ICCJ. Decizia nr. 150/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 150/2012
Dosar nr.863/39/2011/a1
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal reclamanta D.G.F.P. Suceava a formulat, în contradictoriu cu Camera de Conturi Suceava şi Curtea de Conturi a României contestaţie împotriva încheierii nr. II/64 din 1 august 2011 emise de Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi şi solicitând suspendarea executării punctului 2.1 din Decizia nr. 8 din 20 din 27 aprilie 2011 emisă de Camera de Conturi Suceava.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că prin Încheierea nr. II/64 din 1 august 2011 Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a admis contestaţia cu consecinţa modificării conţinutului Deciziei nr. 8 din 20 din 27 aprilie 2011,cu privire la pct. 1.4 şi 1.14 din decizie, dispunându-se anularea măsurilor prevăzute la aceste puncte.
A mai susţinut reclamanta că, s-a contestat şi pct. 2.1 din decizie, însă Comisia de Soluţionare a contestaţiilor a dispus menţinerea acestor dispoziţii, reţinându-se că la punctul II subpunctul 10 din Raportul de control 3203 din 18 martie 2011 s-au făcut comentarii cu privire la activitatea de control financiar privind decontarea de la bugetul de stat a biletelor de călătorie gratuită de care au beneficiat veteranii şi văduvele de război.
Totodată a mai invocat motive de nelegalitate ale deciziei atacate cu referire concretă la Ordinul nr. 266/312 din 22 februarie 2005 susţinând că sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu privire la suspendarea executării actului administrativ.
Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 281 din 15 septembrie 2011 Curtea de Apel, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea reclamantei ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că obiectul cererii de suspendare îl constituie pct. 2.1 din Decizia nr. 8/20 a Curţii de Conturi a României.
S-a reţinut că, referitor la activitatea de control financiar privind decontarea de la bugetul de stat a biletelor speciale de călătorie gratuită de care au beneficiat veteranii şi văduvele de război au fost verificate procesele-verbale întocmite de Biroul control financiar şi datele înscrise în borderouri (numărul biletului special de călătorie, distanţa pe care s-a efectuat călătoria şi tariful călătoriei) fiind constatate următoarele abateri:
- în procesele-verbale de control financiar întocmite pentru decontarea de la bugetul de stat a biletelor speciale de călătorie auto, acordate veteranilor de război, nu s-a făcut referire care sunt traseele aprobate prin licenţa de traseu pentru operatorii economici transportatori. De asemenea nu s-a făcut referire dacă staţiile de plecare şi de coborâre înscrise pe cupoanele statistice sunt pe traseele aprobate prin licenţa de transport;
- nu s-a precizat dacă între staţia de plecare şi cea de coborâre înscrise pe cuponul statistic situate pe un singur traseu interurban, nu există posibilitatea directă de călătorie pe calea ferată;
- situaţiile anexate la borderouri de agenţii economici transportatori nu cuprindeau traseele de transport, distanţele între localităţi şi tarifele practicate;
- la un număr de 7 agenţi economici transportatori, cuprinşi în eşantion, s-a decontat c/val biletelor speciale de călătorie auto, acordate veteranilor de război, pe distanţe cuprinse între 170 - 535 km, fără a se specifica în procesele-verbale de control financiar, dacă între staţia de plecare şi cea de coborâre înscrise pe cuponul statistic, situate pe un singur traseu interurban nu există posibilitatea directă de călătorie pe calea ferată.
S-a reţinut că au fost încălcate următoarele prevederi legale:
- pct. 5.2 Verificarea corectitudinii întocmirii documentaţiei prezentate din Procedura operaţională Cod PO-45.27 - Verificarea şi avizarea documentaţiei privind decontarea cheltuielilor de călătorie gratuită cu autobuzele a veteranilor de război.
- art. 16 lit. a) din Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război, republicată cu completările şi modificările ulterioare.
- pct. 4 din Instrucţiunile de pe biletul special pentru o călătorie simplă gratuită cu autobuzele.
Pentru înlăturarea acestor deficienţe, în baza prevederilor Legii nr. 94/1992, republicată şi ale Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 130/2010 şi publicat în M.Of. nr. 832/13.12.2010, directorul Camerei de Conturi Suceava a decis, cu privire la punctul 2.1, efectuarea unor verificări interne privind activitatea desfăşurată de Biroul de control financiar din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Suceava în vederea stabilirii şi recuperării prejudiciilor reprezentând cheltuieli angajate şi plătite de la bugetul de stat în baza documentelor avizate şi aprobate nelegal, fără a fi îndeplinite condiţiile de legalitate pentru decontare prevăzute de reglementările Legii nr. 44/1994, privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război, republicată cu completările şi modificările ulterioare.
De asemenea s-a decis elaborarea unor proceduri operaţionale de control pentru Biroul de control financiar din cadrul D.G.F.P. Suceava cu verificarea în vederea avizării documentelor privind decontarea cheltuielilor de călătorie gratuită pentru beneficiarii Legii nr. 44/1994, republicată.
Curtea a reţinut că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 15 alin. (1) cu raportare la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Astfel, existenţa unui caz bine justificat poate fi reţinută dacă, din împrejurările cauzei rezultă o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate a acţiunii, natura măsurii dispuse prin actul atacat neconstituind prin ea însăşi un caz bine justificat în sensul dispoziţiilor menţionate. Cu privire la această primă condiţie de admisibilitate, Curtea a constatat că reclamanta a avut o abordare generică, legând-o mai mult de criteriile referitoare la legalitatea actului atacat, prin invocarea greşitei interpretări a unor acte normative, fără însă a o puncta în specificitatea ei.
Privitor la acest aspect, a apreciat că motivele de nelegalitate a actului invocat de petentă, în susţinerea cererii de suspendare, care presupun cercetarea în profunzime a fondului cauzei, nu se circumscriu condiţiei referitoare la existenţa unui caz bine justificat.
Referitor la condiţia „pagubei iminente", prin raportare la art. 2 alin. (1) lit. s din Legea nr. 554/2004, prima instanţă a reţinut că aceasta presupune existenţa în cuprinsul actului vizat a unor dispoziţii care, prin ducerea la îndeplinire i-ar produce reclamantului un prejudiciu grav sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului.
Or, apărările contestatoarei privitor la acest aspect se rezumă la simpla afirmaţie ce reia practic textul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 că „prin măsurile dispuse s-ar produce grave prejudicii, inclusiv contribuabililor în mod direct şi ar perturba în mod grav funcţionarea instituţiei".
Recursu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs D.G.F.P. Suceava
În motivarea cererii de recurs s-au arătat în esenţă următoarele.
- Instanţa de fond în mod greşit nu a ţinut cont de împrejurările de fapt şi de drept invocate de reclamantă care atestau o îndoială serioasă asupra legalităţii actului.
Se arată că, în urma verificării borderourilor şi situaţiilor centralizatoare prezentate la decontare de către operatorii economici transportatori pentru biletele speciale de călătorii auto, acordate veteranilor de război, au fost încheiate în anul 2010 de către Biroul control financiar, procese-verbale în care au fost consemnate constatările, precum şi propunerile de avizare/neavizare.
Procesele-verbale au fost întocmite, cu respectarea prevederilor legale în baza Legii nr. 30/1991, Legea nr. 44/1884 - privind veteranii de război Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 889/2005, Ordinul comun al Ministrului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului şi Ministerul Finanţelor Publice nr. 266/312/2005.
- Se arată de recurentă că potrivit Ordinului nr. 266/312/2005 - operatorii economici transportatori prezintă la verificare şi avizare borderourile şi situaţiile centralizatoare pentru biletele speciale de călătorie auto, inclusiv cupoanele statistice, în ordin nu se specifică că, situaţiile anexate la borderouri de agenţii economici transportatori să cuprindă traseele de transport, distanţele între localităţi şi tarifele practicate.
În procesele-verbale întocmite pentru verificarea şi avizarea borderourilor şi situaţiilor centralizatoare, prezentate la decontare de către operatorii economici transportatori - au fost menţinute constatările care au condus la diminuarea sumelor înscrise în borderou şi situaţia cu sumele care nu respectau cerinţele legale - inclusiv dacă există posibilitatea directă de călătorie pe calea ferată.
În acest sens, apreciază recurenta că nu s-au încălcat prevederile art. 16 lit. a) din Legea nr. 44/1984. Procedura operaţională PO - 45.27 - a fost transmisă la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, ulterior perioadei pentru care auditorii publici externi au estimat prejudiciul.
- Instanţa de fond a apreciat în mod eronat că nici cea de-a doua condiţie de suspendare a executării, sub aspectul pagubei iminente, nu este îndeplinită. Se arată că s-a estimat un prejudiciu de 1.194.711 RON şi s-a dispus luarea măsurilor de stabilire şi recuperare a sumelor care au fost avizate şi decontate. Prejudiciul nu este real. Prin adresa nr. 21 Md/1/762/2011, SNCFR a confirmat imposibilitatea transportului pe calea ferată.
În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 pct. 5, art. 3041 C. proc. civ.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în cele ce urmează:
În conformitate cu prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond".
În ceea ce priveşte cazul bine justificat
Aşa cum a apreciat şi judecătorul fondului, Înalta Curte constată că nu există împrejurări de fapt şi de drept care să determine o răsturnare a prezumţiei de legalitate a actului administrativ, o îndoială serioasă asupra legalităţii acestuia, care constituie unul din fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
Ceea ce invocă recurenta, şi anume respectarea prevederilor legale, întocmirea proceselor-verbale cu menţionarea constatărilor care au condus la diminuarea sumelor înscrise în borderou, inclusiv posibilitatea existenţei sau nu, a călătoriei pe calea ferată, adresa SNCFR nr. 21 Md/762/2011 cu traseele pe care nu există posibilitatea directă de călătorie, incidenţa adresei corpului de control - necesită pentru o justă analiză, o administrare de probe în contradictoriu, nu sunt semnalate evidente nereguli în acest context.
Cazul bine justificat nu poate fi invocat prin invocarea unor aspecte ce ţin de legalitatea actului administrativ, atunci când acestea nu sunt evidente, se apreciază că acestea vizează fondul cauzei şi se analizează numai în cadrul acţiunii în anulare.
În ceea ce priveşte prejudiciul invocat
Înalta Curte apreciază că nici această condiţie nu este îndeplinită, nu există o iminenţă întrucât prin actul administrativ contestat s-a dispus luarea unor măsuri, prin verificări interne, stabilirea şi recuperarea prejudiciilor, ceea ce denotă prin conţinutul său un întreg proces de durată pentru aducerea la îndeplinire.
În acest context se apreciază că nu există îndeplinită cerinţa prevăzută de art. 2 lit. ş din Legea nr. 554/2004.
Constatând că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă legală şi temeinică, că nu există motive care să atragă modificarea sau casarea sentinţei recurate, se va respinge recursul ca nefondat în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Suceava împotriva Sentinţei nr. 281 din 15 septembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2012.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 15/2012. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1500/2012. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
