din casă, curte și grădină, a respins cererile de intervenție formulate de intervenienții Ministerul Internelor și Reformei Administrativ și Ministerul Economiei și Finanțelor, în interesul pârâtului, a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 292,15 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel Brașov, a reținut că imobilul a aparținut antecesorilor reclamantei de la care au fost preluate de Statul Român, în baza Decretului nr. 187/1945.
H.G. nr. 2060/2004 a fost adoptată cu nerespectarea prevederilor pct. 50 din Legea nr. 247/2005 de modificare și completare a Legii nr. 10/2001,art. 20 alin. (41), art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10 și art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998.
împotriva acestei sentințe au formulat recurs părțile.
Pârâtul-recurent, Guvernul României a invocat prevederile art. 3041C. proc. civ., arătând că:
1. Instanța de fond a dispus anularea unui act administrativ ale cărui efecte juridice încetaseră anterior, prin abrogarea acestuia.
Actul administrativ atacat a fost abrogat prin art. 9 din H.G. nr. 1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului.
Efectele juridice ale actului administrativ contestat au încetat, astfel încât nu mai sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Practica instanței supreme este în acest sens.
2. Instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, precum și cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a intimatei-reclamante, deși face vorbire că acestea au fost invocate în cadrul Dosarului.
3. Este criticabilă și soluția dată de instanță în soluționarea fondului cauzei.
H.G. nr. 2060/2004 este adoptată conform prevederilor art. 108 din Constituția României, republicată, art. 3 alin. (1), art. 6,art. 20 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, Legii nr. 24/2000.
4. Instanța de fond a respins cererile de intervenție, deși cele două instituții publice îndeplinesc condițiile legale pentru a participa în calitate de intervenienți.
Intervenientul-recurent Ministerul Economiei și Finanțelor, prin D.G.F.P. a județului Brașov a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 și art. 3041C. proc. civ.
în mod eronat instanța de fond a reținut faptul că H.G. nr. 2060/2004 este lovită de nulitate absolută pe motiv că ar fi fost adoptată cu nerespectarea dispozițiilor legale, respectiv a dispozițiilor art. 20 alin. (4) și art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001.
Bunurile au fost preluate de Statul Român în baza unui titlu valabil, Decretul nr. 187/1945 și au fost trecute în mod legal în inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului.
Cererea de intervenție a fost respinsă în mod greșit, deoarece Ministerul Economiei și Finanțelor are sarcina de a centraliza și supune spre aprobare Guvernului României inventarele din domeniul public al statului.
Prin cererea formulată la 13 februarie 2008 recurenta-reclamantă S.U.A.R. a renunțat la recursul formulat, urmând ca în temeiul art. 246 C. proc. civ. să se ia act de voința părții.
Prin decizia nr. 3394 din 9 octombrie 2008, înalta Curte de Casație și Justiție, a luat act de cererea de renunțare la judecata recursului declarat de S.U.A.R., a respins recursurile declarate de Guvernul României și D.G.F.P. Brașov în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor împotriva aceRONași sentințe ca nefondate și a dispus obligarea recurenților Guvernul României și Ministerul Economiei și Finanțelor la plata sumei de 41,75 RON către intimata-reclamantă S.A. reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr. 18229/299/2009, reclamanta S.U. a solicitat în contradictoriu cu cu pârâtul Guvernul României pronunțarea unei sentințe prin care acesta să fie obligat să execute dispoziția cuprinsă în sentința civilă nr. 20/F din 4 februarie 2008 privind anularea parțială a H.G. nr. 2060/2004 privind imobilele înscrise în C.F. nr. 9741 P. Județul Brașov.
Prin sentința civilă nr. 10679 din 6 octombrie 2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sector 1 București și s-a declinat competența materială de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub același nr. 18229/299/2009.
Prin sentința civilă nr. 3761 din 6 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov sub același număr.
Pârâtul Guvernul României a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
Prin sentința nr. 42/F din 9 martie 2011 Curtea de Apel Brașov a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului și a respins acțiunea formulată de reclamanta S.U.
Cu privire la excepția invocată prin întâmpinare, Curtea a constatat că această este neîntemeiată având în vedere precizările formulate de această parte potrivit cărora a solicitat obligarea Guvernului României la anularea H.G. nr. 2060/2004 demers ce se impune a fi realizat prin intermediul Secretariatului General al Guvernului.
Pe fondul cauzei, având în vedere dispozițiile cuprinse în hotărârea judecătorească invocată de reclamantă, hotărâre prin care s-a dispus anularea parțială a H.G. nr. 2060/2004 cu privire la poziția din anexă instanța a constatat că cererea reclamantei este neîntemeiată. Singura obligație stabilită în sarcina pârâtului este aceea de a achita cheltuielile de judecată. Anularea parțială a H.G. nr. 2060/2004 își produce efectele în baza sentinței judecătorești, fără a mai fi necesară efectuarea unei operațiuni de către pârât. Această anulare are ca și efect potrivit principiului "quod nulum est nulum producit efectum" înlăturarea bunului imobil de la poziția din domeniul public, Guvernul României neavând nicio obligație în acest sens.
împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel București, a declarat recurs reclamanta S.U. criticând sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recursul este nefondat.
Reclamanta a solicitat instanței în temeiul dispozițiilor art. 1075 și următoarele din C. civ. obligarea pârâtului Guvernul României să facă activitatea dispusă de Curtea de Apel Brașov și cenzurată de înalta Curte de Casație și Justiție. în cuprinsul cererii chemare în judecată reclamanta a mai menționat și faptul că instanța de contencios administrativ, ca urmare a admiterii unei acțiuni, ar fi obligat Guvernul României să anuleze parțial H.G. nr. 2060/2004 iar această autoritate publică nu și-ar fi îndeplinit această obligație.
în sprijinul pretențiilor sale reclamanta a depus la dosar Sentința civilă, pronunțată de Curtea de Apel Brașov Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul, precum și Decizia nr. 394 din 09 octombrie 2008, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.
După cum reiese din dispozitivele celor două hotărâri, instanțele de contencios administrativ au admis cererea de chemare în judecată formulată de S.U.A.R., anulând în parte Hotărârea de Guvern nr. 2060/2004 și obligând pârâtul Guvernul României la plata unei sume totale de 333,9 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
Din cuprinsul celor două hotărâri depuse la dosar nu reiese că instanțele de contencios au obligat Guvernul României la ceea ce se pretinde de către reclamantă.
în sprijinul celor anterior menționate este și mențiunea făcută de reclamantă prin cererea precizatoare a acțiunii, potrivit căreia, adresându-se unui executor judecătoresc a primit răspunsul că o hotărâre judecătorească irevocabilă de anulare a unui act administrativ nu poate fi pusă în executare în sensul de a"obliga pârâta să facă" formalitățile de anulare a acelui act administrativ.
în aceste condiții trebuie precizat faptul că obiectul prezentei acțiuni nu se circumscrie dispozițiilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Prin urmare, în speță, nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 24 Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, invocate de reclamantă.
Așadar, efectul pronunțării sentinței civile nr. 20/F/04.02.2008, prin care s-a anulat parțial H.G. nr. 2060/2004, a constat în desființarea, retroactivă, a actului administrativ, fără a mai fi necesară o intervenție ulterioară a emitentului.
Mai mult decât atât obligația de a plăti reclamantei -recurente cheltuielile de judecată acordate în litigiul de contencios administrativ a fost stinsă anterior promovării prezentei acțiuni, prin plata sumei de 333,9 RON către reclamantă la data de 12 mai 2009, aspect care reiese din înscrisul existent la dosarul Curții de Apel Brașov.
în raport de toate cele mai sus arătate, constatând că motivele de recurs invocate în cauză nu au fost întemeiate și că a fost legală și temeinică hotărârea atacată, s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de S.U.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1138/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1134/2012. Contencios → |
|---|
