ICCJ. Decizia nr. 1141/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. 1430/59/2011, la data de 30 septembrie 2011, reclamanta R.A., a solicitat în contradictoriu cu pârâta ANAF - Autoritatea Națională a Vămilor București, suspendarea executării Ordinului nr. 7.239 din 2 august 2011 emis de pârâtă.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a ocupat funcția publică teritorială de execuție de inspector vamal grad profesional principal, gradația 5, clasa de salarizare 48, la Biroul Vamal Jimbolia din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara, iar prin Ordinul nr. 7239 din 2 august 2011, în mod nelegal s-a dispus eliberarea sa din această funcție publică prin încetarea raportului de serviciu, motiv pentru care a formulat contestație prealabilă și, invocând o aparență de nelegalitate a actului administrativ, având în vedere că executarea acestuia este de natură să-i creeze prejudicii iminente, a apreciat că sunt îndeplinite condițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
în opinia reclamantei nelegalitatea aparentă a Ordinului atacat este susținută prin următoarele motive: ordinul a fost emis în baza unui act normativ nepublicat în M. Of., a cărui suspendare a fost dispusă de către instanțele de judecată; actul prin care s-a demarat procedura eliberării reclamantei din funcție a fost preavizul, deși art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 impune existența unui act administrativ prin care să se dispună încetarea raporturilor de serviciu, act ce în mod logic nu poate fi decât anterior preavizului; s-a hotărât reducerea postului reclamantei deși postul pentru care a concurat este esențialmente identic din punct de vedere al atribuțiilor cu vechiul post, încălcându-se astfel prevederile art. 100 alin. 4 din Legea nr. 188/1999 și nu s-au respectat prevederile art. 99 alin. (5) - (6) din Legea nr. 188/1999, întrucât anterior eliberării din funcție nu i s-a oferit niciun post vacant.
Pârâta ANAF - Autoritatea Națională a Vămilor București a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin Sentința nr. 497 din 3 noiembrie 2011, Curtea de Apel Timișoara a respins cererea reclamantei R.A., în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - A.N.V., având ca obiect suspendarea executării Ordinului nr. 7.239 din 2 august 2011.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut în esență următoarele:
Cerințele impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite în speță, întrucât suspendarea executării Ordinelor nr. 2.406 și 2.407, emise la data de 4 iulie 2011, de către instanța competentă nu s-a dovedit în cauză, iar motivul nepublicării în M. Of. nu subzistă câtă vreme, acestea sunt acte administrative emise în executarea legii pentru care nu se prevede un astfel de regim de publicare, și în plus, în Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 2.407 din 4 iulie 2011 este cuprins Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea testării profesionale a funcționarilor, desfășurată ca urmare a reorganizării instituției, reprezentând un act administrativ ce se adresează unui număr determinat de persoane, adus la cunoștință acestora în condițiile prevăzute de reglementările interne.
Cu privire la derularea operațiunilor premergătoare eliberării din funcție instanța a reținut că preavizul din 5 iulie 2011, îndeplinește funcția și cerințele prevăzute în C. muncii, acesta cuprinzând și condițiile și termenul în care reclamanta poate opta pentru ocuparea uneia funcții corespunzătoare rămase vacante, prin participarea la examenul ce se va desfășura în acest scop.
Din acest punct de vedere, a apreciat instanța că este evident că eliberarea din funcție nu putea fi decât ulterioară acestui preaviz, aspectul invocat neavând legătură cu prevederile art. 99 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, care stipulează că actul administrativ de eliberare din funcție se comunică funcționarului public în termen de 5 zile de la emiterea sa.
De asemenea, s-a reținut că ordinul de eliberare din funcție a fost emis la data de 8 august 2011, având în vedere și dispozițiile art. 5 din Ordinul nr. 2.406/2010, publicat pe site-ul ANV și ANAF, potrivit cărora noile state de funcții intră în vigoare de la această dată, precum și faptul că, până la această dată a fost finalizat examenul de testare profesională organizat în perioada 18 - 29 iulie 2011 la care a participat și reclamanta, urmare a opțiunii exprimate de aceasta, potrivit înscrisurilor depuse la dosar. în ceea ce privește nerespectarea prevederilor art. 99 alin. (5) și (6) din Legea nr. 188/1999, pe motiv că reclamantei nu i s-a oferit nici un post vacant, s-a reținut că nu este vorba despre o încălcare flagrantă a unui drept, atât timp cât din preambulul ordinului de eliberare din funcție a reclamantei, rezultă că s-a avut în vedere lista funcțiilor publice vacante corespunzătoare puse la dispoziție pentru a opta în vederea numirii în una din aceste funcții publice, conform art. 99 alin. (5) din aceeași lege.
în fine, cu privire la nerespectarea dispozițiilor art. 100 din legea funcționarilor publici privind condițiile și criteriile de numire a acestora în caz de reorganizare, s-a reținut că acesta este un aspect care se circumscrie analizei legalității actului de eliberare din funcție, numai în cadrul acțiunii de fond, în raport cu împrejurările concrete din speță, după cum nu a putut fi examinată nici pretinsa nerespectare a unor condiții formale ale examenului de testare profesională la care a participat reclamanta, câtă vreme obiectul speței nu îl reprezintă legalitatea organizării și desfășurării acestui examen din perspectiva unei vătămări produse acesteia, ci doar suspendarea executării actului de eliberare din funcție, și având în vedere că, așa cum s-a arătat, există o aparență de legalitate a organizării și desfășurării acestui examen, ca parte integrantă a procedurii reorganizării instituției, prevăzută de actele normative ce reglementează această reorganizare.
Referitor la condiția pagubei iminente, că prejudiciu material viitor și previzibil, conform definiției de la art. 2 alin. (1) lit. ș), s-a constatat că acesta nu se confundă cu eventualul prejudiciu material și moral produs reclamantei, urmare a constatării nelegalității procedurii de eliberare din funcție printr-o acțiune de fond, iar o pagubă iminentă urmare a executării actului administrativ trebuie analizată și probată în concret, raportat la persoana reclamantei și cerințele familiei sale, conform doctrinei și jurisprudenței în materie.
împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Timișoara a declarat recurs reclamanta R.A.
Analizând lucrările dosarului, Curtea constată că Sentința nr. 497 din 3 noiembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a fost comunicată reclamantei R.A. la data de 9 decembrie 2011, astfel cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare a hotărârii (dosarul Curții de Apel Timișoara).
în conformitate cu dispozițiile art. 14 alin. (4) C. proc. civ.: " termenul de recurs este de 5 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel".
Cum recursul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 19 decembrie 2011, astfel cum reiese din ștampila aplicată (dosar), rezultă că declararea acestuia a fost făcută peste termenul legal, de 5 zile de la data comunicării hotărârii.
Față de situația constatată, în temeiul dispozițiilor art. 103 C. proc. civ., Curtea a respins recursul ca tardiv formulat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1144/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1143/2012. Contencios → |
|---|
