ICCJ. Decizia nr. 1744/2012. Contencios
| Comentarii |
|
1. Sesizarea instanței de fond
Prin cererea adresată Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC K.E. SRL a chemat în judecată Comisia Națională a Valorilor Mobiliare (C.N.V.M.), pentru anularea avizului din 22 februarie 2010 emis de aceasta.
în motivarea cererii s-a arătat că s-a solicitat anularea avizului deoarece este nelegal, fiind emis cu încălcarea flagrantă a H.G. nr. 780/2006 a Directivei Parlamentului European și a Consiliului Europei nr. 2003/87/CE și se califică certificatele de emisii de gaze cu efect de seră ca fiind valori mobiliare.
2. Soluția instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 702 din 1 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea și anulat avizul din 22 decembrie 2010 emis de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare.
în motivarea sentinței se arată că prin avizul atacat Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a decis că certificatele de emisii de gaze cu efect de seră sunt valori mobiliare (fiindu-le incidente prevederile legislației pieței de capital), a stabilit că prestarea serviciilor și activităților de investiții financiare având ca obiect asemenea certificate să se desfășoare exclusiv prin societățile de investiții financiare și a fost abrogat expres și avizul din 16 aprilie 2009 care fusese suspendat prin decizia Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 897 din 2 iunie 2009.
Instanța de fond a considerat că avizul este nelegal pentru următoarele motive:
- din punct de vedere formal s-a constatat că nu există o motivare concludentă a avizului pentru că se face trimitere imprecisă la niște analize ale direcțiilor de specialitate, iar textele de lege indicate în preambulul actului conțin doar dispoziții generale;
- prin aviz s-au impus restricții la tranzacționare, specifice tranzacționării valorilor mobile care sunt contrare dispozițiilor H.G. nr. 780/2006, respectiv art. 18;
- argumentele care au determinat calificarea certificatelor de emisii de gaze ca fiind valori mobiliare sunt insuficiente, fiind contrare dispozițiilor art. 18 din H.G. nr. 780/2006.
în primul rând a fost apreciată ca discutabilă calificarea unui certificat emis de o autoritate a statului ca încorporând un drept de creanță pentru că dacă s-ar accepta acest artificiu ar rezulta că orice autorizație ar încorpora un drept de creanță.
în ceea ce privește faptul că prin efectuarea de tranzacții se dovedește posibilitatea respectării exigențelor impuse de normele pieței de capital, Curtea a constatat că legalitatea unui act administrativ nu este asigurată de posibilitatea implementării lui.
Aspectele supuse dezbaterii privitoare la modul de aplicare a taxei pe valoare adăugată acestor tranzacții nu prezintă relevanță pentru că problema taxei este ulterioară problemei calificării certificării de emisii de gaze poluante ca fiind valori mobiliare.
3. Calea de atac exercitată
împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Comisia Națională a Valorilor Mobiliare.
în motivele de recurs se arată că cele susținute de instanța de fond, potrivit cărora, prin emiterea avizului din 22 februarie 2010 nu s-au încălcat prevederile H.G. nr. 780/2006 și nici substituirea Registrului național al emisiilor de către Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, sunt greșite.
Prin emiterea avizului nu s-a blocat transferul de certificate de emisii de gaze, iar emiterea a fost un prim pas în scopul transparentizării acestui proces prin crearea cadrului legal pentru a permite admiterea la tranzacționare pe o piață reglementată/sistem alternativ de tranzacționare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră.
Certificatele de emisii de gaze nu reprezintă acte administrative emise de către o autoritate a statului, așa cum se reține eronat în motivarea hotărârii de fond, nu au o existență concretă ci reprezintă tocmai niște instrumente financiare care încorporează un drept de creanță, dreptul de a produce o anumită cantitate de CO2 într-o anumită perioadă de timp.
Din analiza acestor caracteristici care definesc certificatele de emisii de gaze cu efect de seră, rezultă în mod indubitabil faptul că acestea intră în categoria instrumentelor financiare.
Avizul din 22 februarie 2010 al Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare conține descrierea faptelor constatate de către Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, precum și motivele de fapt de drept pe care se întemeiază și a fost emis de către Comisia Națională a Valorilor Mobiliare ca urmare a unei activități de analiză, în conformitate cu prerogativele acestei autorități, confirmate prin Statutul său, adoptat prin O.U.G. nr. 25/2002 cu modificările și completările ulterioare, iar măsurile dispuse au fost adoptate în temeiul art. 2,art. 7 alin. (4), alin. (10) și art. 9 alin. (4) din Statutul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare.
Impunerea instrumentelor derivate în cazul reglementării tranzacțiilor cu certificate de efecte de seră va conduce, prin aplicarea unor principii unitare de piață reglementată, la prevenirea și combaterea practicilor speculative.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și pe fond, respingerea acțiunii introductive ca nefondate și menținerea dispozițiilor avizului Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare din 22 februarie 2010 ca fiind legale și temeinice.
4. Soluția instanței de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
în prezenta cauză s-a solicitat anularea avizului din 22 februarie 2010 emis de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, prin care certificatele de emisii de gaze cu efect de seră sunt considerate valori mobiliare, fiindu-le incidente prevederile aplicabile legislației pieței de capital din România, iar prestarea serviciilor și activităților de investiții financiare având ca obiect certificatele de emisii de gaze cu efect de seră se vor desfășura exclusiv prin societățile de investiții financiare, astfel cum sunt definite de art. 2 alin. (1) pct. 14 din Legea nr. 297/2004.
Prin același aviz a fost abrogat expres avizul din 16 aprilie 2009, aviz care fusese suspendat prin decizia nr. 897 din 2 iunie 2009 a Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare.
Instanța de fond a anulat acest aviz pentru că ar fi contrar H.G. nr. 780/2006.
în motivele de recurs se invocă faptul că prin emiterea avizului nu s-au încălcat prevederile H.G. nr. 780/2006 dar aceste susțineri ale recurentei sunt nefondate.
Potrivit art. 18 din H.G. nr. 780/2006 privind stabilirea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, "(1) Certificatele de emisii de gaze cu efect de seră se pot transfera: a) între persoane române și persoane din alte state membre ale Comunității Europene; b) între persoane române și persoane din terțe țări, altele decât cele din Comunitatea Europeană, doar dacă certificatele de emisii de gaze cu efect de seră sunt recunoscute reciproc, în baza acordurilor internaționale încheiate de Comunitatea Europeană cu alte țări prevăzute în anexa B la Protocolul de la Kyoto, fără alte restricții decât cele prevăzute în prezenta hotărâre și în reglementările adoptate în aplicarea acestora. (2) Operatorul fiecărei instalații are obligația de a restitui, până cel târziu la data de 30 aprilie a fiecărui an, un număr de certificate de emisii de gaze cu efect de seră egal cu cantitatea totală de emisii de gaze cu efect de seră provenite de la instalația respectivă în anul calendaristic anterior, altul decât numărul de certificate pentru aviație, verificate potrivit dispozițiilor art. 22, iar aceste certificate se anulează ulterior".
Deși recurenta invocă drept argument avut în vedere la emiterea avizului faptul că nefuncționarea în bune condiții a Registrului național al certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră poate conduce la imposibilitatea participării României la activitățile europene și internaționale în domeniu, la dosar nu s-au prezentat dovezi din care să rezulte că acest registru nu ar funcționa în bune condiții.
Conform H.G. nr. 780/2006 prin registrul național se asigură evidența certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră emise, deținute, transferate și anulate, inclusiv a operațiunilor cu unități de emisii de gaze cu efect de seră prevăzute de Protocolul de la Kyoto, iar acesta conține conturi separate în care sunt înregistrate certificatele de emisii de gaze deținute de fiecare persoană și în care sunt evidențiate operațiunile cu aceste certificate și cu unitățile de emisii de gaze cu efect de seră.
Chiar recurenta recunoaște că aceste registre naționale sunt conectate la Jurnalul tranzacțiilor comunitare (administrat de Comisia Europeană) și la Jurnalul tranzacțiilor internaționale (administrat de O.N.U.) și se pot realiza verificări automate, în timp real, pentru a se asigura că nu există nereguli și că toate tranzacțiile sunt realizate în conformitate cu directiva E.U.E.T.S.
Nu se poate justifica emiterea avizului de nevoia de transparentizare a procesului de tranzacționare a acestor certificate deoarece registrul național este accesibil publicului, cu respectarea legislației în vigoare privind confidențialitatea informațiilor și, așa cum am arătat, în registru sunt evidențiate toate tranzacțiile, operațiunile cu acte certificate și acestea asigură transparența procesului de tranzacționare cu asemenea certificate.
Tot în motivele de recurs se susține că avizul contestat conține motivele de fapt și de drept pentru care a fost emis, conform prerogativelor pe care Comisia Națională a Valorilor Mobiliare le are, dar și aceste susțineri sunt nefondate.
Este adevărat că potrivit art. 1 din Statutul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare adoptat prin O.U.G. nr. 25/2002, modificată și aprobată prin Legea nr. 514/2002 și Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, Comisia Națională a Valorilor Mobiliare este autoritatea administrativă autonomă cu personalitate juridică ce reglementează și supraveghează piața de capital, precum și instituțiile și operațiunile specifice acesteia, iar în îndeplinirea acestor atribuții poate adopta regulamente și instrucțiuni, emite decizii, ordonanțe, atestate și avize sau poate dispune alte măsuri.
însă, nu au fost indicate motivele de fapt și de drept pentru care s-a emis acest aviz cu încălcarea dispozițiilor H.G. nr. 780/2006 privind stabilirea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră.
Apreciind că soluția instanței de fond era legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, a fost respins recursul declarat ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2464/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1747/2012. Contencios → |
|---|
