ICCJ. Decizia nr. 1347/2012. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1347/2012
Dosar nr. 323/42/2011
Şedinţa publică de la 13 martie 2012
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti sub nr. 323/42/2011, reclamanta SC E.S.C. SRL Târgovişte, a chemat în judecată pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dâmboviţa, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Deciziei de impunere înregistrată sub nr. 1018 la 28 iulie 2010, a Procesului-verbal încheiat la data de 26 iulie 2010, înregistrat sub nr. 29823 la 28 iulie 2010 şi a Raportului de inspecţie fiscală din data de 26 iulie 2010, înregistrat sub nr. 29824 la 28 iulie 2010, acte emise de Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administraţie Fiscală, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dâmboviţa şi comunicate la data de 17 august 2010 şi a Deciziei nr. 473 din 5 octombrie 2010 a aceleiaşi Agenţii prin care i s-a respins contestaţia formulată, cât şi suspendarea executării actului administrativ, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Prin Sentinţa nr. 146 din 9 mai 2011, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC E.S.C. SRL, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dâmboviţa, a anulat Decizia nr. 473 din 5 octombrie 2010 a D.G.F.P. Dâmboviţa şi a dispus soluţionarea pe fond a contestaţiei formulată împotriva Deciziei de impunere nr. 1018 din 28 iulie 2010 emisă de Agenţia Naţională de Administraţie Fiscală, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dâmboviţa.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că prin Decizia nr. 473 din 5 octombrie 2010 a D.G.F.P. Dâmboviţa, s-a respins contestaţia formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. 1.018/ din 8 iulie 2010 emisă de Agenţia Naţionala de Administraţie Fiscală, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dâmboviţa, pentru suma totală contestată de 753.380 RON reprezentând: 248.346 RON - impozit pe profit stabilit suplimentar, 91.880 RON - majorări de întârziere aferente impozitului pe profit stabilit suplimentar, 294.913 RON taxa pe valoarea adăugată stabilită suplimentar, 118.241 RON - majorări de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată stabilită suplimentar, organul de control fiscal reţinând neîndeplinirea condiţiilor procedurale ale contestaţiei nr. 33.091 din data de 23 august 2010.
Contestaţia formulată împotriva Deciziei de impunere nr. 1018 din 28 iulie 2010 nu a fost analizată pe fond, deoarece pârâta a apreciat că nu s-au respectat dispoziţiile procedurale, respectiv art. 205 alin. (2) şi art. 206 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în sensul că aceasta nu a fost semnată de contestator sau de către împuternicit.
Analizând actele dosarului, prima instanţă a reţinut că există formulate două contestaţii cu acelaşi conţinut, una semnată de S.G. şi cealaltă de S.V., aceasta din urmă având procură de la S.G., care are calitatea de unic asociat şi administrator al firmei.
În raport de acest aspect, prima instanţă a apreciat că se impune admiterea în parte a acţiunii în vederea soluţionării pe fond a contestaţiei, reţinând totodată şi solicitarea pârâtei formulată în acest sens, în subsidiarul întâmpinării.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, pârâta Administraţia Finanţelor Publice Târgovişte în numele şi pentru Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dâmboviţa, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie în esenţă pentru următoarele motive:
- Hotărârea instanţei de fond a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
Se arată că, contestaţia administrativă a reclamantei la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dâmboviţa a fost respinsă, întrucât nu a fost respectată cerinţa prevăzută de art. 206 alin. (1) lit. e) C. proc. fisc. şi pct. 22 din OMFP nr. 519/2005, aceasta nedepunând dovada calităţii de împuternicit al semnatarului contestaţiei, în original sau în copie legalizată, solicitată prin Adresa nr. 33091 din 7 septembrie 2010.
A mai arătat recurenta că organul fiscal a fost suspicios datorită faptului că a constatat o diferenţă izbitoare între semnătura reprezentantului legal al reclamantei aplicată pe procura notarială şi semnătura aplicată pe contestaţia comunicată a doua oară.
În măsura în care, se consideră de recurentă, reclamanta aduce probe suficiente, se solicită admiterea recursului şi obligarea recurentei să soluţioneze pe fond contestaţia.
În drept, cererea se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este nefondat.
În cauză se pune în discuţie respectarea dispoziţiilor art. 205 alin. (2), art. 206 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 92/2003 în sensul că împotriva deciziei de impunere nr. 1018 din 28 iulie 2007, s-a formulat contestaţie de către reclamantul - intimat, iar organul fiscal considerând că aceasta nu a fost semnată de contestator sau de împuternicitul său a respins-o.
Aşa cum a reţinut instanţa de fond, exista două contestaţii, având acelaşi obiect, una semnată de S.G., cealaltă semnată de S.V.care avea procură de la S.G., care este unic asociat şi administrator.
Se reţine că au fost respectate dispoziţiile art. 206 alin. (1) lit. e) C. proc. fisc., soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică şi în consecinţă, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Administraţia Finanţelor Publice Târgovişte în numele şi pe seama Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Dâmboviţa împotriva Sentinţei nr. 146 din 9 mai 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 martie 2012.
Procesat de GGC - DG
| ← ICCJ. Decizia nr. 1334/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 1355/2012. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
