ICCJ. Decizia nr. 1493/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1493/2012
Dosar nr. 2844/2/2010
Şedinţa publică din 21 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 30 martie 2010, şi precizată la 25 octombrie 2010, reclamantul O.M.G. a chemat în judecată Guvernul României, Primul Ministru al României, Secretariatul General al Guvernului şi I.I.C.C.M.E. Românesc, solicitând anularea deciziei nr. 109 din 26 februarie 2010, reîncadrarea în funcţia publică de preşedinte al institutului pârât, plata tuturor drepturilor băneşti cuvenite şi refacerea carnetului de muncă.
De asemenea, reclamantul a cerut să se constate existenţa discriminării pe criterii profesionale şi obligarea Secretariatului General al Guvernului la plata de daune morale în sumă de 1 miliard lei şi daune cominatorii de 1.000 lei pe zi de întârziere.
În motivarea acţiunii, reclamantul a învederat că Decizia de eliberare din funcţie ce nu i-a fost comunicată, a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor codului muncii şi nu cuprinde motivele pentru care a fost dispusă.
Prin sentinţa civilă nr. 2691 din 5 aprilie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia privind lipsa calităţii procesuale pasive invocată de pârâţi şi totodată, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că împrejurarea necomunicării deciziei nr. 109/2010 nu este de natură să afecteze legalitatea acesteia, în condiţiile în care a fost publicată în M. Of., astfel cum prevăd dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 90/2001 şi art. 11 alin. (1) şi art. 12 alin. (3) din Legea nr. 24/2000.
Instanţa a constatat că este îndeplinită condiţia referitoare la motivarea actului administrativ, eliberarea din funcţie fiind dispusă în raport de intrarea în vigoare a Legii nr. 329/2009 şi a HG nr. 1372/2009.
Astfel, urmare a desfiinţării Institutului de I.C.C. România, al cărui preşedinte era reclamantul şi a I.N.M.E. Românesc, prin HG nr. 1372/2009 au fost comasate prin fuziune cele două instituţii publice şi a fost înfiinţat un nou organism, Institutul de Investigare a C.C.M.E. Românesc, la conducerea căruia a fost numită altă persoană.
Referitor la celelalte petite, instanţa a reţinut netemeinicia acestora, solicitările având caracter accesoriu faţă de cererea principală de anulare a deciziei de eliberare din funcţie, act administrativ emis cu respectareaprevederilor legale.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul O.M.G., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamantul a reiterat motivul necomunicării deciziei prin care a fost eliberat din funcţie, învederând că, având şi un contract de muncă valabil încheiat, pe durată nedeterminată, era necesar a fi emis şi un act prin care să se dispună desfacerea contractului, care să-i fie comunicat şi în absenţa căruia, raporturile de muncă dăinuie şi în prezent.
Reclamantul a mai arătat că, prin comasarea prin fuziune a celor două instituţii, întreg personalul contractual a fost preluat de noul institut creat, cu excepţia celor doi preşedinţi care au fost eliberaţi din funcţiile de conducere deţinute pe criterii politice şi nu profesionale.
Reclamantul a mai învederat că instanţa i-a respins în mod greşit cererea de daune morale faţă de împrejurarea că s-a demonstrat prejudiciul moral adus imaginii sale, ca om şi profesionist.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata cărecursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, instanţa de fond a reţinut în mod justificat că nu prezintă relevanţă faptul că nu a fost comunicată şi o decizie de desfacere a contractului de muncă al reclamantului, în condiţiile în care acesta a ocupat o funcţie asimilată celor de demnitate publică, modalitatea de numire şi revocare din funcţia publică de conducere fiind prin decizie a primului ministru.
O astfel de clauză există şi în HG nr. 1724/2005 care reglementa organizarea şi funcţionarea institutului condus dereclamant, numit în funcţie prin decizie a primului ministru - hotărâre abrogată - şi este cuprinsă şi în HG nr. 1372/2009 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea I.I.C.C.M.E. Românesc, instituţie nou creată prin comasarea prin fuziune a intrării în vigoare a Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unorautorităţi şi instituţii publice.
Din actele dosarului rezultă că Decizia contestată, nr. 109 din 26 februarie 2010 a fost emisă urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 329/2009 şi a HG nr. 1372/2009, fiind publicată în M. Of. nr. 133 din 27 februarie 2010, îndeplinindu-se astfel cerinţa legală de publicitate, nefiind obligatorie şi comunicarea către persoana vizată.
În consecinţă, instanţa de fond a reţinut în mod corect legalitatea deciziei de eliberare din funcţia publică de conducere, dispusă ca urmare a desfiinţării instituţiei publice al cărui preşedinte a fost reclamantul, prin hotărârea de guvern prin care s-a înfiinţat noua entitate rezultată din reorganizare.
Nu este întemeiată nici critica privind respingerea cererii de acordare a daunelor morale, întrucât admisibilitateaunei astfel de solicitări în contenciosul administrativ, subsumată motivului de reparare a prejudiciului este condiţionată de admiterea acţiunii în anularea actului administrativ vătămător.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea, constatând legalitatea şi temeinicia hotărârii instanţei de fond, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de O.M.G. împotriva sentinţei nr. 2691 din 5 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1484/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1496/2012. Contencios → |
|---|
