ICCJ. Decizia nr. 1747/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul C.C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să constate calitatea pârâtului de colaborator al Securității.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât pârâtul a fost de acord cu punerea la dispoziția organelor de Securitate a apartamentului său, în scopul efectuării întâlnirilor cu rețeaua informativă, în condiții de conspirativitate deplină.
în întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3245 din 06 mai 2011, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.
Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Pârâtul a fost recrutat, în calitate de gazdă a casei de întâlniri la data de 10 septembrie 1986, sub numele conspirativ "M.", în scopul asigurării unor sarcini specifice muncii de securitate.
Activitatea pârâtului nu se circumscrie ipotezei reglementate de art. 2 lit. b) ultima teză din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, întrucât nu a denunțat activitățile și atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și nu a vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, care a solicitat modificarea sa, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
în motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susținut faptul că sentința contestată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2 lit. b) ultima teză din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008.
în concret, recurentul a arătat că în ipoteza legală aflată în discuție - punerea la dispoziția Securității a unui anumit spațiu - nu mai este necesară întrunirea altor condiții pentru reținerea calității de colaborator al acestei instituții.
în opinia recurentului, calea aleasă de legiuitor se justifică prin aceea că gazdele caselor conspirative aveau, în angrenajul Securității, un rol mult mai important decât cel al informatorilor. în plus, categoria gazdelor nu permite subclasificări pe criterii morale, la fel ca în cazul informatorilor a căror activitate este analizată în funcție de conținutul delațiunilor furnizate Securității. Ca atare, legiuitorul a apreciat că simpla punere la dispoziția Securității a unui spațiu deținut duce automat la reținerea calității de colaborator al Securității.
Prima instanță a făcut o interpretare eronată a textului legal anterior nominalizat, întrucât l-a coroborat cu prima ipoteză a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, care se referă la un alt tip de colaborare cu Securitatea.
Cu alte cuvinte, nu este necesar ca persoana care a pus la dispoziția Securității un spațiu de locuit să aibă în vedere doar strângerea de informații la care face referire prima teză din art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Analizând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 3041C. proc. civ., înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Conform art. 2 lit. b) ultima teză din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau activitatea informatorilor.
Din interpretarea dispoziției legale anterior citate, rezultă faptul că, pentru reținerea calității de colaborator al Securității, este necesar ca înlesnirea activității de culegere de informații de la rețeaua informativă să se facă prin punerea la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu deținut în mod voluntar.
Din probatoriul administrat în cauză, rezultă faptul că intimatul a fost de acord să sprijine organele de Securitate prin punerea voluntară la dispoziția acestora a apartamentului său care a fost efectiv folosit drept casă de întâlniri.
în concret, intimatul a fost recrutat la data de 10 septembrie 1986 în calitate de "gazdă casă de întâlnire" sub numele conspirativ "M.".
La dosarul de fond au fost prezentate rapoarte din care rezultă faptul că această casă de întâlniri a fost efectiv folosită și că intimatul a avut o atitudine corespunzătoare, de sprijin față de organele de Securitate.
De asemenea, la dosarul de fond se află un raport întocmit la data de 24 octombrie 1988, cu propunerea de abandonare a gazdei casei de întâlniri "M.", întrucât nu mai existau condiții de conspirativitate în urma căsătoriei intimatului.
Pe de altă parte, înalta Curte apreciază că, spre deosebire de prima teză a art. 2 lit. b) din ordonanța aflată în discuție, care se referă la persoanele care au sprijinit fosta Securitate prin oferirea de informații, situație în care acele informații trebuie să îndeplinească două condiții (cu privire la conținut și la posibilele efecte) pentru a se putea reține calitatea de colaborator al Securității, în ipoteza dedusă judecății în prezenta cauză - a punerii la dispoziția Securității a unui anumit spațiu - legiuitorul nu a mai considerat necesară întrunirea altor condiții pentru reținerea acestei calități.
Ca atare, din formularea textului legal rezultă în mod vădit faptul că legiuitorul a tratat două situații diferite, cu referire la două categorii distincte de colaboratori ai Securității - colaboratorul care oferea informații, pe de o parte, respectiv colaboratorul care punea un imobil sau o încăpere la dispoziția Securității, pe de altă parte.
în consecință, instanța de control judiciar apreciază că judecătorul fondului a făcut o interpretare eronată a normei anterior individualizate, întrucât intimatul a pus în mod voluntar la dispoziția organelor de Securitate spațiul anterior descris.
Pe cale de consecință, înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, a admis recursul, a modificat sentința atacată, în sensul că a admis acțiunea și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1744/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1751/2012. Contencios → |
|---|
