ICCJ. Decizia nr. 1798/2012. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1798/2012
Dosar nr. 7467/2/2010
Şedinţa publică de la 3 aprilie 2012
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul B.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, obligarea acesteia să analizeze cererea sa de redobândire a cetăţeniei române în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, să emită şi să-i comunice ordinul de redobândire a cetăţeniei prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, la sediul ales, în termen de maxim 30 de zile de la data analizării cererii, cu daune interese de 100 de lei pe zi de întârziere până la comunicarea ordinului şi cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a depus cerere de redobândire a cetăţeniei române în data de 19 mai 2010, având număr de înregistrare 19250/Rd/2010, cererea nefiind soluţionată nici până la momentul sesizării instanţei.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acţiunii reclamantului ca neîntemeiată, învederând totodată că aceasta a rămas fără obiect.
Prin Sentinţa nr. 1448 din 25 februarie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca rămasă fără obiect acţiunea formulată de reclamant, precum şi cererea privind cheltuielile de judecată, reţinând, astfel cum reiese din înscrisurile depuse la dosar, că cererea de redobândire a cetăţeniei române formulată de reclamant a fost analizată şi avizată pozitiv în şedinţa din data de 15 februarie 2011, fiind emis şi comunicat ordinul de redobândire a cetăţeniei române nr. 95/P din 23 februarie 2011.
În privinţa capătului de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată, prima instanţă a avut în vedere soluţia dată acţiunii, faptul că aceasta a fost formulată înainte de expirarea termenului legal de 5 luni de soluţionare a cererii sale antrenând concluzia că efectuarea la acel moment a acestor cheltuieli a fost cu totul nejustificată, iar împrejurarea că cererea a fost soluţionată cu depăşirea termenului legal nu poate conduce la „validarea” retroactivă a unor cheltuieli care, la momentul efectuării lor, însoţeau o acţiune vădit neîntemeiată, nefiind întrunită ipoteza normei legale privind nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri.
În plus, în privinţa onorariului avocaţial, reclamantul nu a depus la dosar contractul de asistenţă juridică pentru determinarea ponderii reprezentării judiciare din valoarea întregului contract şi pentru evaluarea onorariului din perspectiva muncii avocatului, aşa cum i s-a pus în vedere, în condiţiile în care, astfel cum a recunoscut însuşi reprezentantul părţii, contractul respectiv are ca obiect şi efectuarea tuturor demersurilor administrative în vederea redobândirii cetăţeniei, asigurarea consultanţei pe tot parcursul acestui demers şi a tuturor formalităţilor, iar nu doar eventuala reprezentare în faţa instanţei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul B.D., în privinţa soluţiei de respingere a cheltuielilor de judecată, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a susţinut, în esenţă, că această soluţie nu se justifică raportat la culpa autorităţii pârâte rezultată din depăşirea termenului legal stabilit în această materie, subzistând astfel refuzul nejustificat de soluţionare a cererii sub forma tăcerii administraţiei.
Recurentul-reclamant a arătat că cererea de redobândire a cetăţeniei române a fost înregistrată la autoritate la data de 19 mai 2010, ulterior, la data de 30 iunie 2010, a revenit cu o cerere de urgentare a soluţionării acesteia prin care a solicitat şi informaţii despre petiţia sa, cu privire la care nu a primit un răspuns în termenul legal de maxim 30 de zile.
Recurentul-reclamant a susţinut că cererea sa a fost avizată pozitiv la data de 15 februarie 2011, deci cu depăşirea termenului imperativ de 5 luni prevăzut de art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 21/1991, caz în care se impunea ca instanţa să sancţioneze autoritatea pârâtă.
În ceea ce priveşte contractul de asistenţă juridică încheiat între părţi a cărui prezentare s-a solicitat de către prima instanţă, a arătat că a depus la dosar factura şi chitanţa ce atestă plata cheltuielilor de judecată, invocând şi prevederile art. 6 alin. (4)din Statutul profesiei de avocat.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că cererea reclamantului a fost înregistrată la data de 19 mai 2010, fiind avizată pozitiv în şedinţa Comisiei din 15 februarie 2011 şi aprobată prin Ordinul Preşedintelui ANC nr. 95/P din 23 februarie 2011, fiind soluţionată astfel într-un termen rezonabil aşa cum este reglementat de art. 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi în interpretarea Recomandării/Rec/C.M/2007/7, în raport cu împrejurările cauzei şi volumul de activitate al autorităţii administrative competente în materia cererilor având ca obiect cetăţenia română şi deci nu se poate vorbi de un refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri pentru a fi în culpă procesuală, aşa încât în mod corect au fost respinse şi cheltuielile de judecată.
Totodată, a arătat că acţiunea reclamantului a fost înregistrată la instanţă la data de 27 august 2010 înainte de expirarea termenului de 5 luni prevăzut de lege pentru verificarea cererii de redobândire a cetăţeniei române, în plus, autoritatea a devenit operaţională începând din luna august 2010.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Prin sentinţa atacată a fost respinsă acţiunea ca rămasă fără obiect, fiind respins şi capătul de cerere privind cheltuielile de judecată.
Criticile recurentului-reclamant se axează pe culpa autorităţii pârâte, în raport cu care apreciază că soluţia de respingere a capătului de cerere privind cheltuielile de judecată este greşită, iar efectuarea acestora a fost dovedită.
Susţinerea recurentului potrivit căreia autoritatea pârâtă este în culpă procesuală întrucât nu i-a răspuns la cererea formulată în data de 30 iunie 2010 nu poate fi primită, întrucât această petiţie, formulată de altfel în interiorul termenului legal de 5 luni, reprezintă o solicitare de urgentare a soluţionării cererii sale de redobândire a cetăţeniei române înregistrate la autoritate la data de 19 mai 2010, iar lipsa răspunsului invocat nu poate constitui un argument care să justifice reţinerea culpei.
Cât priveşte termenul de 5 luni în care trebuia soluţionată cererea de redobândire a cetăţeniei a cărui depăşire se invocă de către recurent, instanţa de control judiciar reţine că acest termen este stabilit de legiuitor pentru verificarea condiţiilor necesare acordării sau redobândirii cetăţeniei române şi se calculează de la data înregistrării cererii, a cărui prelungire este necesară uneori atunci când îşi găseşte justificarea în aspecte legate de complexitatea cererii sau a procedurii.
În cauză, se constată că într-adevăr cererea recurentului-reclamant înregistrată la autoritate la data de 19 mai 2010 a fost analizată şi avizată pozitiv la data de 15 februarie 2011 cu depăşirea termenului legal şi aprobată prin Ordinul nr. 95/P din 23 februarie 2011, însă acest lucru s-a datorat lipsei relaţiilor solicitate altor instituţii ale statului pentru respectarea procedurii legale prevăzute de dispoziţiile art. 8 lit. b) şi e) din Legea nr. 21/1991, în plus, la data sesizării instanţei nu exista nicio întârziere din partea autorităţii.
Aşadar, cererea a fost soluţionată potrivit legii, fiind emis inclusiv ordinul de redobândire a cetăţeniei române, astfel că nu se poate reţine în sarcina pârâtei un refuz nejustificat de soluţionare a cererii reclamantului în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004 definit ca „exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane." pentru a fi în culpă procesuală.
În fine, instanţa de control judiciar reţine că Legea nr. 21/1991 nu prevede un termen pentru soluţionarea cererilor de acordare sau redobândire a cetăţeniei române, însă complexitatea procedurii exclude, în mod obiectiv, incidenţa termenului de drept comun, de 30 de zile, prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, împrejurare care nu poate încuraja însă autoritatea competentă în tergiversarea acestor cereri, dar câtă vreme, în prezenta cauză, toate etapele prevăzute de lege au fost parcurse, inclusiv emiterea şi comunicarea ordinului privind aprobarea redobândirii cetăţeniei române pentru reclamant, nu există motive pentru a califica eventualele întârzieri ca nerezonabile care să fundamenteze o culpă procesuală a pârâtei.
Prin urmare, prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, reţinând în mod corect că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile art. 274 C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 9 sau art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de B.D. împotriva Sentinţei nr. 1448 din 25 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1797/2012. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 1799/2012. Contencios → |
|---|
