ICCJ. Decizia nr. 1757/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1757/2012
Dosar nr. 3765/2/2010
Şedinţa publică de la 30 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantul P.Ş. a chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României -Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate calitatea sa de luptător în Revoluţia din Decembrie 1989, în temeiul art. 111 C. proc. civ. şi să fie obligat pârâtul ca, în baza prevederilor Legii nr. 42/1990, modificată şi completată, prin Legea nr. 341/2004, precum şi a prevederilor art. 1073-1075 C. civ., să emită şi să elibereze pe numele său Certificatul de Luptător remarcat prin fapte deosebite în Revoluţia din Decembrie 1989, conform art. 3 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 341/2004.
Prin întâmpinare, pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a invocat excepţia lipsei procedurii administrative prealabile, excepţia tardivităţii cererii, excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiate, arătând că reclamantul nu are dosar depus, nici în baza Legii nr. 42/1990 şi nici în baza Legii nr. 341/2004, Dosarul nr. 2317 pe care reclamantul susţine că l-a înregistrat la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor aparţine altei persoane, iar calitatea de revoluţionar se putea dobândi doar în perioada funcţionării Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 şi a Comisiei pentru cinstirea şi sprijinirea Eroilor Revoluţiei din Decembrie 1989, comisii care şi-au încetat activitatea, ultima la data de 13 mai 2007
Prin sentinţa civilă nr. 4940 din 7 decembrie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a a dmis excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile şi a respins, ca inadmisibilă, acţiunea formulată de reclamant.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamantul s-a adresat instanţei de contencios administrativ la data de 29 aprilie 2008, solicitând să se constate că are calitatea de luptător în Revoluţia din Decembrie 1989 şi să fie obligat Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor să emită Certificat de Luptător remarcat prin fapte deosebite, fără să depună un dosar la Comisia Parlamentară pentru aplicarea Legii nr. 42/1990, respectiv la Comisia pentru cinstirea şi sprijinirea Eroilor Revoluţiei din Decembrie 1989, comisii care în prezent şi-au încetat activitatea.
Pe toată perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a Legii nr. 42/1990 şi până la data de 13 mai 1997, când aceste Comisii şi-au încetat activitatea, reclamantul nu a dovedit că ar fi întreprins vreun demers pentru obţinerea Certificatului de revoluţionar, depunând actele necesare şi formând un dosar potrivit dispoziţiilor legale arătate, iar de la data primului demers 03 iunie 2006, nu mai era posibilă constatarea calităţii de revoluţionar, în contextul în care Comisiile îşi încetaseră în mod legal activitatea.
Instanţa de fond a apreciat că neparcurgând procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 42/1990 şi neformulând o cerere în perioada de activitate a celor două comisii, reclamantul nu mai are posibilitatea să solicite pentru prima dată, la distanţă de şapte ani, să se constate calitatea sa de luptător în Revoluţia din Decembrie 1989.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, reclamantul P.Ş. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că instanţa s-a pronunţat pe ultimul capăt de cerere, adică pe „obligaţia de a face”, constatând că neexistând Comisie Guvernamentală, nu se poate recunoaşte existenţa unui drept real.
În temeiul art. 111 C. proc. civ., instanţa trebuia să se pronunţe cu privire la existenţa calităţii care nu poate fi perimată de tardivitate. Întrucât acţiunea pentru care s-a cerut este reală şi a produs consecinţe juridice, deci calitatea există, prin tardivitate nu mai poate fi recunoscută de o Comisie Guvernamentală, instanţa, pe baza probelor administrate cât şi audierea martorilor, poate constata calitatea, dar nu şi existenţa dreptului.
Reclamantul a solicitat admiterea de noi înscrisuri şi probe fotografice, precum şi audierea martorilor, iar prin hotărârea ce se va pronunţa să i se recunoască calitatea de „Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989”, aşa cum este ea prevăzută atât în Legea nr. 42/1990 republicată, precum şi în Legea nr. 341/2004, înţelegând să nu insiste pe „obligaţia de a face" deoarece instanţa a constatat, prin sentinţa recurată, tardivitatea capătului de cerere prin care se solicita Guvernului României - Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor repunerea în drepturi.
Examinând cauza şi sentinţa recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte costată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Potrivit art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, reclamantul, înainte de a se adresa instanţei de judecată trebuie să se adreseze mai întâi Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor din Decembrie 1989.
Conform aceloraşi dispoziţii legale contestaţiile privind preschimbarea ori neefectuarea preschimbării certificatelor, se fac cu nominalizarea persoanelor în cauză şi se vor adresa Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor din Decembrie 1989, care le soluţionează potrivit Normelor metodologice stabilite în acest sens.
De asemenea, art. 19 şi 20 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, aprobate prin H.G. nr. 1412/2004, cu modificările şi completările ulterioare, prevăd că la finalizarea lucrărilor Comisiei Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor, respectiv 30 aprilie 2010, potrivit prevederilor Legii nr. 391/2009 pentru aprobarea O.U.G. nr. 84/2009 pentru prorogarea termenului prevăzut la art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor a publicat lista finală cuprinzând persoanele cărora li s-au eliberat noile tipuri de certificate care s-a publicat în M. Of. al României, Partea I, nr. 467bis/07.07.2010.
Persoanele nemulţumite de nepreschimbarea certificatului doveditor puteau face contestaţie la Comisia Parlamentară, în termen de maximum 6 luni de la data publicării în M. Of. al României, a listei finale prevăzute la art. 19 alin. (1) din Legea nr. 341/2004.
În cuprinsul contestaţiei vor fi prezentate expres şi lipsit de orice echivoc datele de identificare a contestatarului, actele sau faptele contestate şi, totodată, vor fi anexate documente doveditoare în susţinerea contestaţiei.
În vederea soluţionării contestaţiilor, Comisia Parlamentară poate solicita instituţiilor publice punerea la dispoziţie a documentelor necesare, acestea având obligaţia de a le transmite, în copie, în cel mult 10 zile lucrătoare de la data solicitării, precum şi punctul de vedere al Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor cu privire la contestaţia formulată.
În termen de 30 de zile de la data depunerii contestaţiei, Comisia Parlamentară comunică contestatarului şi la Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor modul de soluţionare a contestaţiei.
Pe baza propunerilor formulate de Comisia Parlamentară, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor reanalizează documentaţia pe baza căreia a fost luată decizia ce formează obiectul contestaţiei şi, în raport de decizia adoptată, procedează conform reglementărilor în vigoare.
Abia după parcurgerea acestei etape a procedurii prealabile speciale privind formularea contestaţiei, solicitanţii cărora nu le-au fost preschimbate certificatele doveditoare, sunt îndreptăţiţi a se adresa instanţei de judecată pentru valorificarea dreptului la preschimbare pe calea unei hotărâri judecătoreşti.
Înalta Curte, în acord cu cele reţinute de Curtea de Apel, apreciază că neparcurgând procedura prealabilă specială şi obligatorie prevăzută de dispoziţiile art. 20 alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004, recurentul-reclamant nu se poate adresa direct instanţei de judecată pentru recunoaşterea dreptului pretins şi repararea eventualului prejudiciu suferit, lipsa plângerii prealabile formulate în condiţiile enunţate constituind un fine de neprimire al acţiunii în contencios administrativ.
În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 care prevăd că legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi supusă controlului instanţei de contencios administrativ numai după ce persoana a respectat procedura prealabilă, în speţă, cea specială prevăzută de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală pe care o va menţine.
De asemenea, Înalta Curte constată că solicitarea de a fi audiaţi martori, în faţa instanţei de recurs, nu poate fi acceptată, deoarece, în recurs, se poate administra doar proba cu înscrisuri noi, conform art. 305 C. proc. civ.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de P.Ş., împotriva sentinţei civile nr. 4940 din 7 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 30 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1756/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1758/2012. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
