ICCJ. Decizia nr. 1417/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1417/2012
Dosar nr. 19/54/2011*
Şedinţa publică de la 16 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC S. SA Drobeta Turnu Severin a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice - Oficiul de Plăţi şi Contractare Phare, suspendarea procesului-verbal de constatare nr. 13305 din 19 noiembrie 2010 încheiat de pârât privind măsura ISPA 2004/RO/16/P/PE/008 "Reabilitarea şi extinderea reţelelor de alimentare cu apă şi canalizare în municipiul Drobeta Turnu Severin, România", până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii în anulare.
În motivarea cererii s-a arătat că prin procesul-verbal s-a stabilit în sarcina reclamantei un debit de 633.141,80 euro, proces-verbal care a fost contestat în procedură administrativă la 21 decembrie 2010 şi că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Iniţial, prin Sentinţa nr. 114/2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost suspendat procesul-verbal nr. 13.305 din 19 noiembrie 2010, dar prin Decizia nr. 3.741 din 24 iunie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost casată sentinţa şi trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă pentru că nu a fost motivată.
2. Soluţia instanţei de fond
După casare, prin Sentinţa nr. 540 din 31 octombrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă cererea şi s-a dispus suspendarea până la pronunţarea instanţei de fond asupra cererii de anulare a procesului-verbal nr. 13.305 din 19 noiembrie 2010.
În motivarea soluţiei instanţa de fond s-a arătat că se circumscriu noţiunii de "caz bine justificat" următoarele aspecte:
- la pct. 6.4.2. nu se indică în mod formal erorile privind subevaluarea obiectului şi consecinţele asupra fondurilor bugetare;
- la pct. 6.5. nu se face referire concretă la justificările prezentate şi motivele ce ar fi condus la aprecierea caracterului neeligibil al cheltuielilor neprevăzute, adiţionale.
În legătură cu cea de-a doua condiţie impusă de art. 14 din Legea nr. 554/2004, Curtea a apreciat că prin punerea în executare a procesului-verbal a cărui legalitate se contestă, se creează premisele producerii unui prejudiciu material de natură a afecta desfăşurarea unui serviciu de interes public general.
Instanţa a constatat îndeplinită şi cea de-a treia condiţie, a sesizării prealabile a autorităţii administrative emitente a actului administrativ pentru că s-a formulat contestaţia înregistrată sub nr. 646765 din 21 decembrie 2010.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Ministerul Finanţelor Publice - Oficiul de Plăţi şi Contractare Phare considerând că hotărârea este nelegală şi netemeinică.
În motivele de recurs se invocă:
a) hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. (art. 304 pct. 5 C. proc. civ.).
Se invocă faptul că în rejudecare, instanţa a preluat cea mai mare parte a considerentelor hotărârii pronunţate de instanţa de fond în primul ciclu procesual şi a omis să menţioneze faptul că dosarul era în rejudecare după casare şi nu s-a indicat nici îndrumarea dată de Înalta Curte prin decizia de soluţionare a recursului.
Instanţa de fond a nesocotit apărările formulate de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, lipsind hotărârea de indicarea motivelor de fapt şi de drept pentru care s-au înlăturat aceste apărări şi se impune casarea hotărârii şi trimiterea dosarului la instanţa de fond, în vederea pronunţării unei hotărâri din a cărei motivare să rezulte că au fost reţinute şi analizate apărările formulate de pârâtul M.F.P.
b) hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.), hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), iar instanţa de recurs poate examina cauza sub toate aspectele (art. 3041 C. proc. civ.).
În cadrul acestor motive de recurs s-a solicitat să se constatate că motivarea cererii de suspendare priveşte cu preponderenţă aspecte de fond asupra cărora dacă s-ar pronunţa instanţa învestită cu soluţionarea cererii de suspendare ar echivala cu prejudecarea fondului.
Dacă în primul ciclu procesual instanţa de fond a preluat fără a fi analizate susţinerile reclamantei, în al doilea ciclu procesual, instanţa de fond s-a pronunţat cu privire la unele aspecte care nu au fost invocate de reclamantă în cererea de chemare în judecată.
Sunt prezentate în cadrul motivelor de recurs concluziile raportului de verificare şi motivele pentru care suma de 633.141,80 euro a fost considerată neeligibilă şi s-a apreciat că nu este îndeplinită condiţia cazului bine justificat.
În legătură cu existenţa pagubei iminente, se critică soluţia instanţei de fond pentru că a fost motivată numai în câteva cuvinte, dar se invocă şi faptul că nu s-a avut în vedere că chiar dispoziţiile legale prevăd posibilitatea emiterii unui act administrativ prin care să se ia măsura recuperării sumei reprezentând valoarea plăţii OPCP aferentă contractului de asistenţă tehnică, deci nu poate constitui o pagubă iminentă.
În motivarea acestei condiţii, reclamanta a trecut în revistă o serie de întâmplări prin care ar putea trece ca urmare a emiterii procesului-verbal de constatare dar fără a dovedi aceste susţineri.
S-a solicitat admiterea recursului, în principal, casarea sentinţei cu trimitere la instanţa de fond spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea în sensul respingerii cererii de suspendare ca neîntemeiată.
Apărătorul intimatei SC S. SA a invocat excepţia tardivităţii recursului.
4. Soluţia instanţei de recurs
În baza art. 137 C. proc. civ., instanţa de recurs se va pronunţa mai întâi asupra excepţiei tardivităţii recursului.
În raport de obiectul cererii - suspendare act administrativ - sunt aplicabile dispoziţiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 care prevede că hotărârea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Hotărârea instanţei de fond a fost comunicată la 11 noiembrie 2011 iar recursul a fost declarat la 17 noiembrie 2011 conform datei de expediere a acestuia.
Deşi intimata a indicat art. 104 C. proc. civ. ca temei al excepţiei tardivităţii, se constată că recursul a fost declarat în termen şi în raport de acest text, mai ales că art. 101 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "Termenele se înţeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început nici ziua când s-a sfârşit termenul".
În aceste condiţii, se constată că excepţia tardivităţii recursului este nefondată şi va fi respinsă.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Suspendarea actului administrativ, ca operaţiune juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia reprezintă o situaţie de excepţie de la regula executării din oficiu şi ea se poate dispune numai dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anulare a actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate".
Prin urmare, legea impune următoarele condiţii pentru a se dispune suspendarea executării:
- să se ceară suspendarea executării unui act administrativ unilateral;
- să se facă dovada că s-a formulat plângerea prealabilă;
- să se facă dovada existenţei "cazului bine justificat";
- să se facă dovada "pagubei iminente".
Cu privire la primele două condiţii se constată că actul a cărui suspendare se solicită este un act administrativ unilateral, iar reclamanta a formulat contestaţie înregistrată sub nr. 646765 din 21 decembrie 2010.
"Cazul bine justificat" este definit în art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Prin urmare, condiţia existenţei unui caz bine justificat este îndeplinită în situaţia în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.
Altfel spus, pentru a interveni suspendarea executării unui act administrativ, trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate.
În privinţa cazului bine justificat, într-adevăr reclamanta a invocat aspecte care ţin de fondul cauzei, dar s-a dispus suspendarea pentru că au fost reţinute argumente aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului contestat.
De altfel, în cadrul cererii de suspendare nu se analizează amănunţit cauzele de anulare a actului, ci numai cele care ar putea crea aparenţa de nelegalitate pentru că analiza legalităţii şi temeiniciei o va face instanţa învestită cu soluţionarea acţiunii în anulare.
Paguba iminentă, o altă condiţie ce trebuie îndeplinită pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ, este definită în art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004, republicată, ca fiind prejudiciul material, viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării autorităţii publice sau a unui serviciu public.
Şi în privinţa acestei condiţii, soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică pentru că, aşa cum s-a reţinut, executarea actului administrativ ar putea duce la perturbarea gravă a serviciului public de alimentare cu apă a municipiului Drobeta Turnu Severin.
Măsura suspendării este numai una vremelnică şi în cazul în care acţiunea în anulare a actului contestat va fi respinsă se va putea trece la executarea debitului.
Este adevărat că dispoziţiile legale prevăd posibilitatea emiterii unui act administrativ prin care să se recupereze suma considerată neeligibilă, dar tot dispoziţiile legale (art. 14 - 15 din Legea nr. 554/2004) prevăd şi posibilitatea suspendării executării unui act administrativ de către instanţa de judecată în condiţiile dovedirii cazului bine justificat şi a pagubei iminente.
Toate acestea dovedesc că hotărârea instanţei de fond nu a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii şi nu cuprinde motive contradictorii, astfel că nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar nu este incident nici cel prevăzut de art. 3041 C. proc. civ.
Recurentul a invocat şi motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. şi pe cel prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Se poate constatat că de fapt, argumentele prezentate în susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 309 pct. 5 C. proc. civ. se referă la nemotivarea hotărârii ce constituie un alt motiv de recurs - art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Potrivit art. 304 pct. 5 C. proc. civ., este nelegală hotărârea dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., iar conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ "Actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor".
Mai întâi, se poate observa că recurentul nu indică vătămarea produsă şi care nu poate fi înlăturată.
Apoi, dacă prin nemotivarea hotărârii recurentului i s-a creat o vătămare, aceasta poate fi îndreptată de către instanţa de recurs prin anularea hotărârii instanţei de fond.
În privinţa incidenţei art. 304 pct. 7 C. proc. civ. şi a art. 304 pct. 5 din acelaşi act normativ şi nelegalitatea hotărârii instanţei de fond pentru că nu ar fi motivată, trebuie precizat că hotărârea atacată a fost pronunţată după casare, iar potrivit art. 20 alin. (3) teza ultimă din Legea nr. 554/2004, text ce se aplică cu prioritate, cauza poate fi trimisă spre rejudecare o singură dată.
Însă, hotărârea instanţei de fond a fost motivată, chiar dacă nu a răspuns la toate argumentele invocate în apărare de M.F.P., apărări ce vizează fondul cauzei, ce au fost reluate şi în motivele de recurs, dar care vor fi analizate de instanţa învestită cu soluţionarea acţiunii în anulare a actului administrativ emis.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia tardivităţii recursului.
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Oficiul de Plăţi şi Contractare Phare împotriva Sentinţei civile nr. 540 din 31 octombrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2012.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 1410/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 1421/2012. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
