ICCJ. Decizia nr. 1437/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1437/2012
Dosar nr. 6347/2/2011
Şedinţa publică de la 16 martie 2012
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii Ş.S.G. şi V.S. au chemat în judecată pe pârâtele Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună obligarea pârâtelor la emiterea titlului de despăgubire şi a titlului de conversie, sub sancţiunea plăţii de penalităţi pe zi de întârziere.
Pârâtele au formulat întâmpinări în cauză în care au solicitat respingerea acţiunii reclamanţilor.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 5686 din 6 octombrie 2011, a admis în parte acţiunea reclamanţilor Ş.S.G. şi V.S., a obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să soluţioneze dosarul reclamanţilor prin emiterea titlului de despăgubire, a respins primul capăt de cerere formulat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor ca fiind introdus împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins cererea de emitere a titlului de conversie ca prematur formulată şi cererea de plată a penalităţilor de întârziere ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Reclamanţii au formulat notificare în anul 2001, dar nu au intrat în posesia despăgubirilor, deşi a trecut un interval de timp mai mare de 10 ani, ceea ce reprezintă o încălcare a art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia europeană a drepturilor omului.
Pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor nu are atribuţii în emiterea titlului de despăgubire şi nu poate emite titlul de conversie în lipsa deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Timpul scurs de la data primirii dosarului de către pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi până la formularea acţiunii în contencios administrativ nu justifică acordarea penalităţilor de întârziere, întrucât există premisele pentru o executare voluntară a sentinţei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, care a solicitat modificarea sa, în sensul respingerii acţiunii reclamanţilor ca neîntemeiată.
În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susţinut faptul că sentinţa contestată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs se susţine faptul că dosarul aferent Dispoziţiei nr. 13600 din 21 februarie 2011 emisă de Primarul General al Municipiului Bucureşti nu a fost transmis Secretariatului General al Comisiei Centrale de către Primărie. Ca atare, nu poate fi declanşată procedura privind acordarea măsurilor reparatorii, prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, în cadrul căreia se emite titlul de despăgubire.
În speţa de faţă, nu a fost depăşit termenul rezonabil, reglementat de art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Astfel, în temeiul Legii nr. 10/2001, petenta I.Z. a solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul compus din teren în suprafaţă de 513 mp şi clădire demolată în suprafaţă de 66,78 mp, imobil situat în Bucureşti, str. L. nr. 51 (fosta str. P. nr. 51), prin Notificarea înregistrată nr. 3393 din 13 august 2001 la executorul judecătoresc.
Ulterior, prin contractul de cesiune de drept litigios, autentificat sub nr. 569 din 30 iunie 2010 la BNPA T.C. şi D.R., petenta I.Z. a cesionat intimaţilor-reclamanţi, în cote indivize şi egale de 1/2 pentru fiecare, drepturile litigioase pentru obţinerea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul anterior arătat.
Prin Dispoziţia nr. 13600 din 21 februarie 2011 emisă de către Primarul General al Municipiului Bucureşti s-a propus acordarea de despăgubiri, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, intimaţilor-reclamanţi pentru imobilul aflat în discuţie.
Este indiscutabil faptul că procedurile administrative stabilite prin Legea nr. 247/2005 pentru acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv sunt proceduri complexe, ce cuprind mai multe etape distincte în care, pe lângă recurentă, mai sunt antrenate şi alte entităţi (de pildă, evaluatorii), astfel încât, în mod obiectiv nu pot fi soluţionate în termenul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, modificată, care constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ.
Omisiunea legiuitorului de a stabili un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă a procedurii administrative nu poate conduce la concluzia că autoritatea publică este îndreptăţită să determine ea însăşi acest interval de timp, întrucât este necesar ca deciziile, care reprezintă titluri de despăgubiri, să fie emise într-un termen rezonabil, în sensul prevederilor art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, după cum s-a pronunţat în mod constant şi instanţa supremă.
Termenul rezonabil se referă atât la durata procedurilor preliminare, administrative, cât şi la timpul necesar finalizării procedurilor judiciare, statul având obligaţia de a organiza funcţionarea puterilor sale în aşa fel încât să răspundă acestei cerinţe, pentru ca persoana îndreptăţită să poată beneficia în mod efectiv de protecţia asigurată de art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului.
În speţă, Înalta Curte apreciază că, în raport de perioada îndelungată de timp care s-a scurs de la data formulării notificării - 2001 -, în mod corect prima instanţă a concluzionat că este vorba de o încălcare evidentă a prevederilor art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi a art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia europeană a drepturilor omului.
Ca atare, critica recurentei privind nesocotirea de către instanţa de fond a criteriilor pe baza cărora se apreciază termenul rezonabil, rezultate din jurisprudenţa Curţii europene a drepturilor omului, nu sunt justificate.
Totodată, Înalta Curte reţine faptul că la data de 25 ianuarie 2012 dosarul de despăgubiri al intimaţilor-reclamanţi a fost retrimis la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, aşa cum rezultă din procesul-verbal de predare-primire.
În fine, instanţa de control judiciar apreciază că se impune stabilirea unui termen având în vedere complexitatea procedurii pentru emiterea deciziei, reprezentând titlu de despăgubire.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite recursul, va modifica în parte sentinţa atacată, în sensul că va obliga pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită intimaţilor-reclamanţi decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Bucureşti, str. L. nr. 51, în termen de 3 luni de la pronunţarea prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinţei nr. 5686 din 6 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că obligă pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire în termen de 3 luni de la data pronunţării prezentei hotărâri.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2012.
Procesat de GGC - DG
| ← ICCJ. Decizia nr. 1427/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1442/2012. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
