ICCJ. Decizia nr. 1556/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1556/2012
Dosar nr. 503/35/2011/a1
Şedinţa publică de la 22 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 253-2011 PCA din 29 noiembrie 2011, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Judeţean Bihor, în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României şi Camera de Conturi a Judeţului Bihor, prin care solicita suspendarea executării Deciziei nr. 31/2011 a Curţii de Conturi a României - Camera de Conturi a Judeţului Bihor, în ce priveşte punctele II.1, II.8 şi II.9.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut următoarele:
Conform prevederilor art. 14 - 15 din Legea 554/2004, persoana vătămată în drepturile şi interesele sale legitime, poate să ceară instanţei de contencios administrativ competente, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei asupra acţiunii în anularea actului respectiv.
Cazul bine justificat implică existenţa unei îndoieli puternice asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ de natură a înfrânge principiul potrivit căruia actul este executoriu din oficiu, paguba iminentă constând potrivit art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004 într-un prejudiciu material viitor, dar previzibil ori perturbarea previzibilă gravă a funcţionării autorităţii publice.
Noţiunea de "caz bine justificat" nu presupune o dovadă de nelegalitate evidentă, fiind suficientă existenţa unor indicii de nelegalitate a actului administrativ şi a unor argumente juridice aparent valabile în ce priveşte nelegalitatea.
Cele două condiţii impuse cumulativ de legiuitor pentru suspendarea actului administrativ, trebuie analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale cauzei, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea vătămată, aspecte ce trebuie să ofere suficiente indicii pentru răsturnarea prezumţiei de legalitate şi să facă verosimilă posibilitatea producerii pagubei invocate.
Reclamantul nu a indicat în concret în ce constă cazul bine justificat şi paguba iminentă, rezumându-se la a afirma existenţa lor cumulativă.
Se reţine că prin punctele contestate din Decizia nr. 31/2011 a Curţii de Conturi a României (pct. II. 1, II.8 şi II.9) s-au dispus măsuri de identificare, de stabilirea întinderii prejudiciului, a persoanelor responsabile şi de luare a măsurilor de recuperare a creditelor bugetare utilizate în alte scopuri decât cele ce servesc atribuţiilor instituţiei, ori legate de legalitatea şi realitatea valorii unor situaţii de plată şi recuperarea sumelor cu daune interese, precum şi a dobânzilor achitate nejustificat pentru obiectivul "Reparaţii capitale şi amenajări sediu nou Muzeul Ţării Crişurilor".
S-a constatat că nu s-a făcut dovada vreunui indiciu de nelegalitate a acestor măsuri şi că nu s-a dovedit că ar fi îndeplinită nici cea de-a doua condiţie impusă de lege, privitoare la paguba iminentă la care ar fi supus reclamantul dacă s-ar pune în executare actul atacat.
Prin decizia a cărei suspendare s-a solicitat s-a dispus stabilirea întinderii prejudiciului cauzat bugetului Consiliului Judeţean Bihor şi luarea măsurilor legale de recuperare a acestuia; or, prin punerea în executare a acestei decizii nu se poate produce o pagubă în patrimoniul reclamantului sau vreo perturbare gravă a funcţionării instituţiei.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamantul Consiliul Judeţean Bihor.
Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în motivarea ei s-a arătat în esenţă că aplicarea dispoziţiilor a căror suspendare s-a solicitat ar fi injustă în condiţiile în care instanţa nu s-a pronunţat asupra fondului dedus judecăţii (acţiunea în anulare) şi că autoritatea recurentă dispune de un amplu probatoriu care o îndreptăţeşte să aprecieze că instanţa va dispune anularea parţială a Deciziei nr. 31/2011 a Camerei de Conturi a Judeţului Bihor.
S-a mai arătat că în mod greşit prima instanţă a reţinut că suspendarea s-a cerut din considerentul că prin aplicarea punctelor indicate din decizia Camerei de Conturi ar fi prejudiciat bugetul Consiliului Judeţean Bihor, în realitate bugetul persoanelor fizice, angajaţi ai instituţiei împotriva cărora este obligat Consiliul Judeţean să se îndrepte la solicitarea auditorilor financiari externi fiind diminuate prin măsurile legislative (reducerea cu 35% a salariilor, eliminarea premiilor şi a orelor suplimentare) şi prin aplicarea dispoziţiilor Camerei de Conturi Bihor de recuperare a unor drepturi salariale acordate prin contracte/acorduri colective de muncă.
Prin întâmpinare, Curtea de Conturi a României a solicitat menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei recurate, nefiind întrunite în cauză condiţiile referitoare la cazul bine justificat şi paguba iminentă în sensul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi a art. 2 alin. (1) lit. t) şi ş) din aceeaşi lege.
Examinând cauza în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocat de recurent şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat şi îl va respinge în consecinţă, pentru cele ce vor fi punctate în continuare:
În mod corect instanţa fondului a analizat prin prisma art. 15 raportat la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cererea formulată de Consiliul Judeţean Bihor pentru suspendarea aplicării Deciziei nr. 31/2011 a Curţii de Conturi a României - Camera de Conturi a Judeţului Bihor, pct. II.1, II.8 şi II.9.
S-a remarcat că prin punctele contestate din Decizia nr. 31/2011 s-au dispus măsuri de identificare, de stabilire a întinderii prejudiciului, a persoanelor responsabile şi de luare a măsurilor de recuperare a creditelor bugetare utilizate în alte scopuri decât cele ce servesc atribuţiilor instituţiei, ori legate de legalitatea şi realitatea valorii unor situaţii de plată şi recuperarea sumelor cu daune interese, precum şi a dobânzilor achitate nejustificat pentru obiectivul „Reparaţii capitale şi amenajări sediu nou Muzeul Ţării Crişurilor”.
Aşadar prin Decizia contestată - pct. II.1, II.9 şi II.9 - s-au stabilit în sarcina Consiliului Judeţean Bihor mai multe măsuri în vederea recuperării unor sume de bani apreciate a fi fost cheltuite fără temei legal, urmărindu-se deci recuperarea prejudiciului cauzat acestei autorităţi.
Actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, fiind supus regulii executării imediate şi din oficiu, iar măsura suspendării executării este una de excepţie conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi în condiţiile în care nu s-a dovedit în cauză că există vreun indiciu de nelegalitate a măsurilor dispuse şi nici că punerea în executare a Deciziei nr. 31/2011 ar produce o pagubă în patrimoniul Consiliului Judeţean sau vreo perturbare gravă a funcţionării acestuia, abordarea şi concluzia judecătorului fondului sunt juste.
De altfel, nici cu ocazia exercitării căii de atac permise de art. 14 alin. (4) raportat la art. 15 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, recurentul nu a adus argumente consistente şi nici dovezi în susţinerea cererii de suspendare a aplicării Deciziei Camerei de Conturi a Judeţului Bihor, rezumându-se la a afirma că probatoriul de care dispune este de natură a-l îndreptăţi să considere că acţiunea în anulare a acestei decizii va fi admisă.
Legalitatea actului administrativ va fi într-adevăr verificată de instanţa sesizată cu cererea în anulare însă instanţa învestită cu cererea de suspendare nu este în măsură să dispună suspendarea aplicării actului pendinte în condiţiile în care nu sunt îndeplinire exigenţele prevăzute în art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care se identifică cu definiţia legală dată sintagmelor caz bine justificat şi pagubă iminentă prin art. 2 alin. (1) lit. t) şi ş) din actul normativ menţionat.
Soluţia Curţii de Apel este în acord şi cu principiile cuprinse în Recomandarea nr. R (89) 8 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei către statele membre privind protecţia provizorie în materie de contencios administrativ, astfel că nu pot fi primite criticile recurentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul Consiliul Judeţean Bihor împotriva Sentinţei nr. 253-2011 PCA din 29 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1553/2012. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1564/2012. Contencios → |
|---|
