ICCJ. Decizia nr. 1427/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1427/2012
Dosar nr. 7445/2/2010
Şedinţa publică de la 16 martie 2012
Prin Sentinţa civilă nr. 3533 din 18 mai 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A.D., în contradictoriu cu intimatul Secretariatul General al Camerei Deputaţilor.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 2334 din 2 iunie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea formulată de reclamant ca inadmisibilă, iar prin Decizia nr. 652 din 9 februarie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins recursul reclamantului formulat împotriva acestei sentinţe.
Arată instanţa că art. 322 C. proc. civ., prevede că revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul se poate cere în cazurile enumerate expres la punctele 1-10 ale acestui articol.
Sentinţa civilă nr. 2334 din 2 iunie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 1504/2/2009, prin care instanţa de fond a respins acţiunea reclamantului ca inadmisibilă este o hotărâre care nu evocă fondul litigiului,întrucât cauza a fost soluţionată prin această hotărâre conf. art. 137 C. proc. civ., pe cale de excepţie fără a se cerceta fondul litigiului.
În fine, instanţa a mai constatat că Sentinţa civilă nr. 2334/2009 este o hotărâre care a rămas definitivă prin neapelare (în contencios administrativ neexistând calea apelului) prin faptul că aceasta nu evocă fondul nu poate forma obiectul revizuirii.
Împotriva Sentinţei civile nr. 3533 din 18 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs A.D., invocând dispoziţiile motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 şi 9 C.proc. civ. şi dispoziţiile art. 3041 C.proc. civ.
Prin criticile din recurs, recurentul solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei la Curtea de apel în vederea cercetării legalităţii Ordinelor nr. 886 din 28 septembrie 2001, nr. 907 din 1 octombrie 2001, nr. 481 din 30 septembrie 2003, nr. 39 din 31 ianuarie 2006, nr. 421 din 5 septembrie 2006, nr. 1108 din 10 noiembrie 2006, nr. 63 din 2 februarie 2007, nr. 314 din 10 aprilie 2007 şi nr. 257 din 28 februarie 2008 emise de secretarul general al Camerei Deputaţilor, susţinând că aceste acte au fost emise cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 115/1999, Legii nr. 78/2000, Legii nr. 161/2003 şi ale Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 18/1997 privind structura organizatorică a Camerei Deputaţilor, Hotărârii Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor nr. 21 din 5 noiembrie 1997 privind Regulamentul de organizare şi funcţionare a Secretariatului General al Camerei Deputaţilor, Hotărârii Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor nr. 4 din 8 mai 2000 privind controlul financiar-preventiv propriu şi Hotărârii Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor nr. 1038 din 30 septembrie 1998 pentru aprobarea statului de funcţii al Secretariatului General al Camerei Deputaţilor începând cu data de 1 octombrie 1998.
Recurentul susţine că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cerem de revizuire în sensul dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. întrucât sunt înscrisuri doveditoare descoperite după pronunţarea hotărârii atacate şi care existau la data pronunţării hotărârii, şi anume Ordinele secretarului general al Camerei Deputaţilor nr. 886 din 28 septembrie 2001, nr. 907 din 1 octombrie 2001, nr. 481 din 30 septembrie 2003, nr. 39 din 31 ianuarie 2006, nr. 421 din 5 septembrie 2006, nr. 1108 din 10 noiembrie 2006, nr. 63 din 2 februarie 2007, nr. 314 din 10 aprilie 2007 şi nr. 257 din 28 februarie 2008 privind actualizarea salariului de bază brut lunar înscris în statul de funcţii al instituţiei. În privinţa acestor înscrisuri recurentul arată că aceste înscrisuri au fost reţinute de Direcţia de Salarizare şi Direcţia Resurse Umane şi Serviciul Juridic, compartimente din structura organizatorică a Camerei Deputaţilor, că aceste înscrisuri ar fi trebuit să fie prezentate de partea adversă şi că au un caracter determinant.
Totodată, recurentul susţine că instanţa de revizuire nu a examinat înscrisurile doveditoare depuse la dosar şi, în continuare, expunând aspectele referitoare la stabilirea drepturilor salariale şi la nelegalitatea actelor administrative enumerate mai sus.
Examinând cauza, prin prisma motivelor de recurs invocate de recurent, Înalta Curte constată că recursul este nefondat
Din examinarea lucrărilor din dosar precum şi din expunerea rezumativă reiese că recurentul A.D. a promovat recurs împotriva Sentinţei civile nr. 3533 din 18 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A.D., în contradictoriu cu intimatul Secretariatul General al Camerei Deputaţilor, cu motivarea că hotărârea atacată cu revizuire este o hotărâre judecătorească ce nu evocă fondul cauzei nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 C. proc. civ. conform cărora se poate cere „revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul".
Pornind de la dispoziţiile cuprinse în art. 322 C. proc. civ., hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs este o legală şi temeinică, întrucât, într-adevăr, hotărârea judecătorească atacată cu revizuire - respectiv Sentinţa civilă nr. 2334 din 2 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti - este o hotărâre judecătorească ce nu evocă fondul cauzei, întrucât prin sentinţa respectivă a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de chemare în judecată formulată de A.D. în contradictoriu cu Secretariatul General al Camerei Deputaţilor.
Astfel fiind, întrucât cererea de revizuire era inadmisibilă pentru neîndeplinirea condiţiei referitoare la evocarea fondului, prevăzută de art. 322 C.proc. civ., era de prisos ca instanţa învestită cu cererea de revizuire să realizeze o analizată în concret a susţinerilor referitoare la nelegalitatea înscrisurilor invocate de recurent, astfel că aceste susţineri nu vor face obiectul analizei nici în prezenta cale de atac.
Pentru toate considerentele arătate, constatând că în cauză nu există motive care să atragă modificarea sau casarea hotărârii recurate, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C.proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de revizuentul A.D. împotriva Sentinţei civile nr. 3533 din 18 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2012.
Procesat de GGC - DG
| ← ICCJ. Decizia nr. 1425/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1437/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
