ICCJ. Decizia nr. 1425/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1425/2012
Dosar nr. 5385/2/2010
Şedinţa publică de la 16 martie 2012
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a chemat în judecată pe pârâtul R.D., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să constate calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât pârâtul a furnizat informaţii care se refereau la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, iar acestea au încălcat dreptul de exprimare, libertatea opiniilor şi dreptul la viaţă privată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 3423 din 13 mai 2011, a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantului Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, faptul că, în speţă, nu sunt întrunite condiţiile cumulative impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.
În concret, instanţa a arătat faptul că, din analiza rapoartelor depuse la dosar şi menţionate în nota de constatare, nu rezultă faptul că pârâtul ar fi furnizat informaţii care să se încadreze în textul legal anterior individualizat.
Astfel, era de notorietate publică faptul că primarul din Comuna Răteşti, judeţul Argeş îşi construia o casă, iar manifestările de nemulţumire ale locuitorilor acelei comune vis-a-vis de întârzierea la construirea reţelei de apă nu prezentau interes pe aspectul analizat.
Totodată, menţionarea de către pârât a apartenenţei unor cetăţeni la cultul penticostal nu se referă la atitudini potrivnice regimului comunist.
De asemenea, instanţa de fond a menţionat faptul că informaţiile furnizate de pârât nu au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, ci modul în care se derulează construirea unei reţele de apă potabilă într-o comună, precum şi modul în care două persoane fizice au ales să-şi exercite credinţa religioasă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, care a solicitat modificarea sa, în sensul admiterii acţiunii.
În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susţinut faptul că sentinţa contestată este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurent următoarele critici de nelegalitate:
Prima instanţă nu a ţinut seama de împrejurarea că intimatul a informat organele de Securitate, sub acoperirea numelui conspirativ „G.”, despre activitatea aderenţilor unui cult religios, dintre care a menţionat expres două persoane care „se preocupă cu activitate de prozelitism, încercând să atragă noi aderenţi la activitatea sectantă”.
Este cunoscut faptul că regimul comunist îngrădea în general activităţile religioase, iar cei mai afectaţi de această politică erau adepţii cultelor minoritare.
Activitatea de prozelitism în afara cadrului restrâns al cultului era o provocare directă adresată regimului.
În acelaşi timp, informaţiile furnizate de intimat au vizat încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Intimatul a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Instanţa de control judiciar constată că în speţă nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză, şi a realizat o încadrare juridică adecvată.
Astfel, în temeiul dispoziţiilor art. 3 lit. z) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, intimatul-pârât a fost supus verificărilor sub aspectul posibilei calităţi de colaborator sau lucrător al Securităţii, urmare a cererii nr. 1442 din 25 iulie 2005 adresată recurentului-reclamant de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, în temeiul Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste.
După finalizarea acestor verificări, recurentul-reclamant a întocmit nota de constatare nr. S/DI/I/1319 din 29 aprilie 2009, în baza căreia a sesizat instanţa de contencios administrativ cu prezenta acţiune în constatarea calităţii intimatului-pârât de colaborator al Securităţii, acţiune la care a ataşat înscrisurile doveditoare.
Înalta Curte, în acord cu prima instanţă, apreciază că în speţă nu sunt întrunite condiţiile cumulative impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea intimatului-pârât de colaborator al Securităţii:
1) Persoana să fi furnizat organelor de Securitate „informaţii, indiferent sub ce formă, precum şi note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii”.
2) Informaţiile furnizate să denunţe activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Pe aspectul îndeplinirii acestor condiţii, instanţa de control judiciar reţine faptul că, într-adevăr, intimatul a fost recrutat în calitate de colaborator al Securităţii în anul 1984, pentru supravegherea informativă a unor persoane din comună, aflate în baza de lucru a Securităţii.
Recurentul a semnat „angajamentul” având numele conspirativ de colaborator „G.”.
Din materialul probator administrat în cauză rezultă faptul că, într-adevăr, în perioada 1984-1989, intimatul-pârât a furnizat informaţii Securităţii, însă acestea nu au vizat activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
După cum a reţinut şi prima instanţă, relatările intimatului s-au referit la unele activităţi derulate în comună, respectiv construirea reţelei de apă cu întârziere, eveniment care a generat unele nemulţumiri printre cetăţeni.
În plus, intimatul a prezentat relaţii cu privire la apartenenţa unor cetăţeni din comună la cultul penticostal.
În întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimatul a arătat că, în calitate de preot în comuna Răteşti, judeţul Argeş, era obligat să întocmească rapoarte publice despre religia persoanelor aflate din parohia sa.
Însă, în opinia Înaltei Curţi, informaţiile furnizate de intimat nu au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Faţă de împrejurarea că instanţa de fond a interpretat în mod legal şi corect prevederile normative anterior indicate, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ, raportat la art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva Sentinţei nr. 3423 din 13 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2012.
Procesat de GGC - DG
| ← ICCJ. Decizia nr. 1420/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 1427/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
