ICCJ. Decizia nr. 1326/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul R.D. a chemat în judecată pe pârâtele Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret și Direcția pentru Sport a Județului Buzău solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea ordinului din 08 octombrie 2010 emis de prima pârâtă, reintegrarea sa în funcția deținută anterior, și anume, cea de director executiv - consilier clasa I, grad profesional superior, treapta I de salarizare în cadrul Direcției pentru Sport a Județului Buzău, obligarea pârâtelor la plata tuturor drepturilor salariale, de la data emiterii ordinului atacat și până la data reintegrării sale în funcție, cu cheltuieli de judecată.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că ordinul contestat este lovit de nulitate, deoarece nu i s-a acordat preaviz, conform legii, înainte de eliberarea din funcția publică de conducere; în plus, actul administrativ aflat în discuție nu cuprinde motivele de fapt și de drept pentru care a fost emis și nu indică nici instanța la care poate fi atacat.
De asemenea, reclamantul a susținut faptul că ordinul nu respectă titlul executoriu reprezentat de sentința nr. 208 din 9 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 3246 din 18 iunie 2010 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.
în întâmpinarea formulată în cauză, pârâta Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, cu motivarea că încetarea raportului de serviciu al acestuia a intervenit ca urmare a desființării serviciului public deconcentrat. Reclamantul a avut posibilitatea să candideze la concurs pentru noul post de director la Direcția Județeană pentru Sport și Tineret, dar nu și-a manifestat o astfel de opțiune.
Ordinul atacat a fost emis, pe de o parte, pentru punerea în executare a sentinței nr. 208 din 9 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, iar pe de altă parte, în vederea aplicării în concret a dispozițiilor H.G. nr. 776/2010 privind organizarea și funcționarea direcțiilor județene pentru sport și tineret, respectiv a Direcției pentru Sport și Tineret a Municipiului București.
în cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 77 din 03 martie 3011, a respins excepția inadmisibilității acțiunii, precum și acțiunea formulată de reclamantul R.D. ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele:
1) Reclamantul a respectat prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, modificată, deoarece a formulat plângerea prealabilă înainte de sesizarea instanței de contencios administrativ.
2) Prin ordinul nr. 1496 din 08 octombrie 2010 emis de pârâta Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret, s-a dispus reintegrarea reclamantului pe funcția de director executiv - consilier clasa I, grad profesional superior, treapta I de salarizare în cadrul Direcției pentru Sport a Județului Buzău. Cu aceeași dată, prin ordinul analizat, s-a constatat că reclamantului îi încetează raportul de serviciu, ca urmare a desființării serviciului public deconcentrat.
Reclamantul critică măsura reintegrării, apreciind că aceasta a fost pur formală, cât timp a fost și eliberat din funcție, în lipsa preavizului și a motivării actului administrativ contestat.
Până la momentul punerii în executare a sentinței nr. 208 din 9 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost adoptată H.G. nr. 776/2010 privind organizarea și funcționarea direcțiilor județene pentru sport și tineret, respectiv a Direcției pentru Sport și Tineret a Municipiului București.
Conform art. 8 din acest act normativ, încadrarea personalului în numărul de posturi aprobat și pe noile funcții se face cu respectarea pregătirii profesionale și a competențelor personalului prin raportare la atribuțiile compartimentelor.
Ca atare, cât timp autoritățile pârâte și-au redus personalul ca urmare a reorganizării activității, reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior nu mai este posibilă, întrucât acesta a fost desființat. Pentru acest considerent, nu mai era necesară acordarea termenului de preaviz, întrucât nu erau incidente dispozițiile de drept comun.
Ordinul contestat a fost motivat, prin indicarea actelor normative care au reglementat măsura de reorganizare a activităților de sport și tineret, precum și a cauzei de încetare a raportului de serviciu al reclamantului.
Neindicarea instanței la care ordinul aflat în litigiu putea fi atacat nu l-a vătămat pe reclamant, mai ales că erau aplicabile dispozițiile Legii contenciosului administrativ.
în altă ordine de idei, prima instanță a arătat faptul că reclamantul nu a contestat legalitatea sau constituționalitatea H.G. nr. 776/2010, motiv pentru care cererea de anulare a ordinului nr. 1496 din 08 octombrie 2010 este neîntemeiată.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul R.D., care a solicitat modificarea sa, în sensul admiterii acțiunii.
în motivarea căii de atac, încadrabilă în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susținut faptul că sentința contestată dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
în dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurent următoarele critici de nelegalitate:
Prima instanță nu a ținut seama de faptul că partea a fost reintegrată în funcția de conducere deținută anterior, prin ordinul contestat în speță.
Măsura de încetare a raportului său de serviciu nu putea fi luată de autoritatea intimată fără respectarea termenului de preaviz.
în speță, sunt aplicabile prevederile O.U.G. nr. 1/2010 care obligă autoritatea publică să ofere funcționarului un post corespunzător pregătirii sale profesionale.
Intimata Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
La termenul de judecată din data de 02 martie 2012, înalta Curte a respins excepția tardivității recursului invocată de intimata Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret, cu motivarea că a fost respectat termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii, reglementat de art. 301 C. proc. civ.
Analizând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 3041C. proc. civ., înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Obiectul cererii deduse judecății îl reprezintă anularea ordinului nr. 1496 din 08 octombrie 2010 emis de intimata-pârâtă Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret, reintegrarea recurentului în funcția deținută anterior, și anume, cea de director executiv - consilier clasa I, grad profesional superior, treapta I de salarizare în cadrul Direcției pentru Sport a Județului Buzău, obligarea intimatelor-pârâte la plata tuturor drepturilor salariale, de la data emiterii ordinului atacat și până la data reintegrării sale în funcție.
Prin actul administrativ unilateral cu caracter individual anterior arătat s-au dispus următoarele măsuri:
- reintegrarea recurentului-reclamant în funcția de director executiv - consilier clasa I, grad profesional superior, treapta I de salarizare în cadrul Direcției pentru Sport a Județului Buzău, începând cu data de 08 octombrie 2010, în temeiul sentinței nr. 208 din 9 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal (art. 1 din ordin);
- încetarea raportului de serviciu al recurentului-reclamant din funcția publică de director executiv - consilier clasa I, grad profesional superior, treapta I de salarizare, ca urmare a desființării serviciului public deconcentrat (art. 2 din ordin).
într-adevăr, prin sentința nr. 208 din 9 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea reclamantului R.D. și, pe cale de consecință, s-a dispus anularea ordinului din 23 aprilie 2009 emis de Ministrul Tineretului și Sportului, reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior emiterii ordinului aflat în litigiu, respectiv cea de director executiv - consilier clasa I, grad profesional superior, treapta I de salarizare în cadrul Direcției pentru Sport a Județului Buzău, precum și plata către reclamant a drepturilor salariale, inclusiv a sporurilor salariale cuvenite, pe perioada cuprinsă între data eliberării sale din funcție și până la data reintegrării efective.
Această hotărâre judecătorească a rămas irevocabilă prin respingerea recursului de către înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 3246 din 18 iunie 2010.
în opinia înaltei Curți, autoritatea intimată a realizat doar o punere în executare formală a acestui titlu executoriu, în condițiile în care, în aceeași zi a dispus atât reintegrarea recurentului-reclamant pe funcția de conducere cât și eliberarea sa din aceeași funcție.
Mai mult decât atât, în situația în care intimata intenționa să adopte un act administrativ de punere în executare a dispozițiilor H.G. nr. 776/2010, trebuia ca anterior să acorde recurentului-reclamant preaviz.
Prin urmare, având în vedere că nu s-a respectat termenul de preaviz, instanța de control judiciar va proceda la anularea art. 2 din ordinul contestat.
înalta Curte va respinge capătul de cerere privind acordarea drepturilor salariale către recurent, în condițiile în care acestea urmează a fi acordate în baza titlului executoriu deținut de parte, respectiv sentința nr. 208 din 9.11.2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.
Pe cale de consecință, înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite recursul, va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va admite în parte acțiunea, va anula art. 2 din ordinul atacat și va respinge celelalte capete de cerere.
în baza art. 274 alin. (1) și (3) C. proc. civ., instanța de control judiciar a obligat autoritățile intimate la 5.000 RON cheltuieli de judecată către recurent.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1307/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 132/2012. Contencios → |
|---|
