ICCJ. Decizia nr. 1268/2012. Contencios
| Comentarii |
|
I. Circumstanțele cauzei
l.Cererea de chemare în judecată
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, reclamanta L.T.L., în contradictoriu cu pârâtele Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și Universitatea S.H. Facultatea de Management Brașov a solicitat obligarea pârâte Universitatea S.H. Facultatea de Management Brașov la eliberarea diplomei de licență ca urmare a promovării examenului de licență sesiunea iulie 2009, iar pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului la înlăturarea oricărei obstrucții pentru eliberarea diplomei de licență.
Reclamanta a susținut că este absolvenții Universității S.H. Facultatea de Management Brașov, forma de învățământ I.D. și, deși a promovat examenul de licență susținut în luna iulie 2009, cele două pârâte refuză emiterea diplomei de licență.
LHotârârea Curții de Apel
Prin sentința nr. 124 din 19 aprilie 2011, Curtea de Apel Galați, a admis în parte cererea formulată de reclamanta L.L.A. în contradictoriu cu pârâții Universitatea Spiru Haret Facultatea de Management Brașov și Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și în consecință a obligat pârâta Universitatea S.H. - Facultatea de Management Brașov să elibereze diploma de licență obținută în urma susținerii examenului de licență, sesiunea iulie 2009.
Totodată, Curtea de Apel, a obligat pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipărirea formularelor tipizate pentru diploma de licență și a respins capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata de amenzi civile ca nefondat, obligând pârâta Universitatea S.H. - Facultatea de Management Brașov la plata sumei de 2.000 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit dispozițiilor art. 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii aprobat prin O.M.E.C.T. nr. 2284/2007, după finalizarea studiilor, la cererea absolvenților li se eliberează adeverința de absolvire a cărei termen de valabilitate este de maxim 12 luni.
De asemenea, judecătorul fondului a constatat că din adeverința emisă de pârâta Universitatea S.H. rezultă că reclamanta a fost admisă să susțină examenul de licență în sesiunea iulie 2009, examen pe care l-a promovat, astfel că în mod justificat i s-a eliberat adeverința din care rezultă că este licențiată în științe economice.
S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că din dispozițiile art. 2 din Regulamentul de organizare și funcționare emis de universitate, rezultă că "Universitatea S.H. organizează formele de învățământ la distanță și cu frecvență redusă, respectând prevederile din Legea învățământului nr. 84/1995.
Din analiza înscrisurilor de la dosar, instanța de fond a constatat că reclamanta a urmat cursurile organizate de pârâtă și este licențiată în științe economice, motiv pentru care este îndreptățită să i se elibereze diploma de licență.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, prima instanță a reținut că și acesta este întemeiat, având în vedere că pentru tipărirea diplomelor de licență instituția de învățământ are nevoie de avizul Ministerului Educației și Cercetărilor .
3. Recursul declarat în cauză de către pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului împotriva sentinței nr. 124 din data de 19 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați a declarat recurs în termen legal pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, prin care a solicitat admiterea căii extraordinare de atac și modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
în motivarea recursului formulat, recurentul a susținut în esență că instanța de fond a interpretat greșit și trunchiat materialul probator aflat la dosarul cauzei, întrucât M.E.CT.S. nu are calitate procesuală pasivă, în ceea ce privește eliberarea diplomelor, invocând în acest sens, dispozițiile O.U.G. nr. 75/2005 și Ordinele nr. 295/2007 și nr. 2284/2007, această atribuție revenind Universității S.H.
în dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susținut că instanța de fond nu a analizat hotărârile de guvern prin care Universitatea S.H. a fost acreditată și autorizată să funcționeze, structurile și specializările universitare, fără a ține cont de faptul că, actele de studii pot fi eliberate doar absolvenților care au promovat examenul de licență, urmând o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare și în consecință nu se poate elibera avizul pentru tipărirea unui număr nelimitat de tipizate a diplomelor de licență, ci doar absolvenților care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu.
Hotărârea primei instanțe a fost criticată pentru interpretarea greșită dată legii, în sensul că, metodologia unei persoane juridice de drept privat a fost considerată ca având o putere superioară legilor și hotărârilor de guvern incidente în domeniul organizării și funcționării învățământului superior.
II. Considerentele înaltei Curți asupra recursului
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, precum și în baza art. 3041C. proc. civ., sub toate aspectele, înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele expuse în continuare.
Argumente de fapt și de drept relevate
Cauza dedusă judecății care are ca obiect cererea formulată de reclamanta L.T.L. pentru obligarea pârâtelor Universitatea S.H. și Ministerul Educației Tineretului și Sportului să-i elibereze diploma de licență și suplimentul la diploma de licență din sesiunea iulie 2009, la Facultatea de Management Brașov.
în ceea ce privește criticile formulate de recurent cu privire la lipsa calității procesuale pasive, instanța de control judiciar constată că, prin sentința atacată s-a reținut în mod corect necesitatea asigurării punerii în executare a obligației pârâtei -intimate Universitatea S.H., în cauză existând o interdependență între care cele două obligații ale fiecărei autorități, în funcție de competența acestora, în ceea ce privește eliberarea diplomei de licență urmare a susținerii examenului în sesiunea iulie 2009 și avizarea tipăririi acestui document, obligație ce intră în competența Ministerului Educației Tineretului și Sportului.
Legat de acest aspect, se constată că în mod corect prima instanță a obligat recurentul - pârât la aprobarea tipăririi formularelor tipizate a diplomei de licență pentru intimata-reclamantă, condiție necesară pentru eliberarea diplomei de licență de către intimata Universitatea S.H.
Nu pot fi reținute nici criticile recurentului privind neanalizarea de către instanța de fond a actelor normative privind autorizarea de funcționare provizorie a Universității S.H. și a dreptului acesteia privind eliberarea actelor de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neacreditate, având în vedere faptul că obiectul cererii de chemare în judecată nu a vizat verificarea legalității acreditării formelor de învățământ la distanță.
în ceea ce privește susținerile recurentului-pârât, cu privire la rămânerea fără obiect a cauzei, ca urmare a avizării achiziționării de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților din promoțiilor din promoțiile 2008, 2009 și 2010 conform adreselor depuse la dosar, Curtea le va respinge ca nefondate, întrucât în cauză nu s-a făcut dovada avizării eliberării diplomei de licență în cazul intimatei-reclamante.
2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs
Având în vedere toate aceste considerente, înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, va respinge ca nefondat recursul formulat în cauză și va menține ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.
în baza dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., fiind în culpă procesuală, recurentul a fost obligat la plata către intimata-reclamantă L.T.L., a sumei de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1266/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 121/2012. contencios → |
|---|
