ICCJ. Decizia nr. 1184/2012. Contencios
| Comentarii |
|
1. Circumstanțele cauzei. Obiectul acțiunii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 24 octombrie 2011 și înregistrată sub nr. 1023/39/2011, reclamanta SC A.C.P. SRL a solicitat, în contradictoriu cu A.P.D.R.P. București, anularea Procesului verbal de constatare din 2 mai 2011, repararea pagubei cauzată prin emiterea actului și obligarea pârâtei la plata daunelor cauzate.
în motivarea acțiunii reclamanta a arătat că, prin procesul verbal din 02 mai 2011 s-a dispus obligarea reclamantei la achitarea sumei de 3.666.615,90 RON, situație care ar vătăma grav și irecuperabil interesele și drepturile societății recunoscute de lege, motiv pentru care în baza art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 a solicitat totodată și suspendarea executării actului administrativ. Ulterior, prin modificarea cererii, reclamanta a solicitat și suspendarea deciziei din 07 iunie 2011.
Reclamanta a arătat că, în calitate de beneficiar, și-a îndeplinit obligațiile contractuale și că în ciuda crizei economice stadiul investiției în momentul actual este caracterizat prin următorii parametrii: stadiul fizic de execuție este de cca. 80% și stadiul financiar de achitare a lucrărilor/bunurilor/serviciilor este de cca. 75% din proiect, incluzând și achizițiile din sursă financiară proprie, conform evaluărilor experților bancari, astfel încât nu consideră justificată demararea procedurii de reziliere și recuperare a cheltuielilor decontate de A.P.D.R.P.
Cu referire la termenul de finalizare a investițiilor, asumate prin contractul de finanțare, reclamanta a arătat că acesta s-a prelungit prin cele 4 acte adiționale la contractul cadru între părți, și că sunt progrese vizibile în dezvoltarea proiectului.
în ceea ce privește condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reclamanta a făcut trimitere la art. 15 alin. (2) din aceiași lege, respectiv existența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente, apreciind că acestea sunt îndeplinite, în raport de motivele învederate.
2.Hotărârea primei instanțe.
Prin încheierea din 19 decembrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta SC A.C.P. SRL și a dispus suspendarea executării procesului verbal din 2 mai 2011 și a deciziei din 7 iunie 2011 emise de A.P.D.R.P., până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că cererea de suspendare este întemeiată, fiind îndeplinită atât condiția cazului bine justificat cât și condiția prevenirii unei pagube iminente.
în ceea ce privește cazul bine justificat, în înțelesul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, respectiv în înțelesul unei împrejurări legate de starea de fapt sau de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, Curtea a arătat că prin procesul verbal contestat (ce constituie titlu de creanță) s-a reținut întinderea debitului în cuantum de 3.666.615 RON, sumă necesar a fi recuperată în temeiul O.G. nr. 79/2003 și a contractului de finanțare privind acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condițiile programului special de preaderare pentru agricultură și dezvoltare rurală.
Curtea a reținut că, în speță, sunt date o serie de împrejurări legate de starea de fapt și de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității procesului verbal. Astfel, deși se susține de către pârâtă că termenul de finalizare/execuție a proiectului a fost data de 30 septembrie 2010, plata tranșei a patra s-a realizat ulterior, respectiv la data de 02 noiembrie 2010.
în plus, a constatat prima instanță, cererea pentru plata acestei tranșe s-a depus cu 3 luni înainte, reclamantul nefiind în culpă pentru întârzierea plății tranșei.
Mai mult, prin adrese ce emană de la autoritatea pârâtă i s-a recunoscut reclamantului dreptul de a finaliza investiția până la data de 30 iunie 2011 (adresa din 20 octombrie 2010; adresa din 2 noiembrie 2010), iar nu data de 30 septembrie 2010 cum s-a reținut în procesul verbal contestat.
Prima instanță a apreciat că și condiția pagubei iminente în înțelesul art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004, este dată în speță, întrucât cuantumul substanțial al sumei litigioase, de 3.666.615 RON, poate produce în mod evident un prejudiciu material viitor și previzibil constând în executarea silită și pierderea întregii investiții, care este realizată într-un stadiu avansat, odată cu pierderea investiției fiind pierdute și locurile de muncă create.
2.Recursul declarat în cauză.
împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs pârâta A.P.D.R.P.
Invocând ca temei legal al căii de atac promovate, prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și 3041 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că soluția instanței de fond este lipsită de temei legal și pronunțată cu greșita aplicare a legii, întrucât nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată, sens în care au fost dezvoltate următoarele critici:
- reclamanta nu a indicat în cererea sa de suspendare a executării actelor administrative arătate nicio împrejurare de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actelor atacate;
- în contextul reluării și prezentării situației de fapt derivând din încheierea și executarea contractului cadru din 08 februarie 2007, având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile pentru punerea în aplicare a proiectului intitulat "Modernizare abator și fabrica de preparate din carne, loc. G.H., jud. Suceava", s-a menționat că reclamanta nu a respectat termenul de execuție, pentru care nu s-a aprobat prelungirea până la data de 30 martie 2011;
- beneficiarul a fost în cunoștință de cauză în ceea ce privește condițiile și obligațiile ce-i revin și cu toate acestea nu a respectat data limită de 30 septembrie 2010, până la care putea depune ultima cerere de plată;
- în condițiile în care reclamanta a depus o cerere de prelungire a duratei de execuție a contractului în data de 10 august 2010, este evident că nu ar fi putut depune ultima cerere de plată în iulie 2010, cum a reținut instanța de fond;
- subzistă prezumția de legalitate și veridicitate de care se bucură actele administrative în litigiu, astfel că se impune executarea lor, fără a fi incidentă situația de excepție, a suspendării, prevăzută de lege;
- nici cerința pagubei iminente nu este îndeplinită, întrucât nu rezultă din actele depuse la dosar pericolul care ar duce la producerea unei astfel de pagube care să justifice suspendarea actului administrativ, simplele afirmații ale recurentei neputând fi luate în considerare.
3. Soluția și considerentele instanței de control judiciar
Recursul nu este fondat.
înalta Curte, examinând încheierea din data de 19 decembre 2011 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul de fond, având ca obiect chiar anularea actelor administrative a căror suspendare de executare formează obiectul prezentului dosar, prin prisma criticilor formulate, circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și raportat la cerințele enunțate imperativ și cumulativ în art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată, reține că nu subzistă în cauză motive de modificare a soluției adoptate de prima instanță.
Reafirmând principiile generale enunțate în practica sa constantă dezvoltată în această materie, în sensul că suspendarea efectelor actelor administrative reprezintă o situație de excepție, date fiind prezumțiile de legalitate, autenticitate și veridicitate de care se bucură actul administrativ, în general, înalta Curte constată că în cauza de față instanța de fond a realizat o analiză pertinentă și convingătoare, în limitele impuse de prevederile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, republicată.
Astfel, fără a prejudeca fondul cauzei, prima instanță a identificat o serie de elemente de fapt legate de execuția proiectului, cu referire specială la termenul limită stabilit pentru finalizare, astfel cum rezultă și din expunerea rezumativă a considerentelor, de mai sus, cu privire la care, cu justețe, în opinia înaltei Curți, a apreciat că se circumscriu cazului bine justificat, definit de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.
în acest sens, dovezile existente la dosar, respectiv corespondența dintre părți referitoare la adresele prin care i s-ar fi recunoscut reclamantei dreptul de a finaliza investiția la o altă dată față de cea inițială, de 30 septembrie 2010, data plății tranșei a patra la 2 noiembrie 2010, la un interval relativ mare față de data solicitării precum și constatările aparent incomplete cuprinse în procesul verbal de constatare, constituie și în opinia înaltei Curți, contrar celor susținute de recurenta A.P.D.R.P., suficiente indicii menite a contura și crea o îndoială în privința legalității actului atacat, cu consecința suspendării executării acestuia în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Nefondate sunt și criticile recurentei referitoare la îndeplinirea cerinței pagubei iminente.
De asemenea, în acord cu cele deja reținute și de judecătorul fondului, înalta Curte apreciază că raportat la cuantumul sumei în discuție, de 3.666.615,90 RON, și față de specificul activității reclamantei, susținerile vizând blocarea activității în ipoteza unei executări silite, prin imposibilitatea asigurării salariilor și a plății furnizorilor dar și a taxelor, impozitelor și contribuțiilor la bugetul de stat, dar și a rambursării creditelor accesate, capătă o reală consistență, astfel că nu se poate reține simplul caracter afirmativ, nesusținut probator, astfel cum a arătat recurenta.
Față de toate cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., s-a respins așadar ca nefondat recursul de față, cu aplicarea art. 274 C. proc. civ., corespunzător chitanței doveditoare pentru suma de 2500 RON, reprezentând onorariul de apărător pentru societatea intimată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1155/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1154/2012. Contencios → |
|---|
