ICCJ. Decizia nr. 1754/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1754/2012
Dosar nr. 300/36/2011
Şedinţa publică de la 30 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantul P.V., î n contradictoriu cu pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu handicap pentru Adulţi, prin Autoritatea Naţională pentru Persoane cu Handicap, a solicitat:
- o indemnizaţie lunară, conform dreptului la opţiune reglementat de art. 42 alin. (4) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată în M. Of. al României Partea I, nr. 1/03.01.2008;
- daune morale în cuantum de 50 . 000 RON, pentru repararea prejudiciului ce i s-a adus, provocându-i suferinţe de natură psihică, ca urmare a emiterii cu întârziere a deciziei de încadrare în Grad de Handicap pentru adulţi din 26 noiembrie 2009 de către de Comisia Superioară Bucureşti care, prin încadrarea ilegală şi abuzivă în grad de handicap grav - fără asistent personal, încalcă în mod flagrant prevederile art. 42 alin. (4) din Legea nr. 448/2006 republicată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost diagnosticat cu insuficienţă renală cronică stadiul V în program de hemodializă a trei şedinţe săptămânal.
Prin decizia de încadrare în grad de handicap din 26 noiembrie 2009 emisă de Comisia Superioară Bucureşti a fost încadrat în grad de handicap grav şi deficienţă funcţională gravă, iar în baza documentelor depuse la D.G.A.S.P.C. Constanţa, Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi Constanţa a emis certificatul de încadrare în grad de handicap din 23 iulie 2009.
Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat contestaţie, susţinând că, în cazul său, Comisia de Evaluare Constanţa, nu a respectat prevederile art. 42 alin. (4) din Legea nr. 448/2006 republicată, deoarece nu i-a acordat drepturile prevăzute în acest articol.
Comisia Superioară Bucureşti a respins contestaţia şi a menţinut certificatul din 23 iulie 2009.
Prin sentinţa civilă nr. 114 din 6 aprilie 2011, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis, în parte, cererea formulată de reclamant, a dispus anularea, în parte, a deciziei din 26 noiembrie 2009 a Comisiei Superioare de Evaluarea Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, în ceea ce priveşte încadrarea reclamantului în grad de handicap grav fără asistent personal, constatând că reclamantul are dreptul la asistent personal, a dispus obligarea pârâtei la plata indemnizaţiei lunare prevăzute de art. 42 alin. (4) din Legea nr. 448/2006 de la data de 23 iulie 2009 până la pronunţarea hotărârii şi în continuare pe durata valabilităţii certificatului de încadrare în grad de handicap din 23 martie 2009 şi a respins cererea de acordare a daunelor morale, ca nefondată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că în fişa de evaluare medicală întocmită la data de 25 iunie 2009 de serviciul de evaluare complexă s-a propus încadrarea în grad de handicap grav cu indemnizaţie de însoţitor pentru reclamant. Aceste criterii sociopsihomedicale, care stabilesc necesitatea acordării unei indemnizaţii de însoţitor, potrivit dreptului de opţiune exercitat de reclamant în conformitate cu dispoziţiile art. 42 din Legea nr. 448/2006, au fost ignorate de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Constanţa, fără a fi arătate motivele pentru care s-a refuzat acordarea dreptului prevăzut la art. 35 din aceeaşi Lege.
Faţă de înscrisurile cu caracter medical depuse în cuprinsul documentaţiei care a stat la baza emiterii actelor contestate, Curtea de Apel a reţinut că în mod nelegal i s-a refuzat reclamantului dreptul prevăzut la art. 35 din Legea nr. 448/2006, în condiţiile în care evaluarea sociopsihomedicală efectuată asupra sa i-a confirmat acest drept, ce stă la baza exprimării opţiunii în sensul acordării indemnizaţiei de însoţitor reglementată de art. 42 din aceeaşi Lege.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi prin Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că măsura instanţei de fond de a acorda asistent personal nu verifică temeiurile de drept învederate de intimatul-reclamant.
Reclamantul şi-a fondat cererea pe art. 5 pct. 19 din Legea nr. 448/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 35 alin. (3) din H.G. nr. 268/2007.
Art. 5 pct. 19 din Legea nr. 448/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare cuprinde definiţia termenului de indemnizaţie, pe care îl consideră nerelevant pentru a reprezenta fundamentul juridic care să determine intervenţia instanţei de judecată pentru protecţia unui drept subiectiv, iar art. 35 alin. (3) din H.G. nr. 268/2007 se referă la situaţia în care toate drepturile stabilite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 448/2006 sunt menţinute în plată fără derularea unor formalităţi suplimentare, aspect care nu interesează această cauză. Prin urmare acţiunea pe fond nu are temei legal.
Recurenta a mai susţinut că instanţa de fond a aplicat formal dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 448/2006, fără să indice temeiurile concrete care justifică beneficiul asistentului personal.
Examinând cauza şi sentinţa recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Reclamantul a fost diagnosticat cu „ insuficienţă renală cronică stadiul V de uremie depăşită” în program de hemodializă a trei şedinţe săptămânal a câte 4 ore/şedinţa la Centrul de Dializă Constanţa, conform Ordinului comun nr. 762/2007 al M.M.F.E.S. şi nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al M.S.P.
În conformitate cu art. 8 alin. (5) şi art. 86 din Legea nr. 448/2006 a fost încadrat în grad de handicap grav şi deficienţă funcţională gravă - încadrare prevăzută în decizia de încadrare în grad de handicap din 26 noiembrie 2009 emisă de Comisia Superioară Bucureşti.
În baza documentelor depuse la D.G.A.S.P.C. Constanţa conform art. 4 din Hotărârea nr. 430/2008, Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi Constanţa a emis certificatul de încadrare în grad de handicap din 23 iulie 2009.
Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat contestaţia susţinând că nu au fost respectate prevederile art. 42 alin. (4) din Legea nr. 448/2006 republicată, deoarece nu i-a acordat drepturile prevăzute în acest articol.
În contestaţia adresată Comisiei Superioare Bucureşti a optat, conform prevederilor art. 42 alin. (4) din Legea nr. 448/2006 republicată, la primirea unei indemnizaţii lunare.
Comisia Superioară Bucureşti a respins contestaţia şi a menţinut certificatul din 23 iulie 2009 prin motivarea de la punctul „C” din decizia din 26 noiembrie 2009 „Conform Ordinului 762/2007 al M.M.F.E.S. şi nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al M.S.P.”.
Prin certificatul de încadrare în grad de handicap din 23 iulie 2009 emis de Comisia de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulţi s-a stabilit pentru reclamant gradul de handicap grav, fără asistent personal, încadrare menţinută prin decizia din 26 noiembrie 2009 a Comisiei superioare de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulţi.
Reclamantul a invocat ca temei juridic al cererii sale dispoziţiile art. 42 alin. (4) din Legea nr. 448/2006, potrivit cărora „ (4) părinţii sau reprezentanţii legali ai copilului cu handicap grav, adulţii cu handicap grav ori reprezentanţii legali ai acestora, cu excepţia celor cu handicap vizual grav, pot opta între asistent personal şi primirea unei indemnizaţii lunare”.
În virtutea acestui drept de opţiune reclamantul a cerut să-i fie acordată indemnizaţia lunară, deşi în certificatul de încadrare în grad de handicap s-a menţionat că se încadrează în gradul de handicap grav, fără asistent personal.
În aceste condiţii, dat fiind faptul că reclamantului nu i s-a prevăzut prin certificatul de încadrare în grad de handicap posibilitatea de a beneficia de un asistent personal, iar favoarea sa nu există un drept de opţiune, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod greşit a admis acţiunea reclamantului.
Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală, pe care o va modifica.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentinţa atacată în sensul că va respinge acţiunea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi prin Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, împotriva sentinţei civile nr. 114 din 6 aprilie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantului P.V., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 30 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1753/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1755/2012. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
