ICCJ. Decizia nr. 1751/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată, reclamanta Ș.L. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, solicitând să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române a reclamantei; obligarea pârâtului la primirea cererii de redobândire a cetățeniei române cu actele necesare "de îndată"; obligarea pârâtului la acordarea de daune interese de 100 RON pe fiecare zi de întârziere din momentul introducerii cererii de chemare în judecată și până la momentul primirii efective a cererii.
în ședința de la data de 14 ianuarie 2011, pârâtul Ministerul Afacerilor Externe a solicitat instanței de judecată să ia act că acțiunea a rămas fără obiect, solicitând amânarea pronunțării pentru a depune la dosar un răspuns scris de la Autoritatea Națională pentru Cetățenie, în acest sens.
Prin sentința civilă nr. 794 din 4 februarie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta Ș.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, ca rămasă fără obiect și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2.104,3 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut faptul că la data de 21 ianuarie 2011 pârâtul a depus la dosar concluzii scrise la care a anexat adresa din 19 ianuarie 2011 din care reiese împrejurarea că la data de 15 decembrie 2010 Autoritatea Națională pentru Cetățenie a înregistrat cererea reclamantei sub nr. 161201/RD/2010, aceasta urmând să fie analizată la termenul stabilit la data de 20 ianuarie 2011.
împotriva hotărârii instanței de fond, pârâtul Ministerul Afacerilor Externe a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
în motivarea recursului se arată că potrivit art. 276 C. proc. civ. pentru a obliga pârâtul să suporte cheltuielile de judecată, era necesar ca instanța să încuviințeze acțiunea reclamantei printr-un dispozitiv care să menționeze faptul că cererea de chemare în judecată a fost admisă într-o măsură oarecare.
Din lectura dispozitivului hotărârii reiese faptul că reclamanta nu a avut câștig de cauză pentru niciunul din cele două capete de cerere și totuși a primit cheltuieli de judecată în cuantum de 2.104,3 RON.
Dacă legiuitorul a lăsat posibilitatea pârâtului de a evita plata cheltuielilor de judecată prin recunoașterea pretențiilor, survenită la prima zi de înfățișare, cu atât mai mult, dacă acțiunea a rămas fără obiect înainte de primul termen al judecății, judecătorul era obligat să observe că partea reclamantă nu mai putea emite nici un fel de pretenții asupra conduitei administrative a Ministerului Afacerilor Externe pentru că dreptul său era deja realizat pe cale independentă, atât față de Ministerul Afacerilor Externe cât și față de instanța judecătorească.
Examinând cauza și sentința recurată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041C. proc. civ., înalta Curte constată că recursul este fondat.
Pentru a ajunge la această soluție, înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Potrivit dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ. "Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată".
De la această regulă există și excepția prevăzută de dispozițiile art. 275 C. proc. civ., potrivit cărora "pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost în întârziere înainte de chemarea în judecată".
în cauza dedusă judecății, reclamanta a formulat cererea de chemare în judecată la data de 9 iunie 2010 invocând existența unui refuz nejustificat din partea autorității pârâte, prin nesoluționarea, în termen rezonabil, a cererii de redobândire a cetățeniei române.
Până la primul termen de judecată, a formulat concluzii scrise prin care a arătat că cererea reclamantei urmează a fi analizată la data de 20 ianuarie 2011.
în acest context, în mod corect, instanța de fond, prin sentința pronunțată, a constatat că obiectul pretențiilor deduse judecății a fost realizat pronunțând și soluția, ca atare. Dezlegarea dată de către instanță acțiunii face imposibilă aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., neputându-se reține o "cădere în pretenții" a pârâtului, având în vedere că prin avizarea favorabilă a cererii de redobândire a cetățeniei, înainte de primul termen de judecată practic instanța nu mai putea constata o culpă a autorității reprezentată de "refuzul nejustificat" de a da curs pretențiilor reclamantei.
Prin urmare, demersul judiciar al reclamantei, în mod obiectiv nu a mai putut fi finalizat printr-o hotărâre judecătorească de obligare a autorității pârâte la satisfacerea pretențiilor deduse judecății și, prin urmare nici nu o putea obliga pe aceasta la cheltuieli de judecată, aceasta neavând o atitudine procesuală de opoziție sau de nerecunoaștere a dreptului pretins de reclamantă.
Astfel fiind, înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt fondate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, pe care o va modifica, în parte.
în consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., înalta Curte a admis recursul, a modificat în parte sentința atacată în sensul că a respins cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1747/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1740/2012. Contencios → |
|---|
