ICCJ. Decizia nr. 1358/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1358/2012
Dosar nr. 211/3/2011
Şedinţa publică de la 13 martie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal la data de 10 februarie 2011, ulterior precizată la data de 22 martie 2011, reclamanta B.I., de cetăţenie moldoveană a chemat în judecată, iniţial Ministerul Justiţiei, mai apoi pe pârâta Autoritatea Naţională Pentru Cetăţenie, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună obligarea pârâtei să primească şi să înregistreze cererea reclamantei de acordare a cetăţeniei la secretariatul tehnic din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, din cadrul ministerului pârât; iar în caz de refuz, obligarea pârâtei la plata unor daune morale în sumă de 100 euro pentru fiecare zi de întârziere, până la îndeplinirea acestei obligaţii, cu cheltuieli de judecată.
În motivare acţiunii, reclamanta a arătat că a formulat o cerere de dobândire a cetăţeniei române, în temeiul dispoziţiilor art. 8 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1991, motivat de faptul că este căsătorită de peste 5 ani cu un cetăţean roman, sens în care, s-a deplasat la Bucureşti pentru a depune dosarul de cetăţenie, însă acesta i-a fost respins, după care, l-a trimis prin corespondenţă în data de 29 martie 2010, în vederea demarării şi iniţierii procedurii legale în baza Legii nr. 21/1991.
Reclamanta a susţinut că pârâtul a înregistrat dosarul după 5 luni de zile, respectiv la data de 09 august 2010, iar în luna septembrie dosarul i-a fost restituit, cu motivarea că nu este un caz temeinic justificat, reclamanta având posibilitatea să depună doar personal cererea de redobândire a cetăţeniei române.
La data de 28 octombrie 2010, reclamanta a refăcut din nou actele, prin mandatar, ataşând cu act medical doveditor, pe care le-a expediat din nou prin poştă.
La data de 31 ianuarie 2011, dosarul i-a fost din nou restituit, însoţit de adresa, prin care pârâta a motivat că mandatarul ar putea îndeplini demersurile în cauză, doar dacă: există referat detaliat al medicului specialist curant privind afecţiunea care determina incapacitatea temporară/permanentă de deplasare; bilet de ieşire din spital; adeverinţă de la locul de muncă cu numărul de zile de concediu medical necesar recuperării/refacerii.
În plus, s-a arătat că afecţiunea menţionată în adeverinţa medicală nu ar fi un caz temeinic justificat, reclamanta având posibilitatea depunerii personal a dosarului.
Faţă de refuzul nejustificat al pârâtei de a înregistra cererea de acordare a cetăţeniei române, reclamanta a apreciat că este tratată discriminatoriu în raport cu alţi cetăţeni.
În drept a invocat dispoziţiile art. 1 alin. (1) alin. (8), art. 2 lit. h), art. 8, 10, 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiţiei a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, raportat la prevederile art. 17 din O.U.G. nr. 5/2010.
Prin sentinţa nr. 278 din 06 mai 2011, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta B.I., în contradictoriu cu pârâta Ministerul Justiţiei – Autoritatea Naţională Pentru Cetăţenie Bucureşti, a obligat pârâta să primească şi să înregistreze cererea reclamantei de acordare a cetăţeniei române la secretariatul tehnic al pârâtei, sub sancţiunea aplicării penalităţilor, în sumă de 100 euro, plătibili în RON, la cursul de schimb euro/RON al Băncii Naţionale Române, pe fiecare zi de întârziere, începând cu 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei sentinţe şi la plata către reclamantă a sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că problema drept ce trebuie dezlegată vizează interpretarea şi aplicarea în speţă a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991 republicată, în concret, dacă reclamanta a probat starea de fapt conform căreia aceasta s-a aflat într-un caz temeinic justificat, pentru care a apelat la depunerea cererii printr-un mandatar cu procură specială şi autentică, precum şi refuzul pârâtei de a primi şi înregistra cererea de dobândire a cetăţeniei române depusă prin mandatar şi ulterior transmisă prin poştă.
Instanţa de fond a reţinut că atât prin cererea iniţială de acordare a cetăţeniei române adresată de reclamantă autorităţii pârâte înregistrată din 09 august 2010 şi restituită reclamantei prin adresa nr. 11978/ANC/260/2011, cât şi ulterior printr-o a doua cerere depusă la 15 noiembrie 2010, aceasta a justificat faptul că cererea, însoţită de documentele prevăzute de lege, s-a formulat prin mandatarul desemnat de aceasta, avocatul C.M., întrucât starea sănătăţii sale nu-i permite deplasarea personal la Bucureşti la sediul autorităţii administrative pârâte, anexând în acest sens adeverinţa medicală din 12 octombrie 2010 emisă de medicul primar de medicină generală K.S., din care rezultă că reclamanta a fost diagnosticată cu luxaţie tibio-tarsiană dreapta şi i se recomandă imobilizare cu aparat gipsat şi repaus la pat, menţionându-se că nu se poate deplasa.
Raportat la certificatul medical, instanţa a apreciat că situaţia de excepţie prevăzută de lege în art. 13 alin. (1) este dovedită, aşa încât, refuzul de a primi, înregistra şi examina cererea de acordare a cetăţeniei române formulată prin mandatar cu procură specială, este neîntemeiat şi dat cu exces de putere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Instanţa de fond a reţinut aşadar că refuzul pârâtei încalcă dreptul reclamantei de a solicita acordarea cetăţeniei române, conform art. 8 din Legea nr. 21/1991 şi cel de petiţie reglementat de O.G. nr. 27/2002.
Cu privire la capătul de cerere accesoriu, faţă de precizările reclamantei, instanţa de fond l-a încadrat în dispoziţiile art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, mai precis, reclamanta a solicitat admiterea acţiunii sub sancţiunea plăţii unei penalităţii de 100 euro pe fiecare zi întârziere plătibili în RON, la cursul de schimb euro/leu al Băncii Naţionale Române, începând cu data împlinirii termenului de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei sentinţe.
Prin urmare, instanţa a apreciat că nu este vorba de o cerere de acordare a daunelor morale, o astfel de cerere fiind oricum scutită de plata taxei judiciare de timbru conform dispoziţiilor art. 15 lit. f)1 din Legea nr. 146/1997 dispoziţie introdusă prin O.G. nr. 11/1998 dispoziţie repusă în vigoare în forma de dinaintea abrogării dispuse prin O.G. nr. 34/2001 ca efect al Deciziei Curţii Constituţionale nr. 778/2009.
Reţinând culpa procesuală a pârâtei, instanţa a făcut aplicarea prevederilor art. 274 C. proc. civ. şi a obligat-o la plata sumei de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în beneficiul reclamantei, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen, motivat şi legal timbrat pârâţii Ministerul Justiţiei şi Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs invocate conform art. 3041 C. proc. civ. se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare a legii, în raport de obiectul cauzei.
În recursul declarat de recurentul Ministerul Justiţiei se critică sentinţa atacată prin care s-a admis acţiunea reclamantei-intimate pe motiv că în mod greşit prima instanţă nu a pus în discuţia părţilor şi nu a analizat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de recurentul-pârât.
Se arată că în raport de obiectul cauzei contestare pretins refuz nejustificat de înregistrare a cererii de acordare a cetăţeniei române şi în raport de dispoziţiile art. 12 şi 13 din Legea nr. 21/1991 astfel cum a fost modificată, recurentul-pârât nu are calitate procesuală pasivă, neavând calitatea de debitor al obligaţiei pretins a fi executate în condiţiile şi termenele prevăzute de Legea nr. 554/2004.
Se solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocate şi respingerii acţiunii faţă de recurentul-pârât.
Recursul declarat de recurenta-pârâtă Autoritatea Naţională Pentru Cetăţenie se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare a legii.
Se arată că în cauză în mod greşit s-a constatat existenţei unui exces de putere, conform dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 privind înregistrarea cererii de dobândire a cetăţeniei române.
Se arată că în cauză refuzul pârâtei de a înregistra cererea reclamantei-intimate a fost determinată de faptul că adeverinţa medicală depusă de reclamantă din 12 octombrie 2010 nu a fost apreciată ca fiind un caz bine justificat privind imposibilitatea depunerii personal a cererii de dobândire a cetăţeniei şi nu prin mandatar cu procură specială.
Se arată că instanţa de fond nu a analizat puterea probatorie a adeverinţei medicale şi a apreciat nejustificat că adresa din 26 ianuarie 2011 reprezintă un refuz nejustificat de soluţionare a cererii.
Se solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată.
La dosar reclamanta-intimată a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Analizând recursurile declarate, Curtea va aprecia pentru următoarele considerente că acestea sunt fondate, în parte sentinţa atacată fiind nelegală şi netemeinică.
Recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiţie este fondat în ceea ce priveşte nepronunţarea instanţei de fond pe excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de acest pârât.
În mod greşit instanţa de fond a admis acţiunea reclamantei şi în contradictoriu cu acest recurent, care în raport de dispoziţiile art. 12 şi 13 din Legea nr. 21/1991 astfel cum a fost modificată nu are atribuţii privind înregistrarea şi soluţionarea cererilor de dobândire sau de redobândire a cetăţeniei române.
Recurentul Ministerul Justiţiei nu are calitate procesuală pasivă în cauză nefiind debitor al obligaţiei pretins a fi executate de reclamanta-intimată în condiţiile Legii nr. 554/2004.
În consecinţă recursul urmează a fi admis în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive şi respingerii acţiunii faţă de acesta.
Recursul declarat de recurenta-pârâtă Autoritatea Naţională Pentru Cetăţenie este fondat în arte în ceea ce priveşte plata penalităţilor stabilite în sumă de 100 euro.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, aspectele de nelegalitate nu port fi reţinute.
În mod corect s-a constatat existenţa unui refuz nejustificat de înregistrare a cererii de dobândire a cetăţeniei române în sensul existenţei unui exces de putere din partea recurentei-pârâte care nu a recunoscut situaţia de excepţie prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 21/1991 în sensul de a depune cererea printr-un mandatar cu procură specială.
Instanţa de fond a analizat adresa de răspuns din 26 ianuarie 2011 şi a analizat şi adeverinţa medicală invocată din 12 octombrie 2010 invocată pe situaţia de fapt ca motiv temeinic justificat şi a apreciat corect că în cauză sunt îndeplinite condiţiile existenţei unui refuz nejustificat de soluţionare în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.
Aceasta deoarece adeverinţa medicală a probat în concret imposibilitatea obiectivă de a depune cererea de dobândire a cetăţeniei personal de reclamanta-intimată şi nu prin mandatar cu procură specială.
Curtea, verificând legalitatea hotărârii recurate, conform art. 3041 C. proc. civ. apreciază ca fondat recursul în ceea ce priveşte obligarea recurentei la plata penalităţilor în sumă de 100 euro, plătibili în RON la cursul de schimb pe fiecare zi de întârziere, începând cu 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
În mod greşit instanţa de fond a obligat recurenta la plata penalităţilor acestea având natura juridică a unor daune cominatorii în condiţiile în care executarea hotărârilor pronunţate în condiţiile art. 1 şi 8 din Legea nr. 554/2004 se realizează cadrul special reglementat prevăzute de art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, respectiv în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Numai în cazul în care termenul nu este respectat se aplică conducătorului autorităţii publice sau după caz persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri de întârziere conform art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Având în vedere aceste dispoziţii, rezultă că atâta timp cât textul de lege, care reglementează procedura executării, prevede un termen în interiorul căruia autoritatea publică este obligată să execute hotărârea, în cauză să înregistreze cererea reclamantei de redobândire a cetăţeniei române, este nejustificată obligarea la plata penalităţilor.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. va admite recursurile şi va modifica în arte sentinţa atacată în sensul că va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei şi va respinge acţiunea faţă de acesta şi va respinge capătul de cerere privind plata penalităţilor.
Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Ministerul Justiţiei şi Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie împotriva sentinţei nr. 278 din 06.05.2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei şi, pe cale de consecinţă respinge acţiunea faţă de acesta.
Respinge capătul de cerere privind plata penalităţilor.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1308/2012. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 1639/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
