ICCJ. Decizia nr. 1473/2012. Contencios. Contract administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1473/2012
Dosar nr.396/32/2010
Şedinţa publică din 20 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Instanţa de fond
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea formulată, reclamanţii Comuna Horia - prin primar şi Consiliul Local Horia au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii M.A.D.R. şi A.P.D.R.P., anularea deciziei de respingere a contestaţiei înregistrată sub nr. 1763 din 24 aprilie 2009 emisă de pârâţi şi prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei un debit de 3.612.273,0970 lei, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile de întârziere.
În motivarea cererii, s-a arătat că prin Decizia A.P.D.R.P. s-a stabilit în sarcina reclamantei obligaţia de a restitui suma menţionată, sumă care reprezintă finanţare din bugetul Uniunii Europene prin program S.A.P.A.R.D., că motivarea deciziei A.P.D.R.P. are în vedere constatarea unor nereguli în asigurarea funcţionării sistemului public de canalizare, obligaţie ce rezultă din cererea de finanţare, arătându-se că nici o clauză contractuală nu a fost încălcată cu rea-credinţă de către reclamantă.
Reclamanta a mai arătat că nu a modificat proiectul pentru care s-a primit finanţarea, menţinând destinaţia şi natura proprietăţii bunurilor, în conformitate cu condiţiile de implementare, că lucrările cu privire la punerea în funcţiune a investiţiei şi operarea efectivă a acesteia au fost efectuate în perioada martie-octombrie 2004, procesul-verbal de recepţie fiind încheiat la data de 29 octombrie 2004.
În opinia reclamantei, din punct de vedere tehnic proiectul este pe deplin realizat, toate echipamentele aferente staţiei de epurare funcţionând, aspect relevat de procesul verbal de punere în funcţiune.
2. Apărările pârâtei
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta A.P.D.R.P. a solicitat respingerea cererii de anulare, ca neîntemeiată, arătând că măsura constituirii debitului în sarcina reclamantei a fost luată în mod legal, iar Decizia nr. 26.655 din 23 decembrie 2009 de soluţionare a contestaţiei petiţionarei trebuie menţinută.
3. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 101/2010 din 21 septembrie 2010 Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea reclamantei, a anulat Decizia atacată, a înlăturat obligaţia de plată a sumei de 3.612.273,0970 lei stabilită în sarcina acesteia prin procesul verbal de constatare nr. 5760 din 19 iulie 2009 emis de A.P.D.R.P.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Rezilierea contractului de finanţare încheiat de pârâtă cu comuna Horia din judeţul Neamţ a fost determinată de faptul că aceasta, în calitate de beneficiar al unei investiţii de interes public, nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contract, iar pe de altă parte pârâta, ca autoritate contractantă, are obligaţia de a urmări derularea contractului şi de a declanşa procedura de recuperare a plăţilor efectuate, atunci când se constată că beneficiarul a obţinut finanţarea nejustificat ori nu-şi îndeplineşte obligaţiile contractuale.
Pârâta, în urma controalelor efectuate şi după perioada de monitorizare, a ajuns la concluzia că beneficiarul finanţării nu a respectat clauzele contractuale şi că, în aceste condiţii, autoritatea contractantă are dreptul şi obligaţia de a declanşa procedura de recuperare a sumelor nerambursabile, urmând ca beneficiarul în culpă să suporte şi alte penalităţi.
S-a mai reţinut despre contestaţia nr. 1.763 din 24 aprilie 2009 formulată de Consiliul Local al comunei Horia împotriva titlului executoriu emis de pârâtă că s-a respins prin Decizia pârâtei.
Instanţa de fond a apreciat că faţă de situaţia de fapt dovedită prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei şi prin raportare la clauzele contractului de finanţare şi la prevederile Legii nr. 316/2001, cererea este fondată.
Deoarece consiliul local nu are un patrimoniu al său, ci numai unitatea administrativ-teritorială din care face parte, în speţă Comuna Horia, judeţul Neamţ, instanţa a apreciat că aceasta din urmă este reclamantă, în calitate de unitate din care face parte ca organ administrativ şi consiliul său local.
S-a reţinut în considerentele hotărârii atacate că dintre principalele obligaţii asumate de Comuna Horia prin contractul de finanţare, obligaţiile care sunt de natură a garanta că banii europeni şi cei alocaţi de Guvernul României ajung şi folosesc scopului pentru care au fost destinaţi sunt cele mai importante, încălcarea acestor obligaţii atrăgând culpa beneficiarului cu consecinţa retragerii sumelor şi aplicării penalităţilor, însă în speţă nu se poate constata din partea beneficiarului încălcarea vreuneia din aceste obligaţii.
Astfel, instanţa a reţinut că nu s-a pretins şi nu s-a făcut dovada că beneficiarul Comuna Horia ar fi schimbat natura proprietăţii elementelor de infrastructură (aferente staţiei de epurare şi sistemului de colectare a apelor menajere), canalizarea şi toate celelalte elemente tehnice ale investiţiei aflându-se în proprietatea publică a comunei şi, fiind elemente de construcţie încorporate terenului proprietate publică, acestea au fost şi sunt şi în prezent în proprietatea publică a Comunei Horia.
S-a mai reţinut că reclamanta, prin faptul că a realizat lucrările de canalizare, a dotat cu staţii corespunzătoare sistemele de canalizare şi de alimentare cu apă, şi-a realizat angajamentele luate prin cererea şi contactul de finanţare, celelalte elemente de fapt, respectiv pretinsa lipsă de interes a locuitorilor în utilizarea acestor sisteme, neputând fi imputate reclamantei.
S-a apreciat că nu poate fi considerată culpa Comunei Horia faptul că nu a angajat personal care să deservească staţia de epurare, acest drept ori sarcină aparţinând în cazul de faţă concesionarului SC A.S. SA, iar lipsa obţinerii autorizaţiilor necesare funcţionării sistemului de canalizare şi de colectare a apei menajere ori funcţionării staţiei de epurare nu poate fi imputată beneficiarului, din moment ce acesta a făcut dovada demersurilor întreprinse în acest sens, eliberarea acestora depinde de voinţa altor subiecte de drept decât reclamanta.
S-a mai reţinut în considerentele hotărârii atacate:
- faptul că rezilierea unui contract pentru cauze imputabile apărute în cursul implementării acestuia nu poate fi admisă decât în ipoteza existenţei unei neexecutări serioase a obligaţiilor contractuale, cauză care, în opinia instanţei şi prin prisma argumentele arătate mai sus, nu există în speţă;
- că nu s-a dovedit existenţa unei deturnări a scopului contractului şi a sumelor alocate din contribuţia U.E. şi a Guvernului României, iar eventualele neajunsuri derivate din efortul de implementare nu pot fi imputate reclamantei şi nu pot constitui o bază serioasă şi rezonabilă care să justifice rezilierea unui contract ce şi-a atins obiectivele din punct de vedere tehnic şi funcţional, instanţa apreciind că în speţă pretenţia pârâtei depăşeşte exigenţele impuse de legislaţia comunitară;
- că nu există în speţă nicio încălcare a angajamentelor asumate, ca rezultat al intenţiei ori neglijenţei reclamantei şi deci întârzierile în implementarea contractului nu pot fi considerate neregularităţi care să permită pârâtei să rezilieze contractul şi să declanşeze procedura de recuperare a avantajelor acordate;
Instanţa a apreciat că faptul că primarul comunei este cercetat în legătură cu fapte de corupţie privind implementarea acestui contract de finanţare nu poate antrena şi răspunderea Comunei Horia pentru neexecutarea contractului.
Având în vedere aceste considerente, instanţa a reţinut că se impune admiterea cererii şi anularea titlului executoriu şi a deciziei de respingere a contestaţiei, cu exonerarea reclamantei de la plata debitului şi a penalităţilor impuse acesteia.
II. Instanţa de recurs
1. Criticile pârâtei
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A.P.D.R.P., care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că aceasta conţine motive contradictorii şi s-a dat cu aplicarea greşită a legii, în drept invocându-se dispoziţiile art. 304, pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta a arăta că argumentele şi înscrisurile depuse de ea n-au fost analizate corespunzător, instanţa preluând susţinerile reclamantei, fiind incidente prevederile art. 3041 C. proc. civ.
A arătat recurenta că între fosta Agenţie S.A.P.A.R.D., conform OUG nr. 13/2006 în calitate de autoritate contractantă şi intimatul Consiliul Local al Comunei Horia, în calitate de Beneficiar, s-a încheiat contractul din 30 mai 2003 având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil în cuantum de 3.759.186,50 RON pentru realizarea proiectului „Canalizare şi staţie de epurare, Comuna Horia, judeţul Neamţ – investiţie nouă", finanţarea nerambursabilă fiind asigurată în proporţie de 75% din Comunitatea Europeană şi 25% din Contribuţia publică naţională.
În urma verificărilor efectuate pe teren de Direcţia Control Antifraudă, sesizată de D.N.A., prin raportul de control nr. 7901 din 19 mai 2008 s-au făcut propuneri de demarare a procedurii de recuperare debite, conform OG nr. 79/2002 modificată, pentru lucrările neefectuate, dar plătite de recurentă şi contravaloarea grupului electrogen a cărui provenienţă nu s-a dovedit, acestea reprezentând „nereguli" pentru Programul S.A.P.A.R.D., în sensul art. 2 din OG nr. 79/2003 şi art. 17 (1) din Contractul de finanţare Anexa I – Prevederi generale, care conduc la neeligibilitatea cheltuielilor.
Prin acelaşi raport s-a mai propus să fie atenţionat Consiliul Local Horia pentru punerea în funcţiune a sistemului de canalizare, până la data de 30 septembrie 2008 şi racordarea solicitanţilor particulari, inclusiv a instituţiilor publice, urmând a se efectua o nouă verificare asupra sistemului de canalizare în luna octombrie.
A învederat recurenta că în temeiul OG nr. 79/2003 s-a procedat la constituirea a două debite:
- 86697,50 lei, prin procesul – verbal de constatare nr. 9096/3 iunie 2008, care formează obiectul Dosarului nr. 590/32/2008 al Curţii de Apel Bacău, suspendat până la soluţionarea irevocabilă a Dosarului penal nr. 4/P/2008;
- 3612.273,097 lei, la care se adaugă dobândă şi penalităţi pentru nerespectarea contractului de finanţare, inclusiv ale cererii de finanţare, precum şi a Legii nr. 316/2001, sumă ce formează obiectul prezentului litigiu, constituită debit prin procesul – verbal nr. 5760 din 19 martie 2009 întocmit de reprezentanţii recurenţilor, pentru care s-a respins contestaţia administrativă a recurentei prin Decizia nr. 1763 din 24 aprilie 2009 a M.A.P.D.R. – A.P.D.R.P.
În baza raportului de control întocmit la 19 mai 2008 de către Direcţia Control Antifraudă din cadrul recurentei, care a semnalat că investiţia nu era pusă în funcţiune, nefiind realizate branşamentele la sistemul public de canalizare, proiectul a fost supus monitorizării în anul 2009, din analiza informaţiilor transmise de beneficiar reieşind că nu s-au executat racorduri la sistemul public de canalizare, deşi investiţia s-a finalizat la 18 ianuarie 2005, nefiind demonstrată utilitatea publică a ajutorului financiar nerambursabil, întrucât investiţia nu s-a folosit potrivit scopului declarat în cererea de finanţare, pe o perioadă de 5 ani de la finalizare.
A concluzionat recurenta că acest fapt a condus la constatarea încălcării criteriului general de eligibilitate EG 1, a art. 3 (1), art. 14 (1) din Anexa I – Prevederi generale la contractul de finanţare, iar proiectul nu-şi menţine eligibilitatea pentru co-finanţare, nefiind conform scopului destinat la data plăţii finale – 18 ianuarie 2005, emiterea procesului – verbal de constatare, 5760 din 19 martie 2009, titlu de creanţă executoriu, fiind rezultatul conduitei defectuoase a intimatei – reclamate, care nu şi-a respectat obligaţiile asumate prin semnarea contractului de finanţare.
A învederat recurenta că s-a respectat dreptul intimatei la apărare, soluţionarea contestaţiei administrative formulată de aceasta în temeiul art. 177 din OG nr. 92/2003 fiind suspendată pe o perioadă de 6 luni, respectiv până la 17 noiembrie 2009, pentru a-i permite acesteia remedierea deficienţelor.
În acest timp, între părţile din proces a avut loc un schimb de corespondenţă şi informaţii, iar la 17 decembrie 2009 s-a efectuat controlul pe teren, în urma căruia s-a încheiat procesul – verbal nr. 8414 din 17 decembrie 2009 semnat de beneficiar fără obiecţiuni, prin care s-a constatat:
- s-a semnat contractul de delegare a gestiunii serviciilor publice de alimentare cu apă şi canalizare cu Compania Judeţeană A.S. SA Neamţ, la data de 10 august 2009;
- în vederea predării – primirii investiţiei s-a solicitat la 24 noiembrie 2009 SC I. SRL Piatra Neamţ comunicarea tarifului pe mc. de apă epurată şi numărul de personal necesar deservirii sistemului,
- s-a întocmit procesul – verbal de constatare tehnică nr. 7978 din 18 noiembrie 2009 privind predarea – primirea investiţiei către gestionarul acesteia.
Recurenta a susţinut că intimatul nu a făcut, până la controlul din 17 decembrie 2009, demersurile pentru înfiinţarea unui serviciu de gospodărie comunală care să asigure întreţinerea şi exploatarea sistemului de canalizare, la data controlului motivându-se nefuncţionarea staţiei de epurare prin lipsa debitului de apă uzată, neexistând nici personal angajat, nici contract abonament, nici procese verbale de citire volume ape uzate epurate, nici contract încheiat cu operator licenţiat, lipsind autorizaţia de funcţionare, de mediu şi sanitară, constatându-se în mod corect că investiţia nu a fost utilizată în scopul declarat prin cererea de finanţare, pe o perioadă de 5 ani de la data plăţii finale, procesul – verbal de constatare fiind legal întocmit, corectă fiind şi soluţia de respingere a contestaţiei administrative a intimatei.
La dosarul cauzei s-au depus „acte noi" de către intimată, în temeiul art. 305 C. proc. civ., menţionate în opisul de la fila 168 dosar, unele emise după data pronunţării sentinţei atacate, semnificative fiind următoarele: dispoziţia nr. 239 din 9 decembrie 2011 de constituire a Comisiei de preluare – predare sistem canalizare şi staţie epurare, autorizaţiile de gospodărire a apelor nr. 34 din 11 martie 2011 şi nr. 163 din 24 iunie 2010, autorizaţia sanitară de funcţionare nr. 202 din 10 mai 2010 emisă de Direcţia de Sănătate Publică Neamţ, peste 30 solicitări le locuitorilor comunei pentru branşament apă şi racordare la sistemul public de canalizare.
S-a solicitat admiterea recursului şi modificarea sentinţei, în sensul respingerii acţiunii.
2. Apărările intimatei
Intimata – reclamantă Comuna Horia prin primar, prin întâmpinarea depusă la dosar în temeiul art. 308 (2) C. proc. civ. şi prin reprezentantul său în instanţă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând sentinţa criticată prin prisma motivelor de recurs, ţinând cont de actele şi lucrările dosarului, precum şi de dispoziţiile legale incidente, inclusiv ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este afectată legalitatea şi temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare:
În baza Legii nr. 316/2001 şi a OG nr. 89/2003 între Agenţia S.A.P.A.R.D. (devenită ulterior, ca urmare a reorganizării A.P.D.R.P.) şi Consiliul Local al com. Horia, judeţul Neamţ, s-a încheiat, contractul de acordare a ajutorului financiar nerambursabil din 30 mai 2003 în scopul „punerii în aplicare a cererii de finanţare cu acelaşi număr, intitulată Canalizare şi staţie de epurare, com. Horia, judeţul Neamţ – investiţie nouă", contractul fiind completat cu patru acte adiţionale, ultimul semnat de părţi la 7 decembrie 2004, menţionând valoarea finanţării nerambursabile de 37.591.865.085 lei, 75% din resurse fiind asigurate de Comunitatea Europeană şi 25% din fonduri naţionale.
D.N.A. – Serviciul teritorial Bacău a fost sesizat în legătură cu săvârşirea unor infracţiuni în executarea contractului menţionat anterior, de către primarul com. Horia şi administratorul uneia din firmele care au pus în executare proiectul, aceştia fiind condamnaţi prin hotărâre judecătorească irevocabilă (f. 83 – 117 dosar recurs) debitul însumând 86.697,5 RON, constituit pentru „neregulile" rezultate din aceste infracţiuni, constând în lucrări plătite şi neexecutate, şi preţul unui generator care nu a fost achiziţionat din sumele alocate, formând obiectul Dosarului nr. 590/32/2008 al Curţii de Apel Bacău, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Urmare a sesizării recurentei din prezenta cauză, de către D.N.A., cu adresa din 12 februarie 2008, s-au efectuat verificări, finalizate prin raportul de control nr. 7901 din 19 august 2008 (f. 54 – 56 dosar fond) prin care s-a constatat că deşi existau 26 cereri de racordare la reţea a unor cetăţeni, investiţia nu a fost pusă în funcţiune, nefăcându-se predarea unui operator privat, că s-au plătit lucrări neexecutate la data achitării, dar care s-au efectuat ulterior, sub o altă soluţie decât proiectul tehnic iniţial şi că nu s-a dovedit provenienţa grupului electrogen – aspect ce formează obiectul altui litigiu, după cum deja s-a arătat.
S-a propus demararea procedurii de recuperare debite conform OG nr. 79/2003 şi atenţionarea intimatului Consiliul Local Horia să pună în funcţiune sistemul de canalizare până la 30 septembrie 2008 şi să racordeze solicitanţii particulari, inclusiv instituţiile publice.
Potrivit Legii nr. 316/2001 şi OG nr. 79/2003 eligibilitatea cheltuielilor este supusă verificărilor pe tot parcursul perioadei de valabilitate a contractului de finanţare (perioada de execuţie a proiectului fiind de maxim 2 ani) la care se adaugă o perioadă de 5 ani de monitorizare, conform art. 2 din contractul - cadru de finanţare, proiectul intimatei fiind supus monitorizării în 2009.
Prin procesul verbal de constatare nr. 5760 din 19 martie 2009 întocmit de reprezentanţii recurentei, s-a constituit debitul de 3.612.273,097 RON, acesta reprezentând titlu de creanţă (f. 63 – 65 dosar fond) motivându-se că „pe teritoriul localităţii Horia sistemul public de canalizare nu asigură colectarea apelor uzate menajere şi transportul acestora către staţia de epurare obiectivele proiectului pentru care s-a acordat ajutorul financiar nerambursabil nu au fost atinse".
Prin Decizia înregistrată la sediul recurentei sub nr. 10389 din 20 mai 2009 s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei administrative formulată de intimată împotriva titlului de creanţă, pentru 6 luni, respectiv până la 17 noiembrie 2009 în vederea executării branşamentelor la sistemul public de canalizare, a încheierii contractului de delegare a Serviciului de canalizare către Compania A.S. SA Neamţ, asigurarea utilităţilor tehnice de funcţionare a sistemului public de canalizare şi a staţiei de epurare, încheierea contractului de evacuare a apelor uzate cu A.N. „Apele Române", termenul fiind prelungit cu 30 de zile, până la 17 decembrie 2009, la solicitarea intimatei.
Deşi până la data controlului final s-au complinit parte din lipsurile constatate, intimata obţinând Autorizaţie Sanitară de Funcţionare şi încheind contractul de delegare nr. 1344 din 10 august 2009 cu Compania Judeţeană A.S. SA, fiind remediate deficienţele constatate în procesul – verbal de punere în funcţiune a staţiei de epurare, încheiat sub nr. 400 din 21 ianuarie 2009, prin Decizia înregistrată la sediul recurentei sub nr. 26655 din 23 decembrie 2009 s-a respins contestaţia intimatei, constatându-se că aceasta nu dispune de autorizaţie de funcţionare, de mediu, de personal angajat pentru întreţinerea şi funcţionarea staţiei de epurare.
S-a mai constatat că lipseşte procesul – verbal de predare – primire a investiţiei către Compania Judeţeană A.S. SA, precum şi contractul privind evacuarea apelor uzate de către A.N. Apele Române, a altui contract de prelevare şi analiză ape uzate, a unui proces - verbal de citire a normelor de ape uzate epurate, concluzionându-se că investiţia nu este funcţională, nefiind utilizată potrivit scopului declarat în cererea de finanţare, ceea ce a condus la constituirea debitului.
Pe parcursul judecării cauzei la instanţa de fond s-au eliberat intimatului Autorizaţia Sanitară de Funcţionare nr. 202 din 10 mai 2010 pentru obiectivul finanţat din fonduri S.A.P.A.R.D., Autorizaţia de Gospodărire a Apelor nr. 163 din 24 iunie 2010, iar în perioada judecării recursului s-a emis adresa din 6 octombrie 2011 a Administraţiei Fondului pentru Mediu privind aprobarea proiectului, s-a semnat la data de 13 dcembrie 2011 procesul – verbal de predare – preluare cu Compania A.S. S.A., în baza contractului de delegare nr. 1344 din 10 august 2009 şi a Dispoziţiei nr. 239 din 9 decembrie 2011 de constituire a Comisiei de predare – primire.
Prin urmare, la data soluţionării recursului, investiţia a cărei executare s-a finalizat la data de 18 ianuarie 2005, este pe deplin funcţională, dispune de toate autorizaţiile necesare, fiind predată gestionarului de servicii, care este cel îndreptăţit la angajarea personalului corespunzător, la dosar fiind depuse mai mult de 30 de cereri ale locuitorilor Com. Horia, Judeţul Neamţ de branşament la apă şi racordare la sistemul public de canalizare.
Cum cele reţinute de prima instanţă ca argumente în înlăturarea susţinerilor pârâtei privind nerealizarea scopului finanţării investiţiei nu mai corespund realităţii, întrucât proiectul a fost în întregime executat, aflându-se în proprietatea publică a comunei, iar întârzierile de implementare nu sunt imputabile numai intimatului (concesionarea sistemului de canalizare neputând fi efectuată decât unui operator licenţiat de Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare, angajarea personalului necesar nefiind o atribuţie a beneficiarului investiţiei, ci a administratorului acesteia, neputându-i-se imputa recurentei numărul mic al gospodăriilor racordate la sistemul de canalizare) cu atât mai mult, cu actele noi depuse în recurs s-a dovedit că investiţia executată dispune de toate condiţiile legale şi tehnice de exploatare.
Împrejurarea că pentru o parte din fondurile nerambursabile s-a probat existenţa unor „neregularităţi" în sensul art. 17 (1), (3) şi (5) din Anexa 1 la Contractul de finanţare şi art. 14 din Secţiunea A, a Legii nr. 316/2001, care ar putea atrage neeligibilitatea cheltuielilor în valoare de 86697,5 RON, ca urmare a săvârşirii unor posibile infracţiuni de către Primarul Comunei şi administratorul uneia din societăţile executante, nu poate constitui un motiv de rambursare şi a sumei de 3.612.273,090 lei, respectiv a întregii finanţări nerambursabile folosită efectiv la executarea proiectului aprobat, deoarece s-ar încălca scopul în care Programul S.A.P.A.R.D. a fost reglementat, dar şi principiul proporţionalităţii, consacrat în practica C.E.J.
Acesta presupune ca în cadrul aprecierii constrângerilor legate de diferite măsuri posibile, să se examineze dacă obiectivele urmărite de măsura reţinută sunt de natură să justifice consecinţe economice negative, chiar considerabile, pentru anumiţi operatori (cauza C 58/08 The Queen, la cererea V. Ltd şa).
În aplicarea acestui principiu, C.E.J stabilit că „sancţiunile din dreptul intern trebuie să fie totdeauna proporţionale cu gravitatea abuzului" (cauza C 146/05, Hot. din 27 septembrie 2007, Collee KG şi Finanzanet) iar „măsura să nu depăşească ceea ce este necesar pentru că devine improprie scopului urmărit" (Hot. c – 45/2006 – Campina).
În cauza Comissia/Partheon (T7/05, Rep. II – 100, pct. 94 – 107) s-a subliniat: „Atunci când se constată o încălcare a dispoziţiilor contractuale de către beneficiarul fondurilor nerambursabile, autoritatea contractantă are o marjă de apreciere în privinţa luării unor decizii cu caracter sancţionator, dacă încălcarea este suficient de gravă" şi chiar dacă „beneficiarul trebuie să repare consecinţele prejudiciului cauzat prin încălcarea clauzelor contractului în condiţii mai restrictive decât cele din dreptul naţional privind răspunderea, acestea nu pot fi concepute astfel încât să facă, în practică, imposibilă sau, excesiv de dificilă obţinerea reparării prejudiciului".
În concluzie, dificultăţile întâmpinate de intimată în implementarea proiectului, care au condus la întârzierea funcţionalităţii investiţiei nu justifică retragerea sprijinului financiar nerambursabil, care ar reprezenta o măsură disproporţionată, de natură să deturneze scopul finanţării şi să creeze consecinţe negative excesiv de împovărătoare pentru comunitate.
Pentru toate aceste considerente, constatând că sentinţa atacată nu cuprinde motive contradictorii, cum greşit susţine recurenta şi că s-a dat cu aplicarea corectă a legii, nefiind incident niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul pârâtei ca nefondat, în temeiul art. 312 (1) şi art. 20 (1) şi (2) din Legea nr. 554/204.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.P.D.R.P. împotriva sentinţei nr. 101/2010 din 21 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1454/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1481/2012. Contencios → |
|---|
