ICCJ. Decizia nr. 1735/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată, reclamantul P.F.I. a solicitat, în contradictoriu cu intimații Ministerul Administrației și Internelor - Agenția Națională a Funcționarilor Publici și Direcția Generală de audit Public Intern din cadrul Ministerului Finanțelor Publice suspendarea oricăror demersuri privind organizarea concursului pentru funcția de șef serviciu Audit Intern la D.G.F.P. Bihor, concurs ce s-a desfășurat în data de 15 noiembrie 2011, ora 10:00 la sediul Instituției Prefectului, până la soluționarea în mod definitiv și irevocabil a contestației formulate în dosar, depus la Curtea de Apel Oradea.
Prin întâmpinare, intimata Agenția Națională a Funcționarilor Publici a solicitat respingerea cererii reclamantului, ca neîntemeiată.
Intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală București, prin întâmpinare a solicitat respingerea cererii.
Pe cale de excepție, a invocat inadmisibilitatea cererii formulate, în raport de prevederile art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, care stabilesc procedura suspendării executării actelor administrative, în sensul că această procedură este instituită doar de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Prin sentința civilă nr. 1/CA/2012-PI din 10 ianuarie 2012 Curtea de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare formulată de petentul P.F.I. în contradictoriu cu intimații Ministerul Administrației și Internelor - Agenția Națională a Funcționarilor Publici și Direcția Generală de Audit Public Intern din cadrul Ministerului Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că reclamantul a solicitat suspendarea oricăror demersuri pentru organizarea concursului pentru funcția de șef serviciu Audit Intern, concurs ce s-a desfășurat la 15 noiembrie 2011.
Curtea de Apel a reținut că este inadmisibilă cererea prin care se solicită suspendarea executării unei operațiuni materiale (în speță, un concurs), în condițiile în care cererea de suspendare nu vizează actul atacat, ci doar efectele de ordin material și organizatoric pe care acesta le produce.
împotriva hotărârii instanței de fond reclamantul P.F.I. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Cererea de recurs este întemeiată pe prevederile art. 304 pct. 9, art. 3041C. proc. civ. raportat la prevederile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004.
în motivarea recursului se arată că prin sentința atacată s-a respins cererea formulată, considerându-se că această cerere este inadmisibilă, subestimându-se că cererea nu vizează suspendarea unui act administrativ ci doar efectele de ordin material și organizatoric pe care aceasta le produce.
Recurentul consideră că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, instanța făcând greșit interpretarea materialului probator administrat în cauză.
Recurentul mai precizează că împotriva avizului a formulat plângere prealabilă, în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, la care i s-a comunicat adresa din 26 august 2011, prin care i s-a adus la cunoștință faptul că avizul emis de Direcția Generală de Audit Public Intern nu este un act administrativ în sensul prevederilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Examinând cauza și sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile legale incidente pricinii, înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 prin act administrativ se înțelege "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ".
Pentru a fi considerat act administrativ, condițiile prevăzute de lege trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv să fie vorba de un act unilateral emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, în scopul de a da naștere, a modifica sau a stinge drepturi și obligații.
însă, nu toate actele unilaterale emise de autoritățile publice, sunt acte administrative ci numai cele care sunt emise în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării acesteia.
în cauză, instanța de control judiciar constată că instanța de fond, în mod corect, a reținut că cererea de suspendare formulată de recurentul-reclamant nu are ca obiect un act administrativ, ci doar efectele pe care acesta le produce.
Astfel fiind, înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, pe care o va menține.
Prin urmare, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul a fost respins, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1740/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1732/2012. Contencios → |
|---|
