ICCJ. Decizia nr. 1481/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1481/2012
Dosar nr. 1697/3/2009
Şedinţa publică din 20 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată, apărările pârâtei şi derularea procedurilor în faţa instanţei de fond
Prin acţiunea formulată, reclamantul G.C. a solicitat obligarea pârâtei C.C.S.D. la emiterea unei decizii prin care să dispună emiterea titlurilor de despăgubire, conform sintezei de evaluare efectuate în Dosarul nr. 14623/FFCC, aflat în evidenţele pârâtei.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin contractul de vânzare - cumpărare de drepturi, autentificat sub nr. 3738 din 09 septembrie 2008 de B.N.P.A. Etica, a dobândit toate drepturile cedenţilor-vânzători H.C. şi C.M., de orice natură, reale sau de creanţă, accesorii sau principale, în ceea ce priveşte imobilul-teren agricol de 9,4 ha situat pe raza oraşului Otopeni, judeţul Ilfov, că aceste drepturi au format obiectul cererii nr. 2287 13 martie 1991 formulată în temeiul Legii nr. 18/1991, soluţionată de Comisia judeţeană Ilfov prin emiterea Hotărârii nr. 369 din 03 iulie 2002, ulterior completată prin Hotărârea nr. 560 din 31 iulie 2008 şi că pârâta refuză să emită titlurile de despăgubire, deşi i-a adus la cunoştinţă modificările în ce priveşte titularul acestor drepturi, iar Dosarul nr. 14623/FFCC, aflat în curs de soluţionare, conţine şi raportul de expertiză prin care s-a stabilit valoarea de piaţă a acestui imobil la suma de 23.011.200 euro, respectiv 88.411.322 lei.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a tribunalului, solicitând totodată şi respingerea acţiunii ca prematură, cu motivarea că raportul de evaluare nu a fost legal comunicat, întrucât unul din beneficiari, respectiv D.G., este decedat.
Prin Sentinţa civilă nr. 340 din 11 martie 2009 Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ, la prezenta cauză fiind ulterior conexat Dosarul nr. 5540/2/2009, având acelaşi obiect.
Prin Sentinţa civilă nr. 3847 din 12 octombrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţia prematurităţii, a admis acţiunea şi a obligat pe pârâtă să emită titlurile de despăgubire în Dosarul nr. 14623/FFCC din 02 septembrie 2008, iar această sentinţa a fost casată prin Decizia nr. 2038 din 06 aprilie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
2. Hotărârea instanţei de fond, pronunţată în fond după casare
Prin Sentinţa civilă nr. 4407 din 24 iunie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia prematurităţii invocată de pârâtă şi a admis acţiunea reclamantului G.C., în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D., obligând-o pe aceasta să emită titlurile de despăgubire în Dosarul nr. 14623/FFCC din 2 septembrie 2008.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Din probele administrate rezultă că prin Hotărârea nr. 369 din 03 iulie 2002, modificată prin Hotărârea nr. 560 din 31 august 2008, ambele emise de Comisia Judeţeană Ilfov pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, a fost validat dreptul de proprietate pentru un teren în suprafaţă de 9,4 ha, pe numele D.C.P.P., D.E. şi C.M., toţi descendenţii direcţi ai defunctului D.C.G.P., că moştenitorii D.E. şi D.C.P.P. au decedat între momentul formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate şi cel al emiterii hotărârilor susmenţionate (la 13 februarie 2000 şi respectiv 12 august 2004) şi că de pe urma defunctei D.E. au rămas moştenitori D.G., în calitate de soţ, D.C.P., în calitate de frate şi C.M., în calitate de soră, iar de pe urma defunctului D.C.P.P. au rămas moştenitor H.C. (născută D.C.), în calitate de fiică.
S-a mai reţinut că potrivit contractului autentificat din 13 octombrie 2004 la Biroul Notarilor Publici Asociaţi „E.", D.G. a cedat cota sa indiviză din dreptul asupra terenului de 10 ha şi construcţia edificată pe acesta, situate în oraşul Otopeni, judeţul Ilfov, iar în cazul în care restituirea terenului de 10 ha şi a construcţiei nu va fi posibilă în natură, despăgubirile ce i se cuvin urmează a fi încasate de la H.C. În schimb, D.G. a primit cu titlu de preţ suma de 150.000.000 lei vechi. Din acest contract rezultă că H.C. este succesor cu titlu particular în drepturi al lui D.G., astfel că beneficiarii cererii de reconstituire a dreptului de proprietate erau, în anul 2004, C.M. şi H.C.
Prin contractul autentificat sub nr. 3738 din 09 septembrie 2008 la Biroul Notarilor Publici Asociaţi E., C.M. şi H.C. au cedat reclamantului, integral şi irevocabil, toate drepturile ce le revin cu privire la terenul ce a făcut obiectul cererii de reconstituire a dreptului de proprietate.
Instanţa a apreciat că singura persoană îndreptăţită să-i fie comunicat raportul de evaluare, conform art. 16 pct. 3 din norma metodologică aprobată prin HG nr. 1095/2005, era reclamantul, astfel că nu era necesară comunicarea raportului de evaluare către o altă persoană decât reclamantul, de vreme ce acesta era singura persoană îndreptăţită să încaseze despăgubirile.
S-a mai reţinut în considerentele hotărârii atacate că, din declaraţia olografă depusă în copie la fila 46 din dosarul tribunalului, rezultă că reclamantul s-a declarat de acord cu raportul de evaluare, astfel că pârâta trebuia să emită titlul de despăgubire conform raportului de evaluare, refuzul său fiind nejustificat, în sensul art. 2 lit. i) şi n) din Legea nr. 554/2004.
3. Cererea de recurs
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C.C.S.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului formulat, recurenta-pârâtă a susţinut în esenţă următoarele:
- în mod greşit instanţa de fond a considerat ca fiind valabil antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4004/2004 încheiat între numitul D.G. şi H.C., acesta din urmă fiind astfel succesor cu titlu particular în drepturi al lui D.G., deoarece antecontractul nu a fost urmat de închirierea unui contract autentic de vânzare - cumpărare;
- persoanele îndreptăţite la despăgubiri în Dosarul nr. 14623/FFCC sunt cesionarul G.C.D. şi D.G., acesta din urmă neînstrăinându-şi drepturile sale;
- raportul de evaluare întocmit de C.C.S.D. a fost comunicat numitului D.G. ca persoană îndreptăţită potrivit dispoziţiilor legale;
- ulterior, prin adresa din 2008 emisă de I.N.E.P., recurentei i s-a comunicat că numitul D.G. era decedat din anul 2004, motiv pentru care C.C.S.D. a decis radierea poziţiei nr. 183 din anexa II din 4 decembrie 2008 prin care fusese aprobat raportul de evaluare în dosarul ce-l viza pe defunctul D.G.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate şi în raport de dispoziţiile legale aplicabile în materie, Curtea îl va respinge ca nefondat pentru următoarele considerente:
Prin acţiunea introductivă de instanţă în instanţă intimatul-reclamant G.C.D. solicitat recurentei - pârâte C.C.S.D. emiterea unei decizii prin care să dispună emiterea titlurilor de despăgubire pentru terenul agricol în suprafaţă de 9,4 ha situat pe raza oraşului Otopeni, judeţul Ilfov.
Cererea sa a fost motivată de faptul că acesta a dobândit drepturile ce fac obiectul dosarului de despăgubire prin cumpărare de la cedenţii-vânzători H.C. şi C.M. conform contractului de vânzare-cumpărare de drepturi autentificat sub nr. 3738 din 9 septembrie 2008.
Din actele depuse la dosar, în ambele cicluri procesuale, rezultă fără putinţă de tăgadă că prin Hotărârea nr. 369 din 3 iulie 2002, modificată prin Hotărârea nr. 560 din 31 august 2008 - hotărâri emite de Comisia Judeţeană Ilfov pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 a fost validat dreptul de proprietate pentru un teren în suprafaţă de 9,4 ha pe numele descendenţilor direcţi ai defunctului D.C.D.P., respectiv D.E. şi C.M.
Moştenitorii D.E. şi D.C.P. au decedat ulterior, respectiv între momentul formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate şi cel al emiterii hotărârilor de către Comisia Judeţeană Ilfov.
De pe urma defunctei D.E. au rămas ca moştenitori D.G., în calitate de soţ, D.C.P., în calitate de frate şi C.M., în calitate de soră, iar de pe urma defunctului D.C.P. a rămas ca moştenitoare H.C., în calitate de fiică.
În cauză nu au fost contestate nici calitatea descendenţilor defunctului D.C.P., autorul dreptului de proprietate şi nici calitatea de succesori ai celor doi defuncţi, D.E. şi D.C.P.
În anul 2004, D.G., succesor al defunctei D.E. a cedat cota sa indiviză din dreptul asupra terenului de 10 ha şi construcţia edificată pe acesta, potrivit contractului autentificat sub nr. 4004 din 13 octombrie 2004 la Biroul Notarilor Publici Asociaţi Etica, succesoarei H.C. primind cu titlu de preţ suma de 150.000.000 lei vechi (fila 60-61 dosar fond).
În acest fel, H.C. a devenit succesor cu titlu particular în drepturi al lui D.G., iar beneficiari ai cererii de reconstituire a dreptului de proprietate au rămas C.M. şi H.C.
În această calitate, în anul 2008 cei doi beneficiari (moştenitori legali) prin contractul autentificat sub nr. 3738 din 9 noiembrie 2008 au cedat definitiv şi irevocabil toate drepturile cu privire la terenul în discuţie, reclamantului - intimat G.C.D.
Faţă de cele mai sus arătate rezultă că susţinerea recurentei-pârâte în sensul că intimatul - reclamant nu poate solicita emiterea titlului de despăgubire pentru terenul în discuţie, este neîntemeiată urmând a fi înlăturată ca atare.
Curtea urmează a reţine că din succesiunea actelor încheiate după emiterea Hotărârilor nr. 369/2002 şi nr. 560/2008 de către Comisia Judeţeană Ilfov pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, intimatul-reclamant era singura persoană îndreptăţită să-i fie comunicat raportul de evaluare şi nicidecum numitului D.G., aşa cum a procedat recurenta - pârâtă.
De altfel, aşa cum rezultă din actele dosarului (fila 46, dosar fond tribunal) reclamantul - intimat s-a declarat de acord cu raportul de evaluare întocmit în condiţiile legii.
În consecinţă, în raport de cele mai sus reţinute şi faţă de dispoziţiile legale aplicabile în materie, precum şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat, refuzul recurentei-pârâte de a emite titlul de despăgubire fiind nejustificat în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. i) şi n) din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.C.S.D. împotriva Sentinţei civile nr. 4407 din 24 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1473/2012. Contencios. Contract administrativ.... | ICCJ. Decizia nr. 1484/2012. Contencios → |
|---|
