ICCJ. Decizia nr. 121/2012. Contencios
| Comentarii |
|
1. Procedura în fața primei instanțe
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 20 iulie 2011, reclamantul I.D.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale- Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 118/1990, să i se recunoască dreptul la indemnizația acordată de Legea nr. 118/1990 în beneficiul persoanelor care s-au aflat în situațiile prevăzute de art. 1 din Lege.
Prin întâmpinarea formulată, autoritatea pârâtă a invocat excepția necompetenței materiale și inadmisibilitatea acțiunii, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
2. Hotărârea instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 5767 din 10 octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența materială de soluționare a cauzei privind pe reclamantul I.D.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale- Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 118/1990, în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
Totodată, Curtea de Apel a redat în dispozitivul sentinței mențiunea "irevocabilă".
Pentru a pronunța această soluție, Curtea, analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale, a constatat faptul că reclamantul a contestat decizia nr. 2293 din 21 iunie 2011 emisă de Comisia pentru Aplicarea Decretului-lege nr. 118/1990 și, în raport cu dispozițiile art. 10 alin. (5) din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat și ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a reținut că litigiul dedus judecății este unul de contencios administrativ, ce are ca obiect un act administrativ emis de o autoritate publică locală, astfel încât competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal.
3.Calea de atac exercitată în cauză
împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul I.D.A., care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
4. Procedura în fața instanței de recurs
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata Agenția pentru Plăți și Inspecție Socială a Municipiului București a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Așa cum rezultă din practicaua prezentei decizii, înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului declarat în prezenta cauză.
5. Considerentele înaltei Curți asupra recursului
Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității invocată din oficiu, înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, drept pentru care va respinge recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit art. 158 alin. (3) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, "dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent", iar în conformitate cu dispozițiile art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ., "sunt hotărâri irevocabile... orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs".
Din interpretarea logico-juridică a textelor legale menționate, rezultă fără putință de tăgadă faptul că hotărârea de declinare a competenței nu este supusă niciunei forme de control judiciar.
Totodată, înalta Curte reține că admiterea excepției inadmisibilității recursului declarat de reclamantul I.D.A. face de prisos examinarea celorlalte cereri și susțineri ale acestuia, formulate în prezenta cale de atac.
Pentru considerentele expuse, înalta Curte a constatat că recursul declarat în cauza dedusă judecății a fost inadmisibil și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., l-a respins ca atare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1268/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 119/2012. Contencios → |
|---|
