ICCJ. Decizia nr. 1932/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1932/2012
Dosar nr. 5113/2/2010
Şedinţa publică de la 6 aprilie 2012
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 5113/2/2010 la data de 9 iunie 2010, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.C.F. a chemat în judecată pârâţii Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâţilor la analizarea, verificarea şi acordarea certificatului doveditor al calităţii de revoluţionar, având în vedere participarea activă şi de notorietate (alături de mulţi alţi revoluţionari care au certificate de revoluţionar) la evenimentele din timpul Revoluţiei din Decembrie 1989.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că a participat nemijlocit la evenimentele din timpul Revoluţiei din decembrie 1989, desfăşurând activitate de pază, înarmat, la clădirea Securităţii din Braşov.
Cu toate că participarea sa a fost de notorietate şi este susţinută de acte, martori, probe aflate în dosarul depus la S.S.P.R., pârâtele au refuzat să-i elibereze certificatul doveditor al calităţii de revoluţionar.
Prin întâmpinarea formulată la data de 18 noiembrie 2010, pârâta Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive arătând că această comisie este un organ de lucru al Camerei Deputaţilor, neavând personalitate juridică.
Pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a formulat întâmpinare prin care a invocat: excepţia lipsei procedurii prealabile întrucât, deşi reclamantul a îndeplinit procedura prealabilă faţă de Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989, potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004, acesta nu a îndeplinit procedura specială stabilită conform prevederilor art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004.
De asemenea, a fost invocată excepţia prematurităţii introducerii cererii, având în vedere că termenul final de preschimbare a certificatelor doveditoare ale calităţii de revoluţionar a fost prorogat până la data de 30 aprilie 2010.
Pârâtul a invocat şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, pentru aceleaşi considerente ca şi al celor două excepţii sus-menţionate, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, întrucât reclamantului nu i-a fost conferit, în temeiul Legii nr. 42/1990 titlul de „Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989" şi nu a fost înregistrată nicio cerere de preschimbare la registratura instituţiei.
La termenul de judecată din data de 8 martie 2011 pârâtul S.S.P.R. a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat în raport de sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Braşov la data de 15 decembrie 2010, în Dosarul nr. 431/64/2010 al Curţii de Apel Braşov, prin care acţiunea reclamantului având acelaşi obiect ca prezenta acţiune a fost respinsă ca inadmisibilă.
Prin Sentinţa nr. 1828 din 8 martie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile autorităţii de lucru judecat, prescripţiei dreptului la acţiune, lipsei procedurii prealabile, invocate de pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989.
A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989.
A admis excepţia inadmisibilităţii invocate de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi a respins acţiunea formulată de reclamantul C.C.F., ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989, Curtea a apreciat că este neîntemeiată, întrucât în materia contenciosului administrativ nu este relevantă personalitatea juridică a autorităţii publice, astfel cum este aceasta definită de art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, ci capacitatea ei de drept administrativ, constând în aptitudinea prevăzută de lege de a realiza prerogative de putere publică, asigurând organizarea executării şi executarea în concret a legii.
Prima instanţă a reţinut că şi excepţia prematurităţii acţiunii invocată de pârâtul S.S.P.R. este neîntemeiată, având în vedere că la data de 30 aprilie 2010 a expirat termenul final de preschimbare a certificatelor doveditoare ale calităţii de revoluţionar, termen prevăzut de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, care a fost prorogat succesiv.
Cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat, deasemenea Curtea a constatat că este neîntemeiată, având în vedere că prin hotărârea pronunţată în Dosarul nr. 431/64/2010 al Curţii de Apel Braşov, acţiunea reclamantului a fost respinsă ca inadmisibilă, or pentru a exista o autoritate de lucru judecat, potrivit art. 1201 C. civ. este necesar ca prima hotărâre, rămasă definitivă, să fi soluţionat în fond cauza.
Cu privire la excepţia inadmisibilităţii, Curtea a reţinut că reclamantul s-a adresat instanţei, la data de 9 iunie 2010, cu o cerere de eliberare a certificatului de revoluţionar motivat de faptul că a participat efectiv la evenimentele din Decembrie 1989, aşa cum reiese din documentele ataşate acţiunii.
Recunoaşterea calităţii a constituit atributul Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 42/1990, comisie ce şi-a încetat activitatea.
Potrivit dispoziţiilor art. 9 Legea nr. 341/2004, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 are competenţa de a preschimba doar certificatele doveditoare care au fost deja eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 şi nu de a elibera noi certificate pentru persoane cărora nu le-a fost recunoscută calitatea de revoluţionar în temeiul Legii nr. 42/1990.
Deasemenea, potrivit art. 10 alin. (4) H.G. nr. 1412/2004, "pot solicita eliberarea noului tip de certificat şi persoanele care au depus în vederea acordării unei dintre calităţile prevăzute de Legea nr. 42/1990, republicată, documentele la fosta Comisie pentru Cinstirea şi Sprijinirea Eroilor Revoluţiei din Decembrie 1989, dar cărora nu li s-a eliberat certificatul doveditor, dar ale căror nume se regăsesc în listele cuprinzând propunerile S.S.P.R. - Administraţiei Prezidenţiale pentru eliberarea titlurilor prevăzute la art. 1-3 din Legea nr. 42/1990 sau în Decretul Preşedintelui României, de atribuire a acestor titluri publicate în M. Of. al României. În vederea eliberării noului tip de certificat, solicitanţii vor depune la S.S.P.R., în original sau în copie legalizată, documentele din care rezultă depunerea dosarului la această Comisie şi o adeverinţă prev. la alin. (3) lit. d) (adeverinţa de confirmare a titlului acordat potrivit Legii nr. 42/1990 eliberată de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 sau de S.S.P.R.)".
Or, în cauză, reclamantul nu a făcut dovada deţinerii dovezilor prevăzute de art. 10 alin. (4) din H.G. nr. 1412/2004, astfel că, prima instanţă a stabilit că acţiunea acestuia este inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul C.C.F., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În susţinerea criticilor sale, recurentul reclamant a invocat prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004 precum şi art. 11 din H.G. 566 din 15 iulie 1996 privind Regulamentul de organizare şi funcţionare a CCSERD 1989, potrivit căruia: "Comisia constată din oficiu sau la cererea celor interesaţi, calitatea prevăzută de Legea nr. 42/1990 şi eliberează certificate doveditoare celor îndreptăţiţi legal şi propune conferirea de către Preşedintele României a titlurilor prevăzute de lege."
A arătat recurentul că, pe timpul desfăşurării evenimentelor, s-au făcut fotografii şi înregistrări pe casete video, la sediul inspectoratului DSS Braşov, că au fost întocmite liste cu persoanele care au primit armament şi muniţie de război.
Ulterior, după 5 ianuarie 1990, Parchetul Militar a strâns declaraţii şi probe întocmind dosare privind participanţii la evenimentele din Decembrie 1989, care s-au conexat în Dosarul nr. 97/P/1990 - dosarul Revoluţiei, s-au făcut audieri de către Comisia Senatorială pentru cercetarea evenimentele din Decembrie 1989, condusă de senatorul S.N. la sediul parchetului militar, astfel că CCSERD 1989 se putea pronunţa şi din oficiu, având în vedere existenţa unui vast material probator deţinut de instituţiile statului şi obligaţia să soluţioneze cererea/dosarul privind calitatea de revoluţionar a sa.
Totodată, a susţinut că CPRD 1989 este urmaşa în drepturi a CCSERD 1989, cu atribuţiile legale prevăzute de Legea nr. 341/2004 şi Normele metodologice de aplicare a H.G. 1412/2004 şi că nerespectarea prevederilor legale suscitate, cu privire la soluţionarea dosarului său, întocmit cu respectarea cerinţelor legale, naşte dreptul instanţei de a restabili legalitatea.
A mai arătat recurentul că instanţa nu a respectat prevederile Legii nr. 341/2004, ale O.U.G. 184 din 16 noiembrie 1999 şi art. 10 pct. 4 din H.G. nr. 1412/2004 care reglementează situaţia persoanelor care au depus dosarul în condiţiile prevăzute de Legea nr. 42/1990 şi H.G. nr. 566/2006 dar cărora nu li s-au emis certificate de revoluţionar.
Analizând sentinţa criticată prin prisma motivelor de recurs, ţinând cont de actele şi lucrările dosarului, precum şi de dispoziţiile legale incidente, inclusiv ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin acţiunea formulată, recurentul reclamant a solicitat, în contradictoriu cu Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989, analizarea, verificarea şi acordarea certificatului doveditor al calităţii de revoluţionar, având în vedere participarea activă şi de notorietate (alături de mulţi alţi revoluţionari care au certificate de revoluţionar) la evenimentele din timpul Revoluţiei din Decembrie 1989.
Înalta Curte arată că în conformitate cu prevederile art. 9 din Legea nr. 341/2004, certificatele eliberate în perioada 1990-1997 de Comisia de aplicare a Legii nr. 42/1990, după verificare, se preschimbă, la cererea titularului de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii.
Legea nr. 42/1990 a reglementat procedura de eliberare a certificatelor doveditoare privind calitatea conferită de această lege, iar în art. 45 din H.G. nr. 566/1996 s-a prevăzut că certificatul se înmânează beneficiarului ori mandatarului împuternicit, iar la primirea certificatului, primitorul semnează pe matca acestuia, cât şi în registrul special instituit.
Recurentul reclamant nu a făcut dovada că are un titlu de revoluţionar eliberat în baza Legii nr. 42/1990, pentru ca acesta să facă obiectul preschimbării.
Aşadar, reclamantul-reclamant nu a probat îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 10 alin. (4) din H.G. nr. 1770/2006, respectiv că se încadrează în categoria persoanelor, care au depus, în vederea acordării uneia dintre calităţile prevăzute de Legea nr. 42/1990 republicat, documentele necesare la fosta Comisie, dar cărora nu li s-a eliberat certificatul doveditor datorită epuizării la acea dată a formularelor tipizate.
Deasemenea, recurentul-reclamant nu a probat nici îndeplinirea celor două condiţii legale prevăzute de art. 10 alin. (4) din H.G. nr. 1770/2006, pentru a se încadra în situaţia de excepţie privind eliberarea certificatului nou solicitat - aceea ca numele său să fie menţionat în listele cuprinzând propunerile făcute de SSPR către Administraţia Prezidenţială pentru eliberarea titlurilor prevăzute la art. 1-3 din Legea nr. 42/1990 sau numele său să fie regăsit în decretele Preşedintelui României de atribuire a acestor titluri conform Legii nr. 42/1990, publicate în M. Of. al României.
Susţinerea recurentului, în sensul că instituţiile statului ar fi trebuit din oficiu să-i soluţioneze legal dosarul pe care a pretins că l-a depus în anul 1996 la Asociaţia Decembrie 1989 Braşov nu poate fi primită, deoarece s-ar crea o discriminare inacceptabilă între cei care au urmat procedura legală şi au dobândit titlurile şi drepturile prevăzute de Legea nr. 42/1990 şi apoi de Legea nr. 341/2004 şi cei care au rămas în pasivitate şi solicită recunoaşterea calităţii de revoluţionar după 20 de ani, după ce parte din instituţiile cu competenţe în acest domeniu au fost deja desfiinţate (Comisia pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din Decembrie 1989, Comisia pentru aplicarea Legi nr. 42/1990).
Pe de altă parte, procedura recunoaşterii calităţii de „revoluţionar" are un caracter facultativ, autorităţile neputând-o exercita din oficiu, în locul persoanelor îndreptăţite, cu încălcarea principiului disponibilităţii, deoarece mulţi din participanţii la revoluţie nu au cerut niciodată recunoaşterea vreunui drept decurgând din această calitate şi cu atât mai mult vreun beneficiu.
Înalta Curte nu poate primi susţinerea recurentului în sensul că nu are nici o vină pentru faptul că dosarul său înregistrat la Comisia din Braşov în 1996 nu a fost finalizat, deoarece în calitate de persoană îndreptăţită avea obligaţia să urmeze procedura legală prevăzută de Legea nr. 42/1990, nimeni neputându-şi invoca propria culpă, respectiv propria pasivitate în recunoaşterea şi exercitarea vreunui drept.
Aşa cum corect a reţinut în prima instanţă, titlurile prevăzute de Legea nr. 42/1990 s-au acordat numai în perioada 1990 - 1997 prin Legea nr. 341/2004, reglementându-se măsura preschimbării certificatelor eliberate în temeiul Legii nr. 41/1990, or recurentul - reclamant nu dispune de nici un certificat, care să poată fi preschimbat, întrucât nu a urmat procedura legală.
Constatând că sentinţa atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzută de art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul reclamantului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.C.F. împotriva Sentinţei nr. 1828 din 8 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2012.
Procesat de GGC - DG
| ← ICCJ. Decizia nr. 1881/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 1933/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
