ICCJ. Decizia nr. 1418/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1418/2012
Dosar nr. 2538/2/2010
Şedinţa publică de la 16 martie 2012
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta M.A. a chemat în judecată pe pârâţii Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză:
1) să constate refuzul nejustificat al pârâtelor în soluţionarea cererii de despăgubire;
2) să oblige pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să numească un evaluator în vederea stabilirii despăgubirilor aferente emiterii Dispoziţiilor nr. 13280 din 22 ianuarie 2009 şi nr. 17986 din 16 decembrie 2005 de către Primarul municipiului Craiova, pentru imobilul situat în Craiova, str. U. nr. 30, judeţul Dolj;
3) să oblige pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul anterior arătat;
4) să oblige pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar la plata despăgubirilor în numerar, imediat după emiterea de către CCSD a titlului de despăgubire.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că este beneficiara celor două dispoziţii mai sus individualizate şi că dosarul său a fost în mod abuziv retrimis la primărie, deşi au trecut opt ani de la depunerea notificării.
Pârâtele au formulat întâmpinări în cauză:
Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat excepţia de conexitate, soluţionată prin încheierea de şedinţă de la termenul din 10 ianuarie 2011. Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acţiunii reclamantei ca neîntemeiată.
Pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, pe considerentul că, după parcurgerea procedurii administrative, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor va emite titlul de despăgubire, iar pe baza opţiunii persoanei îndreptăţite, se va emite titlul de plată şi/sau de conversie; la momentul actual, reclamanta nu figurează în baza de date a instituţiei pentru acordarea despăgubirilor în numerar.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 431 din 24 ianuarie 2011, a respins excepţia invocată de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, această având calitate procesuală pasivă, în raport de capătul 4 al acţiunii, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta M.A., a obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să transmită dosarul la evaluator, după şi în raport de care să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova, str. U. nr. 30, judeţul Dolj şi a respins ca prematur formulat capătul de cerere privind obligarea pârâtei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor la emiterea deciziei de plată a despăgubirilor.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor este nefondată, în raport de dispoziţiile art. 18 din Capitolul V, Titlul VII din Legea nr. 247/2005, care conferă acestei autorităţi publice competenţa de a emite decizia de plată.
Pe fondul cauzei, instanţa a arătat faptul că reclamanta a început procedurile de recuperare a bunurilor litigioase sau a contravalorii acestora prin formularea Notificării nr. 226/N/2002 către autoritatea locală cu competenţe în materia stabilirii şi plăţii despăgubirii imobilelor preluate în mod abuziv, notificare care a fost soluţionată la data 16 decembrie 2005, prin emiterea Dispoziţiei nr. 17986 de către Primarul Municipiului Craiova. Prin acest act administrativ s-a respins cererea reclamantei de restituire în natură a imobilului aflat în discuţie şi s-a propus acordarea de despăgubiri, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
La data de 14 iulie 2008, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a restituit dosarul Prefecturii Dolj, întrucât a apreciat că reclamanta nu a formulat Notificarea nr. 226/N/2002 în termenul legal.
Prin Dispoziţia nr. 13280 din 22 ianuarie 2009, Primarul Municipiului Craiova a apreciat că Notificarea nr. 226/N/2002 a fost depusă de reclamantă în termenul legal, motiv pentru care restituirea dosarului acesteia de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este eronată.
Curtea a apreciat că durata excesivă a procedurii administrative derulate în prezenta cauză a încălcat în mod evident principiul celerităţii şi dispoziţiile art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului.
În opinia primei instanţe, împrejurarea că autorităţile administrative române nu au luat măsuri eficiente pentru soluţionarea cererii constituie culpa acestora şi nu poate să conducă la împiedicarea realizării dreptului reclamantei.
Punerea în executare a legilor cu caracter reparatoriu revine autorităţilor executive ale statului, care au obligaţia legală şi constituţională de a respecta atât dreptul intern cât şi tratatele internaţionale.
Prima instanţă a apreciat că este prematur formulat capătul de cerere privind obligarea pârâtei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor la emiterea deciziei de plată a despăgubirilor, faţă de dispoziţiile art. 18 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, care a solicitat modificarea sa, în sensul respingerii capetelor de cerere privind obligarea la transmiterea dosarului la evaluator şi la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C.proc. civ., recurenta a susţinut faptul că sentinţa contestată este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă următoarele critici de nelegalitate:
Obligaţia stabilită de prima instanţă de transmitere a dosarului intimatei-reclamante la evaluator nu poate fi adusă la îndeplinire, în lipsa acestuia.
Intimata-reclamantă a formulat Notificarea nr. 226/N/2002 cu depăşirea termenului legal, aspect reţinut prin Sentinţa nr. 2841 din 28 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. 751/2/2008 (sentinţă rămasă irevocabilă).
Ca urmare a acestei situaţii, dosarul de despăgubire aflat în discuţie a fost returnat entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în speţă, Primăria Municipiului Craiova.
Ulterior, Primarul Municipiului Craiova a emis dispoziţia nr. 13280 din 22 ianuarie 2009, fără ca dosarul de despăgubire să fie transmis Secretariatului Comisiei Centrale.
În altă ordine de idei, recurenta a arătat că cererea intimatei-reclamante a fost analizată cu prioritate, în temeiul art. 3 din Decizia nr. 2815/2008, motiv pentru care, în opinia sa, concluzia primei instanţe de depăşire a termenului rezonabil este nefondată.
La data de 14 noiembrie 2011, intimata-reclamantă M.A. a decedat şi a fost introdusă în cauză succesoarea sa, V.M., care a declarat că îşi însuşeşte acţiunea formulată de autoarea sa.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C.proC. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Obiectul litigiului dedus judecăţii instanţei de contencios administrativ îl reprezintă obligarea recurentei-pârâte Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să numească un evaluator în vederea stabilirii despăgubirilor aferente emiterii Dispoziţiilor nr. 13280 din 22 ianuarie 2009 şi nr. 17986 din 16 decembrie 2005 de către Primarul municipiului Craiova, pentru imobilul situat în Craiova, str. U. nr. 30, judeţul Dolj şi, ulterior, să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru acest imobil.
Prima instanţă a admis aceste cereri anterior individualizate, cu motivarea că au fost încălcate dispoziţiile art. 6 din CEDO, urmare a duratei excesive a procedurii administrative.
În concepţia Înaltei Curţi, judecătorul fondului nu a administrat un probatoriu suficient, pe baza căruia să lămurească situaţia de fapt şi să dea o soluţie legală acţiunii deduse judecăţii.
Astfel, prin Dispoziţia nr. 17986 din 16 decembrie 2005, Primarul Municipiului Craiova a propus acordarea de despăgubiri numitei M.A., în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul aferent Notificării nr. 226/N/2002.
Prin Sentinţa nr. 2841 din 28 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 751/2/2008 s-a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantei M.A. de obligare a pârâtei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor la soluţionarea cererii de despăgubiri, cu motivarea că Notificarea nr. 226/N/2002 nu a fost depusă în termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, iar dosarul aferent acesteia a fost restituit la Primăria Municipiului Craiova.
Prin Dispoziţia nr. 13280 din 22 ianuarie 2009, Primarul Municipiului Craiova a respins cererea de restituire în natură a imobilului (teren în suprafaţă de 370 mp şi construcţia demolată, în suprafaţă construită desfăşurată de 128,15 mp), situat în Craiova, str. U. nr. 30, judeţul Dolj, a propus acordarea de despăgubiri, în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, către petenta M.A. şi a revocat Dispoziţia nr. 17986 din 16 decembrie 2005.
În opinia Înaltei Curţi, pentru lămurirea situaţiei de fapt, era necesară depunerea dovezii în sensul că Sentinţa nr. 2841 din 28 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a rămas irevocabilă.
De asemenea, trebuiau depuse înscrisuri din care să rezulte că dispoziţia nr. 13280 din 22 ianuarie 2009 emisă de Primarul Municipiului Craiova a primit viza de legalitate de la Prefectul Judeţului Dolj şi că aceasta, împreună cu dosarul de despăgubire a fost înaintat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Înalta Curte consideră că în această cale de atac nu puteau fi aplicabile prevederile art. 305 C.proc. civ., întrucât prima instanţă nu a evocat fondul cauzei, motiv pentru care sentinţa atacată se impune a fi casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Cu alte cuvinte, neaplicabilitatea art. 305 C.proc. civ. este determinată de faptul că instanţa de control judiciar a dat curs dispoziţiilor art. 3041 C.proc. civ., în sensul că a analizat cauza sub toate aspectele.
Soluţia casării cu trimitere are o justificare nu doar teoretică, ci şi practică: ea este impusă de faptul că altminteri s-ar încălca efectiv dreptul părţilor la cele două grade de jurisdicţie.
Este firesc ca instanţa de trimitere să administreze toate probele impuse de o completă cercetare a fondului cauzei.
În temeiul art. 312 alin. (5) teza I C.proc. civ., în cazul în care instanţa a cărei hotărâre este recurată a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului, instanţa de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanţei care a pronunţat hotărârea casată.
Cercetarea fondului cauzei, în sensul textului legal anterior citat, presupune existenţa tuturor elementelor de rezolvare a fondului litigiului.
Altfel spus, dacă s-ar aplica o altă soluţie procedurală, ar însemna ca instanţa de recurs să verifice pentru prima oară fondul dreptului, iar părţile să mai aibă la dispoziţie doar cele două căi extraordinare de atac de retractare - contestaţia în anulare şi revizuirea, care pot fi exercitate numai pentru motive limitativ prevăzute de Codul de procedură civilă.
În concret, instanţa de trimitere trebuie să solicite părţilor depunerea înscrisurilor doveditoare pe aspectele anterior individualizate de Înalta Curte.
În raport de motivul de casare anterior reţinut, instanţa de control judiciar apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurentă în cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc. civ.
Pentru toate considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (5) teza I şi art. 313 C.proc. civ., va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinţei nr. 431 din 24 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2012.
Procesat de GGC - DG
| ← ICCJ. Decizia nr. 140/2012. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 1420/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
