ICCJ. Decizia nr. 1384/2012. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1384/2012
Dosar nr. 9575/1/2011
Şedinţa publică de la 15 martie 2012
Reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a chemat în judecată pârâtul D.G. solicitând instanţei ca în contradictoriu cu acesta să constate existenţa calităţii de lucrător al Securităţii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin cererea nr. P 320/07 din 25 ianuarie 2007 adresată C.N.S.A.S. de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 s-a solicitat în temeiul Legii nr. 187/1999 verificarea, sub aspectul posibilei calităţi de agent sau colaborator al Securităţii, a persoanelor care deţin titlu de revoluţionar.
În fapt, pârâtul a avut gradele de locotenent major (1962-1964), căpitan (1966) în cadrul Direcţiei Regionale Galaţi şi respectiv căpitan (1966), maior (1969, 1975) în care a procedat la recrutarea unui agent în scopul obţinerii informaţiilor despre „elementele care au uneltit în mod duşmănos”.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 254 din 18 ianuarie 2011 a admis acţiunea formulată de reclamant constatând existenţa calităţii de lucrător al Securităţii în privinţa pârâtului.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul D.G., criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul a susţinut următoarele critici:
- prin hotărârea dată, instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă în sensul că au fost încălcate formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii prevăzute de art. 105 alin. (2) Cod procedură civilă;
- instanţa de fond nu a amintit faptul că a respins pârâtului proba cu martori şi cu înscrisuri şi nu a indicat motivele respingerii;
- instanţa de fond a interpretat greşit actele depuse judecăţii şi schimbând înţelesul, a pronunţat o soluţie nelegală.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 5499 din 18 noiembrie 2011 a respins ca nefondat recursul declarat de D.G.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa a reţinut că în raport de dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, criticile formulate de recurent sunt nefondate.
Astfel, legea nu stabileşte alte condiţii cu privire la dovedirea luării unor măsuri specifice împotriva persoanelor urmărite sau cu privire la dovedirea sancţionării lucrătorului Securităţii pentru activitatea desfăşurată în acea perioadă.
Legea nu prevede nici posibilitatea de a fi excluşi de la aplicarea prevederilor cei care ar fi trecut în rezervă înainte de 1989 pentru că s-ar fi opus unor imixtiuni politice în activitatea de informaţii.
Împotriva acestei decizii, recurentul-reclamant D.G. a formulat contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 318 Cod procedură civilă, care dispun că „Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.
Contestatorul consideră că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, dacă ar fi fost analizat suficient ar fi dus la concluzia că drepturile sale procedurale au fost încălcate grav şi nu puteau fi remediate decât prin anularea hotărârii recurate.
Două cereri fundamentale rezolvării temeinice şi legale au fost respinse în mod abuziv, atât de instanţa de fond cât şi de instanţa de recurs.
Prima cerere se referă la respingerea probei cu martori care, dacă ar fi fost admisă, s-ar fi demonstrat că activitatea informativ-operativă este o activitate prin care se desfăşoară o acţiune de supraveghere şi nu de urmărire, o activitate eminamente secretă în timpul căreia nu puteau fi îngrădite drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cu atât mai puţin suprimate.
Instanţa de recurs a considerat în mod greşit că respingerea cererii ca procesul să se judece în şedinţă secretă a fost temeinică şi legală, însă respingându-se proba cu martori, singura modalitate prin care instanţa putea înţelege particularitatea activităţii desfăşurate, ar fi fost ca şedinţa să se desfăşoare în secret.
Instanţa de fond a respins şi cererea de acordare a unui termen de judecată pentru faptul că apărătorul ales lipsea motivat, obligându-l să pună concluziile pe fondul cauzei, încălcându-se în acest mod principiul oralităţii şi contradictorialităţii procesului.
Contestatorul mai arată că în anul 1996 i-a fost conferit Ordinul „Meritul Miliar” clasa I, pentru merite deosebite.
Contestaţia în anulare formulată este admisibilă, deoarece prevederile art. 312 Cod procedură civilă permit atacarea hotărârilor instanţelor de recurs pentru motivele expres prevăzute în textul legal.
Contestaţia în anulare formulată este însă nefondată, deoarece motivele invocate de contestator nu se subsumează celor prevăzute de art. 318 Cod procedură civilă.
Contestatorul nu a indicat nicio greşeală materială rezultată prin hotărârea pronunţată de instanţa de recurs.
Cu privire la motivele contestaţiei în anulare ce vizează respingerea probei cu martori, respingerea cererii de judecare a cauzei în şedinţă secretă, precum şi respingerea cererii de acordare a unui termen de judecată pentru lipsa avocatului, se va constata că instanţa de recurs a analizat aspectele ce au constituit şi motive de recurs.
Se va reţine astfel că instanţa de recurs a analizat motivele de casare/modificare invocate, iar modul cum judecătorii au interpretat şi aplicat legea nu face obiectul contestaţiei în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 318 Cod procedura civilă.
Faţă de acestea, urmează a se respinge ca nefondată contestaţia în anulare formulată de contestatorul D.G.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de D.G. împotriva Deciziei nr. 5499 din 18 noiembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2012.
Procesat de GGC - DG
| ← ICCJ. Decizia nr. 1383/2012. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 1386/2012. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
