ICCJ. Decizia nr. 1461/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1461/2012
Dosar nr. 241/43/2011/a1
Şedinţa publică de la 20 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Instanţa de fond
1) Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea formulată, reclamantul Inspectoratul Teritorial de Muncă Mureş a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, suspendarea executării măsurilor dispuse la pct. I.1 lit. g) - h) şi pct. II.2, din Decizia nr. 375 din 22 martie 2011 a Camerei de Conturi Mureş, până la soluţionarea pe fond a cauzei având ca obiect anularea Încheierii nr. 2/V din 6 iunie 2011, emisă de către Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi şi a Deciziei nr. 375 din 22 martie 2011 a Camerei de Conturi Mureş.
În motivarea cererii de suspendare, reclamanta a susţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, după cum urmează:
În legătură cu paguba iminentă, reclamanta a arătat că aceasta este motivată prin prisma dispoziţiilor art. 64 din Legea nr. 94/1992, republicată, privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, potrivit cu care "nerecuperarea prejudiciilor, ca urmare a nedispunerii şi a neurmăririi de conducerea entităţii a măsurilor transmise de Curtea de Conturi, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani". Există aşadar posibilitatea reală a declanşării unor plângeri penale care prin natura procedurală de soluţionare, conduc implicit la perturbarea activităţii persoanelor cu atribuţii de organizare şi conducere a autorităţii publice, dar şi o perturbare gravă a funcţionării acestei autorităţi.
În legătură cu cazul bine justificat, reclamanta a invocat vădita contradicţie a măsurilor dispuse prin procesul-verbal întocmit de Curtea de Conturi, cu poziţia ordonatorului secundar de credite, Inspecţia muncii, cu care aceasta este în raport de subordonare, existând aşadar o îndoială serioasă în privind legalităţii actului administrativ.
2) Apărările pârâtei
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta Curtea de Conturi a României, a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării măsurilor dispuse prin raportul de control, întrucât măsurile sunt temeinice şi legale, şi prin acestea s-a urmărit recuperarea de către instituţia publică verificată a prejudiciului cauzat prin încălcarea normelor privind administrarea fondurilor publice.
3) Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 243 din 9 decembrie 2011 Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de suspendare a executării măsurilor dispuse la pct. I.1 lit. g) - h) şi pct. II.2 din Decizia nr. 375 din 22 martie 2011, cerere formulată de Inspectoratul Teritorial de Muncă Mureş, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
În speţă, reclamanta a solicitat suspendarea măsurilor dispuse la pct. I.1 lit. g) - h) şi pct. II.2, în legătură cu rectificarea înregistrărilor contabile cu privire la amortizarea unor active fixe, necorporale, efectuarea demersurilor ce se impun în vederea restituirii dispozitivelor securizate portabile, USB, aplicarea măsurilor prevăzute de lege în vederea asigurării recuperării pagubei constatate în patrimoniul instituţiei.
Instanţa a apreciat că din analiza sumară a acestor acte contestate şi a măsurilor dispuse nu se constată existenţa unor împrejurări care să arunce o îndoială serioasă asupra legalităţii actului contestat, că apărările reclamantei se referă la aspecte legate de fondul cauzei, vizând legalitatea măsurilor, dar şi a modalităţii efectuării înscrierilor în contabilitatea instituţiei publice, critici ce urmează a fi analizate cu ocazia soluţionării cererii de anulare a actului administrativ, întrucât ele implică o analiză pe fond, incompatibilă cu această procedură sumară a suspendării executării actului.
În legătură cu existenţa unei pagube iminente, instanţa a reţinut că reclamanta a invocat, în acest sens, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării autorităţii publice locale, prin aplicarea unor măsuri care vin în contradicţie cu cele dispuse de ordonatorul secundar de credite, dar şi prin formularea unor plângeri penale împotriva persoanelor presupuse a fi vinovate de săvârşirea unor infracţiuni, însă, se poate constata că prin măsurile dispuse prin actul administrativ contestat s-a urmărit recuperarea unui presupus prejudiciu produs instituţiei publice verificate, cuantificarea prejudiciului şi măsurile necesar a fi luate în vederea recuperării acestuia au fost lăsate în sarcina conducerii instituţiei, aceasta urmând a-şi organiza activitatea astfel încât funcţionarea autorităţii să nu fie perturbată.
În aceste condiţii, instanţa a apreciat că nu se poate reţine existenţa condiţiei pagubei iminente de natură a justifica suspendarea executării actului.
Pentru toate aceste considerente, s-a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a fi dispusă suspendarea executării actelor administrative contestate, cererea fiind respinsă, în conformitate cu dispoziţiile art. 14 alin. (2) - (4) din Legea nr. 554/2004.
II. Instanţa de recurs
1. Criticile pârâtei
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Mureş, care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în esenţă că s-a aplicat greşit legea la soluţionarea cauzei, deoarece erau îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 15 coroborat cu art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind suspendarea executării actului administrativ, existând în speţă atât "un caz bine justificat cât şi o pagubă iminentă".
Recurenta a învederat că a solicitat suspendarea executări măsurilor dispuse la pct. I.1 lit. g) - h) şi pct. II.2 din Decizia nr. 375 din 22 martie 2011 a Camerei de Conturi Mureş, ca urmare a respingerii contestaţiei administrative dispusă prin Încheierea nr. 2/V din 06 iunie 2011 emisă de Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi, deoarece există împrejurări legate de starea de fapt şi de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ atacat.
A arătat recurenta că prin actul administrativ a cărui suspendare a solicitat-o i s-au impus măsuri neîntemeiate, cum ar fi recuperarea unor bunuri (USB-uri) amortizate din anul 2007, în vădită contradicţie poziţia ordonatorului secundar de credite, Inspecţia Muncii în subordonarea căreia se află recurenta, iar înscrisurile depuse în probaţiune (adresa nr. 475 din 20 mai 2011 a Inspecţiei Muncii şi anexele acesteia: proces - verbal de recepţie instruire din 9 mai 2005, de recepţie instalare din 18 aprilie 2004 şi de recepţie aplicaţie de la aceeaşi dată) sunt de natură să creeze o serioasă îndoială asupra măsurilor dispuse de Curtea de Conturi.
Cu privire la pct. II.2 din Decizia nr. 375/2011 s-a susţinut că este nejustificată măsura recuperării sumei de 144.313 RON de la persoane despre care nu există certitudinea că au efectuat cu ştiinţă înregistrări inexacte, sau au omis în cunoştinţă de cauză unele înregistrări contabile, având drept consecinţă denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum şi a elementelor de activ şi pasiv ce se reflectă în bilanţ, fiind de natură a perturba activitatea instituţiei prin promovarea unor acţiuni în justiţie împotriva actualilor sau foştilor angajaţi, fără a exista probe concrete şi nici certitudinea că respectivele persoane au produs prejudiciul recurentei.
S-a concluzionat că nu poate fi primită motivarea primei instanţe ce vizează subsumarea acestor critici fondului cauzei, întrucât în cadrul soluţionării cererii de suspendare judecătorul pricinii poate verifica sumar anumite aspecte legate de fondul cauzei, în caz contrar neputând pronunţa o soluţie corectă.
Recurenta a susţinut că şi condiţia pagubei iminente este îndeplinită, întrucât prin măsura dispusă de organul de control, de recuperare a sumei de 144.313 RON de la persoane angajate sau care au fost angajate ale instituţiei recurente, urmează a fi iniţiate acţiuni în instanţă fără o documentaţie suficientă şi fără a exista certitudinea că respectivele persoane sunt vinovate de producerea prejudiciului, eventualele soluţii nefavorabile putând perturba grav funcţionarea serviciului contabilitate şi implicit a activităţii autorităţii emitente, în cauză fiind deja sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Mureş în baza art. 6 alin. (3) din OMFP 2869/2009 la data de 26 februarie 2010.
2. Apărările intimatei
Intimata nu a depus întâmpinare, însă prin reprezentantul său în instanţă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând sentinţa criticată prin prisma motivelor de recurs, ţinând cont de actele şi lucrările dosarului, precum şi de dispoziţiile legale incidente, inclusiv ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este afectată legalitatea şi temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare:
Actele administrativ fiscale se bucură de prezumţia de legalitate, fiind executorii din oficiu, suspendarea executării fiind o măsură de excepţie, care nu se poate aplica decât dacă sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Conform acestui text, suspendarea unui act administrativ se poate dispune numai în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după îndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 prevede că reprezintă un caz bine justificat orice împrejurare legată de starea de fapt şi drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, iar paguba iminentă constă în prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public, conform art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004.
Prima instanţă a constatat în mod corect că în speţă nu erau îndeplinite condiţiile legale, pentru a se putea proceda la suspendarea măsurilor dispuse la pct. I.1 lit. g) - h) şi pct. II.2 din Decizia nr. 375 din 22 martie 2011 a Camerei de Conturi Mureş, ca urmare a respingerii contestaţiei administrativă dispusă prin Încheierea nr. 2/V din 06 iunie 2011 emisă de Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi.
Intimata - reclamantă nu a dovedit existenţa unui caz bine justificat, în sensul dispoziţiilor art. 14 şi art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.
Fără a antama fondul dreptului dedus judecăţii, Curtea de apel Târgu Mureş a constatat corect că aparenţa dreptului nu este în favoarea intimatei, simplele susţineri ale acesteia privind recuperarea unor bunuri deja amortizate sau incertitudinea cu privire la vinovăţia persoanelor care au produs prejudiciul în valoare de 144,313 RON şi a soluţiilor ce ar putea fi pronunţate de instanţele de judecată în acţiunile de atragere a răspunderii celor vinovaţi, nereprezentând argumente pertinente pentru înlăturarea prezumţiei de legalitate actelor administrative contestate. Prevederile legale citate anterior vizează în mod expres împrejurări de fapt şi de drept de natură să inducă o îndoială serioasă asupra legalităţii unui act administrativ şi nicidecum simple susţineri ale părţilor sau opinia diferită a ordonatorului secundar de credite, în raport cu cea a organelor de control ale Curţii de Conturi.
Pe de altă parte, aşa cum corect a reţinut şi prima instanţă, toate aceste aspecte vizează fondul cauzei şi nu pot fi analizate în cadrul procesual limitat de soluţionare a unei cereri de suspendare executare.
De altfel, toate înscrisurile enumerate de recurentă în dovedirea "cazului bine justificat" nu se regăsesc la dosarul cauzei, nici la fond, nici în recurs, recurenta-reclamantă neîndeplinindu-şi obligaţia prevăzută de art. 1169 C. civ. în vigoare la data formulării cererii de suspendare, de a-şi proba motivele invocate în cererea introductivă.
Intimata-reclamantă nu a dovedit nici existenţa unei pagube iminente, în sensul posibilităţii de a suferi un prejudiciu material viitor şi previzibil, prin punerea în executare a măsurilor dispuse de Curtea de Conturi potrivit competenţelor prevăzute de lege, incertitudinea asupra vinovăţiei persoanelor răspunzătoare de un prejudiciu şi asupra soluţiei ce urmează a se pronunţa în acţiunile de antrenare a răspunderii celor vinovaţi nefăcând dovada pagubei iminente, în sensul prevederilor art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004.
Dimpotrivă, prin neangajarea măsurilor de acoperire a respectivului prejudiciu s-ar putea perturba activitatea instituţiei recurente şi nicidecum prin întreprinderea acţiunilor de recuperare a unor pagube de la cei vinovaţi, care reprezintă o obligaţie legală de serviciu a persoanelor cu atribuţii în acest sens din cadrul autorităţii recurente.
4. Soluţia instanţei de recurs
Constatându-se că nu erau îndeplinite condiţiile art. 15 şi 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea măsurilor dispuse prin actele administrative menţionate anterior, aşa cum corect a concluzionat prima instanţă şi că sentinţa atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi a art. 20(1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, Înalte Curte va respinge recursul pârâtei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Inspectoratul Teritorial de Muncă Mureş împotriva Sentinţei nr. 243 din 9 decembrie 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2012.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 1453/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1465/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
