ICCJ. Decizia nr. 1831/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1831/2012
Dosar nr. 1063/39/2011/a1
Şedinţa publică de la 4 aprilie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1.Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal şi precizată ulterior, reclamanta I.A.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. şi A.N.V., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:
- anularea Ordinului nr. 7163 din 2 august 2011 emis de Vicepreşedintele A.N.V.;
- anularea adresei nr. 61266 din 25 octombrie 2011 emisă de Vicepreşedintele A.N.V. prin care, în procedura administrativă prealabilă, i-a fost respinsă contestaţia împotriva ordinului sus menţionat;
- constatarea nulităţii absolute a ordinului nr. 2406/2011 şi a Ordinului nr. 2407/2011 emise de preşedintele A.N.A.F.;
- repararea pagubei cauzate prin ordinul nelegal atacat, în sensul reintegrării sale în funcţia publică deţinută anterior, respectiv cea de
funcţie publică de execuţie de controlor vamal grad profesional asistent gradaţia 1 din cadrul Biroului Vamal S. şi la plata drepturilor salariale cuvenite de la data emiterii ordinului până la zi.
-suspendarea executării Ordinului nr. 7163 din 2 august 2011 până la soluţionarea cauzei pe fons, în condiţiile art. 15 alin (1) din Legea nr. 554/2004:
În motivarea cererii de suspendare a executării, reclamanta a arătat că sunt îndeplinite condiţiile art. 15 cu referire la art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi necesitatea prevenirii unei pagube iminente, existând o îndoială serioasă şi legitimă asupra legalităţii actului administrativ atacat, iar cu privire la paguba iminentă a susţinut că încetarea raportului său de serviciu a condus la grave inconveniente de ordin material şi moral, şi a afectat serios dreptul de stabilitate a raportului de serviciu şi dreptul la un trai decent.
Prin întâmpinare, pârâta A.N.V. a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării actului administrativ atacat, susţinând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege.
Pârâta A.N.A.F. a invocat prin întâmpinare, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive în ceea ce priveşte suspendarea ordinului de eliberare din funcţie, întrucât nu este emitentul actului.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin încheierea nr. 63 din 22 decembrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de suspendare a Ordinului nr. 7136 din 2 august 2011, formulată de reclamanta I.A.R. în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. şi A.N.V. şi a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 7136 din 2 august 2011 emis de A.N.A.F. - A.N.V. până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că ordinul contestat a fost emis în temeiul Ordinelor A.N.A.F. nr. 2406 şi nr. 2407 din 4 iulie 2011, acte administrative cu caracter normativ, care nu au fost publicate în M. Of. al României, contrar prevederilor art. 5 alin. (3) şi (4) din H.G. nr. 110/2009 privind organizarea şi funcţionarea A.N.V. şi ale art. 11 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, viciu aparent care pune sub îndoială actele administrative subsecvente, printre care şi actul atacat, fiind astfel îndeplinită condiţia „cazului bine justificat” în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.
Prima instanţă a reţinut că este îndeplinită şi cerinţa „pagubei iminente” în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că reclamanta este lipsit de drepturile salariale, ceea ce conduce la lipsa mijloacelor minime de subzistenţă grevate pe actuala stare economică traversată de întreaga societate.
3. Recursurile exercitate în cauză
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâtele A.N.A.F. şi A.N.V. prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi, care au invocat motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9, în condiţiile art. 3041C. proc. civ., fiind susţinute, în esenţă, următoarele critici:
3.1. Recursul pârâtei A.N.A.F.
Recurentă-pârâtă a susţinut, în esenţă, că prima instanţă nu s-a pronunţat, anterior soluţionării cererii de suspendare a executării Ordinului A.N.V. nr. 7163/2011, asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive. Având în vedere faptul că în cauză ordinul de eliberare din funcţie ce face obiectul cererii de suspendare a executării este emis de A.N.V., singura în măsură să formuleze apărări de fond cu privire la criticile invocate de reclamantă, consideră recurenta că excepţia este întemeiată şi trebuia admisă.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului şi modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de suspendare ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar admiterea recursului şi pe fond respingerea cererii ca neîntemeiate.
3.2. Recursul pârâtei A.N.V. prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi
Această recurentă a susţinut că instanţa de fond a interpretat şi aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, apreciind fără temei că în cauză sunt îndeplinite în mod cumulativ cele două condiţii cerute de această normă legală.
În ceea ce priveşte existenţa unui caz bine justificat pentru suspendarea actului administrativ în litigiu, s-a susţinut că instanţa de fond a apreciat în mod greşit că ar exista aspecte de vădită nelegalitate, constând în nepublicarea Ordinului nr. 2406/2011 şi Ordinului nr. 2407/ 2011 emise de vicepreşedintele A.N.A.F., sau în încălcarea prevederilor Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici şi ale H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici.
De asemenea, s-a arătat că Ordinele nr. 2406 şi nr. 2407/2011 emise de preşedintele A.N.A.F. nu sunt supuse regimului de publicare în M.Of. al României, conform art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată; a existat un proces de reorganizare al autorităţii publice pârâte şi nu de ocupare a unei funcţii publice prin una din modalităţile prevăzute de Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 56 şi 57 alin. (2) din legea menţionată şi nici cele ale H.G. nr. 611/2008; procesul de reorganizare a A.N.V. s-a desfăşurat cu avizul A.N.F.P., aşa cum rezultă din adresele din 29 iunie 2011 şi din 04 iulie 2011, adrese care, de altfel, au fost invocate în preambulul Ordinelor contestate; nu-i incumba obligaţia de a publica anunţul privind examenul de testare profesională în M. Of. al României cu 30 de zile înainte de data susţinerii acestuia şi nici de a respecta dispoziţiile H.G. nr. 611/2008, în ceea ce priveşte stabilirea bibliografiei, constituirea comisiilor de examen, desfăşurarea probelor; prin adresa din 12 septembrie 2011 emisă de A.N.F.P. se arată că modalitatea de organizare şi desfăşurare a examenului organizat în cazul reorganizării instituţiei publice în temeiul art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 se stabileşte de către fiecare autoritate sau instituţie publică în parte, aceasta nefiind reglementată prin prevederile H.G. nr. 611/2008.
În ceea ce priveşte existenţa unei pagube iminente, s-a criticat faptul că instanţa de fond a reţinut îndeplinirea acestei condiţii legale fără ca reclamanta să fi făcut dovada unui prejudiciu viitor şi previzibil, greu sau imposibil de reparat în ipoteza anulării actului.
În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, cu consecinţa respingerii cererii de suspendare ca nefondată.
II.Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurente, cât şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că numai recursul A.N.A.F. este fondat.
1.1. Cu privire la calitatea procesuală a pasivă a A.N.A.F.
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public”.
Parte în raportul juridic supus evaluării instanţei de contencios administrativ este, aşadar, autoritatea publică emitentă a actului atacat.
Or, în prezenta cauză, Ordinul nr. 7136 din 2 august 2011 a cărui suspendare face obiectul prezentei cauze este emis de A.N.V., parte obligată în raportul juridic dedus judecăţii.
De aceea, Înalta Curte constată că recursul formulat de A.N.A.F., în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., este fondat.
1.2. Recursul pârâtei A.N.V. prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi este nefondat.
Potrivit art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, „În ipoteza admiterii acţiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condiţiile art. 14, se prelungeşte de drept până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1)”.
Din actele dosarului, rezultă faptul că, prin sentinţa nr. 77 din 29 februarie 2011, Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantei I.A.R. şi a anulat Ordinul nr. 7136 din 2 august 2011 emis de către pârâta A.N.V., a cărei suspendare face obiectul prezentei cauze.
Aşadar, prin aplicarea art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, modificată, măsura suspendării Ordinului nr. 7136 din 02 august 2011 emis de A.N.V., dispusă de prima instanţă, se prelungeşte ope legis până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei având ca obiect anularea acestui act administrativ .
În raport de prevederile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, modificată, prin admiterea acţiunii în anulare formulată de reclamantă se constată prelungită de drept măsura suspendării până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Pentru că legea prevede o „prelungire de drept” şi fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege şi art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, nu vor mai fi analizate motivele de recurs ce vizează netemeinicia hotărârii atacate.
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi al art. 312 alin. (1) – (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul A.N.A.F., va modifica, în parte, sentinţa atacată, în sensul respingerii acţiunii formulate în contradictoriu cu aceasta pentru lipsa calităţii procesuale pasive şi va respinge, ca nefondat, recursul A.N.V. prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.N.V. prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi împotriva încheierii nr. 63 din 22 decembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Admite recursul declarat de A.N.A.F. împotriva aceleiaşi încheieri.
Modifică, în parte, încheierea recurată, în sensul că respinge cererea de suspendare a executării faţă de această autoritate, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1807/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1837/2012. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
