ICCJ. Decizia nr. 1292/2012. Contencios

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 1292/2012

Dosar nr. 2513/2/2010

Şedinţa de la 8 martie 2012

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea formulată reclamantul G.N.C., în contradictoriu cu pârâţii Secretariatul de Stat pentru problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989 şi Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989, a cerut ca prin hotărârea pe care instanţa de judecată o va pronunţa să se dispună obligarea pârâtului S.S.P.R. să elibereze reclamantului certificatul doveditor prevăzut de Legea nr. 341/2004 care să ateste calitatea reclamantului de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite, obligarea pârâtei Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 la emiterea avizului favorabil prevăzut de art. 5 alin. (3) din Legea nr. 341/2004 şi in temeiul art. 18 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, să se stabilească prin dispozitiv obligarea pârâţilor la executarea hotărârii pronunţate în termen de 5 zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, iar în temeiul art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, obligarea ambilor pârâţi la plata către reclamant a unei penalităţi de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere.

Pârâtul Secretariatul de Stat pentru problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989 a depus întâmpinare invocând pe cale de excepţie inadmisibilitatea cererii.

Prin sentinţa civilă nr. 4571 din 17 noiembrie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia privind inadmisibilitatea acţiunii invocată de pârât şi a respins acţiunea reclamantului, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut, că potrivit art. 9 alin. (5) din Legea 341/2004, contestaţiile privind preschimbarea ori neefectuarea preschimbării certificatelor, conform prezentei legi, se fac cu nominalizarea persoanelor în cauză şi se vor adresa Comisiei parlamentare a revoluţionarilor din decembrie 1989, care le soluţionează potrivit normelor metodologice stabilite în acest sens.

Cum procedura instituită de art. 9 alin (5) din Legea 341/2004, este o procedură instituită printr-o lege specială, ea are valoarea unei norme speciale care derogă de la norma de drept generală, respectiv cea prevăzută de art. 7. din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul G.N.C. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea recursului se arată că sentinţa recurată este vădit netemeinică şi nelegală, motivarea soluţiei fiind şi străină de excepţia invocată.

Recurentul susţine că deşi toate excepţiile invocate aveau aceeaşi motivare, instanţa a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii iar, din motivarea soluţiei pronunţate rezultă că, de fapt, acţiunea ar fi prematură.

În motivarea tuturor excepţiilor invocate de S.S.P.R., se invocă faptul că reclamantul nu a îndeplinit procedura specială conform prevederilor art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004.

Prin nesoluţionarea cererii de eliberare a noului tip de certificat, recurentul consideră că îi sunt vătămate drepturile şi interesele legitime recunoscute de lege, motiv pentru care, potrivit art. 8 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 1 şi 18 din aceeaşi lege, se poate adresa instanţei de contencios administrativ solicitând obligarea pârâtei la recunoaşterea dreptului pretins.

Recurentul apreciază că, în cauză, nu ne aflăm în situaţia prevăzută de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 deoarece acţiunea vizează nesoluţionarea cererii de eliberarea a Certificatului, nesoluţionare prin care îi sunt vătămate drepturile şi interesele legitime recunoscute de lege.

Examinând cauza şi sentinţa recurată în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte costată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţia instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, reclamantul, înainte de a se adresa instanţei de judecată trebuie să se adreseze mai întâi Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor din Decembrie 1989.

Conform aceloraşi dispoziţii legale contestaţiile privind preschimbarea ori neefectuarea preschimbării certificatelor, se fac cu nominalizarea persoanelor în cauză şi se vor adresa Comisiei parlamentare a revoluţionarilor din decembrie 1989, care le soluţionează potrivit normelor metodologice stabilite în acest sens.

De asemenea, art. 19 şi 20 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, aprobate prin HG nr. 1412/2004, cu modificările şi completările ulterioare, prevăd că la finalizarea lucrărilor Comisiei S.S.P.R., respectiv 30 aprilie 2010, potrivit prevederilor Legii nr. 391/2009 pentru aprobarea OUG nr. 84/2009 pentru prorogarea termenului prevăzut la art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, S.S.P.R. a publicat lista finală cuprinzând persoanele cărora li s-au eliberat noile tipuri de certificate care s-a publicat în M. Of. al României, Partea I, Nr. 467 BIS din 07 iulie 2010.

Persoanele nemulţumite de nepreschimbarea certificatului doveditor puteau face contestaţiela Comisia Parlamentară, în termen de maximum 6 luni de la data publicării în M. Of. al României, a listei finale prevăzute la art. 19 alin. (1) din Legea nr. 341/2004.

În cuprinsul contestaţiei vor fi prezentate expres şi lipsit de orice echivoc datele de identificare a contestatarului, actele sau faptele contestate şi, totodată, vor fi anexate documente doveditoare în susţinerea contestaţiei.

În vederea soluţionării contestaţiilor, Comisia Parlamentară poate solicita instituţiilor publice punerea la dispoziţie a documentelor necesare, acestea având obligaţia de a le transmite, în copie, în cel mult 10 zile lucrătoare de la data solicitării, precum şi punctul de vedere al S.S.P.R. cu privire la contestaţia formulată.

În termen de 30 de zile de la data depunerii contestaţiei, Comisia Parlamentară comunică contestatarului şi la S.S.P.R. modul de soluţionare a contestaţiei.

Pe baza propunerilor formulate de Comisia Parlamentară, S.S.P.R. reanalizează documentaţia pe baza căreia a fost luată Decizia ce formează obiectul contestaţiei şi, în raport de Decizia adoptată, procedează conform reglementărilor în vigoare.

Abia după parcurgerea acestei etape a procedurii prealabile speciale privind formularea contestaţiei, solicitanţii cărora nu le-au fost preschimbate certificatele doveditoare, sunt îndreptăţiţi a se adresa instanţei de judecată pentru valorificarea dreptului la preschimbare pe calea unei hotărâri judecătoreşti.

Înalta Curte, în acord cu cele reţinute de curtea de apel, apreciază că neparcurgând procedura prealabilă specială şi obligatorie prevăzută de dispoziţiile art. 20 alin. (1) din HG nr. 1412/2004, recurentul - reclamant nu se poate adresa direct instanţei de judecată pentru recunoaşterea dreptului pretins şi repararea eventualului prejudiciu suferit, lipsa plângerii prealabile formulate în condiţiile enunţate constituind un fine de neprimire al acţiunii în contencios administrativ.

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 care prevăd că legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi supusă controlului instanţei de contencios administrativ numai după ce persoana a respectat procedura prealabilă, în speţă, cea specială prevăzută de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală pe care o va menţine.

În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de G.N.C., împotriva sentinţei civile nr. 4571 din 17 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2012.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1292/2012. Contencios