ICCJ. Decizia nr. 1394/2012. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1394/2012
Dosar nr. 9708/1/2011
Şedinţa publică de la 15 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Recursul împotriva Hotărârii nr. 807/2011 a Plenului C.S.M.
Prin Nota nr. 28408/1154/DRUO/28457/2011, Direcţia resurse umane şi organizare - Serviciul resurse umane pentru instanţele judecătoreşti a înaintat Plenului Consiliului Superior al Magistraturii propunerea privind eliberarea din funcţia de judecător la Curtea de Apel Iaşi a doamnei B.G., ca urmare a intervenirii unei condamnări definitive.
Prin Hotărârea nr. 807 din 15 noiembrie 2011, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a propus Preşedintelui României eliberarea din funcţie, ca urmare a unei condamnări definitive a doamnei B.G., judecător la Curtea de Apel Iaşi.
A reţinut Consiliul Superior al Magistraturii că prin Sentinţa penală nr. 53 din data de 20 mai 2011, Curtea de Apel Bacău - Secţia penală, cauze cu minori şi de familie a dispus condamnarea inculpatei B.G. la 4 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită şi trafic de influenţă prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi, respectiv art. 257 C. pen., raportat la art. 6 şi 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.
Sentinţa menţionată a rămas definitivă ca urmare a respingerii recursului formulat de doamna B.G., prin Decizia penală nr. 3920 din 4 noiembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.
A mai reţinut autoritatea intimată că prin Hotărârea nr. 1234 din 30 noiembrie 2010, Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât suspendarea din funcţia de judecător a doamnei B.G., ca urmare a punerii în mişcare a acţiunii penale împotriva sa, începând cu data de 30 noiembrie 2010.
Prin Hotărârea nr. 1145 din 16 decembrie 2010, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a propus Preşedintelui României eliberarea din funcţia de judecător la Curtea de Apel laşi, prin pensionare, a doamnei B.G., însă, până în prezent, nu a fost publicat decretul de eliberare din funcţie.
În acest context, s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 65 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 303/2004, potrivit cărora procurorii şi judecătorii sunt eliberaţi din funcţie ca urmare a condamnării definitive pentru o infracţiune, ţinând cont şi de faptul că decretul de eliberare din funcţie prin pensionare nu a fost semnat de Preşedintele României, deci nu a produs efectul eliberării din funcţie.
Împotriva Hotărârii nr. 807/2011 a Plenului C.S.M. a formulat recurs B.G., susţinând că această hotărâre este nelegală deoarece:
- nu a fost revocată Hotărârea nr. 1145/2010, iar efectele acesteia s-au produs cel puţin în parte, ea fiind trimisă Preşedintelui României şi a dat naştere obligaţiei acestuia de a-şi îndeplini în termen rezonabil, obligaţia prevăzută de art. 65 alin. (2) din Legea nr. 303/2004;
- Hotărârea nr. 1145/2010 nu putea fi revocată deoarece şi-a produs efecte cel puţin în parte, iar hotărârea atacată produce consecinţa efectivă şi nelegală a revocării primei hotărâri, adică a unui act administrativ individual favorabil, fără să existe vreuna dintre împrejurările ce ar justifica o asemenea revocare;
- hotărârea atacată este expresia dispreţului intimatului faţă de stabilitatea raporturilor juridice stabilite, care trebuie să primeze în faţa oricăror argumente ce nu ţin de interesul public;
- depăşirea de către Preşedintele României a termenului rezonabil de pronunţare asupra propunerii de eliberare din funcţie pentru pensionare nu poate constitui o justificare pentru emiterea unui act ilegal.
- Hotărârea nr. 807/2011 a avut drept consecinţă pierderea dreptului la pensia de serviciu, deşi la data cererii de eliberare din funcţie prin pensionare îndeplinea condiţiile legale şi nicio dispoziţie legală nu interzice primirea pensiei de serviciu de către magistraţii care au fost condamnaţi pentru fapte ulterioare îndeplinirii condiţiilor minime pentru dobândirea dreptului la pensia de serviciu.
Se susţine în acest context şi o imixtiune a autorităţii intimate în atribuţiile puterii legiuitoare.
Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii (C.S.M.) a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Se susţine că pretinsele critici de nelegalitate nu sunt fondate pentru că la data emiterii hotărârii atacate nu fusese emis decretul Preşedintelui României de eliberare a recurentei din funcţie, prin pensionare.
Prin Decizia nr. 3920 din 4 noiembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie recurenta a fost condamnată definitiv pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită şi trafic de influenţă, prevăzute de art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 şi 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, respectiv art. 257 C. pen. raportat la art. 6 şi 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, la pedeapsa închisorii de 4 ani şi 6 luni.
Hotărârea nr. 807/2011 a fost emisă în conformitate cu prevederile art. 65 alin. (1) lit. f) coroborate cu cele ale art. 65 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, neexistând nicio imixtiune în atribuţiile puterii legiuitoare.
Se arată că nici critica ce vizează pretinsa stabilitate a raporturilor juridice nu este fondată, pentru că nerevocarea în prealabil a Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 1145/2011 nu poate impieta asupra legalităţii hotărârii atacate pentru că recurenta deţinea calitatea de judecător, nefiind eliberată din funcţie, constatându-se incidenţa cazului de eliberare din funcţie ca urmare a intervenirii unei condamnări definitive, reglementată de art. 65 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 303/2004, menţionată.
De asemenea, se precizează că la 23 noiembrie 2011 a fost publicat în M. Of. al României, Partea I, Decretul nr. 817 al Preşedintelui României, prin care s-a dispus eliberarea din funcţie a recurentei ca urmare a unei condamnări definitive pentru săvârşirea unei infracţiuni.
2. Soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile de la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezultă că prin Hotărârea nr. 1145 din 16 decembrie 2010 a Plenului C.S.M. s-a propus Preşedintelui României, eliberarea din funcţie, prin pensionare, a recurentei, dispunându-se şi înaintarea acestei hotărâri Preşedintelui României, în vederea emiterii decretului de eliberare din funcţie, însă, la data emiterii Hotărârii nr. 807 din 15 noiembrie 2011, recurată în cauză, nu a fost emis decretul prezidenţial de eliberare din funcţie.
Potrivit prevederilor art. 65 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, „judecătorii şi procurorii sunt eliberaţi din funcţie în următoarele cazuri: a) demisie, b) pensionare, potrivit legii, c) transfer într-o altă funcţie, în condiţiile legii, d) incapacitate profesională, e) ca sancţiune disciplinară, f) condamnarea definitivă a judecătorului sau procurorului pentru o infracţiune, g) încălcarea dispoziţiilor art. 7, h) nepromovarea examenului prevăzut la art. 33 alin. (14) şi i) neîndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 14 alin. (2) lit. a), c) şi e)”.
Alin. (2) al articolului în discuţie dispune după cum urmează: „Eliberarea din funcţie a judecătorilor şi procurorilor se dispune prin decret al Preşedintelui României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii”.
Din textele legale anterior evocat reiese că eliberarea din funcţie a judecătorilor şi procurorilor, în oricare din variantele enumerate la lit. a)-i) ale art. 65 alin. (1) are loc la momentul emiterii decretului prezidenţial şi a publicării acestuia în M. Of.
Conform art. 100 alin. (1) din Constituţia României, „În exercitarea atribuţiilor sale, Preşedintele României emite decrete care se publică în M. Of. al României. Nepublicarea atrage inexistenţa decretului”.
Prin urmare, în raport de dispoziţiile legale menţionate, legiuitorul a prevăzut o anumită procedură privind eliberarea din funcţie a judecătorilor şi procurorilor, care implică participarea, pe de o parte a C.S.M., care face propunerea şi, pe de altă parte, a Preşedintelui României, care dispune, prin decret, eliberarea din funcţie.
Cum dispoziţiile Constituţionale prevăd obligativitatea publicării decretelor Preşedintelui României sub sancţiunea inexistenţei, atunci momentul publicării decretului este cel de la care eliberarea din funcţie a judecătorilor şi procurorilor produce efecte juridice.
În consecinţă, propunerea de eliberare din funcţie prin pensionare a recurentei, materializată în Hotărârea nr. 1145 din 16 decembrie 2010 a Plenului C.S.M. nu a produs efecte juridice în planul eliberării din funcţie în această modalitate cât timp nu a fost emis şi publicată decretul Preşedintelui României în acest sens.
Neproducând efecte juridice, Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 1145/2010 putea fi revocată de intimat, care, de altfel, a şi fost revocată implicit prin Hotărârea nr. 807/2011, recurată în cauza de faţă, întrucât recurenta deţinea calitatea de judecător şi s-a constatat incidenţa cazului de eliberare din funcţie prevăzut de art. 65 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 303/2004, menţionată.
Prin urmare, toate criticile recurentei care vizează aceste aspecte referitoare la nelegalitatea hotărârii recurate şi nesocotirea stabilităţii raporturilor juridice, sunt nefondate.
Criticile recurentei referitoare la refuzul (întârzierea) nejustificat al Preşedintelui României de a emite decretul de eliberare din funcţie prin pensionare, care a condus la pierderea dreptului la pensia de serviciu, deşi la momentul formulării cererii de eliberare din funcţie prin pensionare îndeplinea condiţiile legale, nu pot fi analizate în cadrul prezentului recurs care are un alt obiect.
În altă ordine, în contextul în care prin Decizia penală nr. 3920 din 4 noiembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a intervenit condamnarea definitivă a recurentei pentru o infracţiune, iar până la data emiterii hotărârii atacate nu a fost emis decretul Preşedintelui României de eliberare din funcţie prin pensionare, în mod corect Plenul C.S.M. a propus, conform dispoziţiilor art. 65 alin. (1) lit. f) coroborate cu cele ale art. 65 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, eliberarea recurentei din funcţie de judecător.
Deci, Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 807 din 15 noiembrie 2011 a fost emisă în conformitate cu prevederile legale reţinute în cuprinsul acesteia, nefiind fondate criticile referitoare la imixtiunea în atributele puterii legiuitoare.
Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 29 alin. (7), (8) şi (9) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de B.G., împotriva Hotărârii nr. 807 din 16 noiembrie 2011 a plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1265/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 1397/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
