ICCJ. Decizia nr. 1286/2012. Contencios
| Comentarii |
|
1. Obiectul acțiunii judiciare
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui, reclamanții B.S., C.D., M.V., M.N., în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Iași, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Tribunalul Vaslui, au solicitat revocarea Deciziei nr. 642 din 27 iulie 2010 emisă de Președintele Curții de Apel Iași, în sensul înlăturării diminuării cu 25% aplicate pentru perioada de 3 iulie 2010 - 31 decembrie 2010, cu privire toate drepturile salariale.
în motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au calitatea de personal contractual al Curții de Apel Iași, iar prin Decizia nr. 642/2010, Președintele Curții de Apel Iași a dispus diminuarea veniturilor cu 25%.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La rândul său, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția calității procesuale pasive, pe fond solicitând respingerea acțiunii.
De asemenea, pârâta Curtea de Apel Iași a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii.
2. Hotărârea primei instanțe aflate în conflict
Prin Sentința nr. 1027 din 24 martie 2011, Tribunalul Vaslui, secția civilă, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a constatat că, în acord cu prevederile art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 330/2009, competența de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel București.
3. Hotărârea celei de-a doua instanțe aflate în conflict
Prin Sentința nr. 5247 din 21 septembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui.
Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, că reclamanții au calitatea de personal contractual la Tribunalul Vaslui, iar obiectul principal al cererii de chemare în judecată îl constituie anularea deciziei ordonatorului de credite, prin care s-a dispus diminuarea cu 25% al tuturor drepturilor salariale pentru perioada de 3 iulie 2010 - 31 decembrie 2010.
Prin urmare, curtea de apel a apreciat că, în speță, nu sunt aplicabile prevederile art. 27 din Legea nr. 330/2009, calitatea de personal contractual a reclamanților atrăgând competența tribunalului, conform dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ.
S-a reținut totodată existența conflictului negativ de competență între Tribunalul Vaslui și Curtea de Apel București și s-a înaintat dosarul înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a-l soluționa.
4. Soluția asupra conflictului negativ de competență
înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), 21 și 22 C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.
Verificând cauza, Curtea constată că, în speță, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalul Vaslui, secția civilă, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
în speță, reclamanții solicită revocarea Deciziei nr. 642 din 27 iulie 2010 emisă de Președintele Curții de Apel Iași, în sensul înlăturării diminuării cu 25% aplicate pentru perioada de 3 iulie 2010 - 31 decembrie 2010, cu privire la toate drepturile salariale.
Relevantă în cauză pentru determinarea instanței competente este natura juridică a raporturilor născute între părți, care, după cum s-a arătat, nu este de drept administrativ, întrucât reclamanții au calitatea de personal contractual salariat.
înalta Curte are în vedere că potrivit dispozițiilor art. 27 din Anexa VI la Legea nr. 330/2009 în conformitate cu care "(1) Personalul auxiliar de specialitate și personalul conex al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale poate face contestație, în termen de 15 zile de la data comunicării deciziei de stabilire a drepturilor salariale, la colegiul de conducere al curții de apel sau, după caz, la colegiul de conducere al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărei circumscripție își desfășoară activitatea persoana în cauză ori, după caz, al Direcției Naționale Anticorupție, al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al înaltei Curți de Casație și Justiție sau al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile. (2) împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru hotărârile colegiului de conducere al înaltei Curți de Casație și Justiție, sau, după caz, a Curții de Apel București, pentru celelalte hotărâri. Hotărârile pronunțate sunt irevocabile".
Prin acest text de lege este conferită competență specială Curții de Apel București în soluționarea plângerilor îndreptate împotriva hotărârilor colegiilor de conducere ale instanțelor, precum prezenta, numai dacă sunt formulate de persoane având calitatea de personal auxiliar de specialitate și personal conex în cadrul instanțelor judecătorești, în sensul dat acestor noțiuni de dispozițiile Legii nr. 567/2004.
în cauză, reclamanții B.S., C.D., M.V., M.N. nu se încadrează în categoria personalului auxiliar de specialitate și nici în categoria personalului conex, având calitatea de personal contractual, astfel cum arată chiar reclamanții fără a fi combătuți de pârâți.
în aceste condiții, cererea acestor reclamanți îndreptată împotriva Deciziei nr. 642/2010 a Președintelui Curții de Apel Iași se încadrează în dispozițiile art. 34 din Legea nr. 330/2009 care prevede competența materială de a soluționa plângerea împotriva hotărârii de soluționare a contestației ca aparținând instanței de contencios administrativ sau, după caz, instanței judecătorești competente potrivit legii.
Prin urmare, în mod corect, curtea de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., stabilind competența de soluționare a cauzei în ceea ce îi privește pe acești reclamanți în favoarea Tribunalului Vaslui, instanță competentă teritorial în funcție de domiciliul reclamanților, salariați ai Curții de Apel Iași, conform dispozițiilor art. 284 alin. (2) C. muncii.
Pentru considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ. s-a stabilit competența în favoarea Tribunalului Vaslui, secția civilă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 132/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1287/2012. Contencios → |
|---|
