ICCJ. Decizia nr. 147/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Circumstanțele cauzei.
1.Cererea de chemare în judecată și hotărârea primei instanțe.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la 1 iulie 2010, reclamantul B.T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Guvernul României, Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii constatarea, în temeiul art. 13 din C.E.D.O. a faptului că în condițiile în care în toate cauzele privind Banca I.R. aflate pe rolul instanțelor judecătorești a existat și continuă să existe o incompatibilitate generală și un conflict de interese datorate deținerii de către domnul C.P. a portofoliului de ministru al justiției, atât acesta cât și familia sa fiind implicați și interesați în aceste cauze, constatarea faptului că datorită acestei situații i-au fost încălcate grav drepturi obținute în virtutea C.E.D.O.
Reclamantul a solicitat ca instanțele judecătorești naționale să-și decline din oficiu competența către C.E.D.O. a tuturor cauzelor Banca I.R. în care este implicată familia domnului C.P., fie ca toate cauzele să fie rejudecate după ce vor dispărea motivele de incompatibilitate și conflictele de interese existente.
Prin întâmpinare pârâtul C.S.M. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în raport de dispozițiile art. 115-118 C. proc. civ.
Pârâtul Guvernul României a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în raport de dispozițiile Legii nr. 90/2001.
Pârâtul Ministerul Justiției a invocat excepția inadmisibilității acțiunii având în vedere caracterul de acțiune în constatare a cererii de chemare în judecată și excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere dispozițiile H.G. nr. 652/2009.
Prin sentința nr. 458 din 25 ianuarie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității invocată de Ministerul Justiției și a respins cererea reclamantului B.T., ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în cauză, reclamantul a solicitat constatarea unor situații de fapt și a unor încălcări a unor drepturi consacrate în viziunea sa de Constituția României și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fără a supune cenzurii instanței de judecată legalitatea vreunui act administrativ sau constatarea existenței vreunui refuz nejustificat.
2. Recursul declarat în cauză.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul B.T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
înalta Curte, analizând în prealabil regularitatea recursului, constată că motivele de recurs au fost depuse peste termenul prevăzut de art. 303 C. proc. civ., raportat la art. 301 C. proc. civ.
Potrivit dispozițiilor art. 303 C. proc. civ. "(1) recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.
(2) Termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă s-a făcut mai înainte"
în cauză hotărârea atacată a fost comunicată recurentului reclamant la data de 31 martie 2011 iar motivele de recurs au fost depuse la dosarului cauzei la data de 13 decembrie 2011 din dosarul de recurs.
Conform dispozițiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ., "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor în care instanța de recurs ar putea reține din oficiu motive de casare de ordine publică".
Or, în cauză nu există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, de către instanță.
Așa fiind și cum în cauză s-a constatat că recursul a fost motivat peste termenul prevăzut de art. 303 cu raportare la art. 301 C. proc. civ., în temeiul art. 306 alin. (1) C. proc. civ., s-a constatat nulitatea recursului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 148/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 138/2012. Contencios → |
|---|
