ICCJ. Decizia nr. 1881/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1881/2012
Dosar nr. 1559/2/2010
Şedinţa publică de la 5 aprilie 2012
Prin cererea înregistrată şi precizată pe rolul Curţi d Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul T.G. a solicitat, în contradictoriu, cu pârâţii Satul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţii, obligarea acesteia din urmă la finalizarea analizării dosarului în care se află Ordinul Prefectului Judeţului Vrancea nr. 11985 din 9 iulie 2009 şi transmiterea către un evaluator autorizat şi obligarea pârâtei la emiterea deciziei sau titlului de despăgubire de către Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin cererea nr. 845912 din 17 decembrie 2009 a solicitat Direcţiei pentru coordonarea aplicării Legii nr. 10/2001 să dispună măsuri de soluţionare a dosarului său în care se află Ordinul Prefectului Judeţului Vrancea nr. 11985 din 9 iulie 2009 şi emiterea deciziei de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
A arătat că deşi a fost îndeplinită procedura prealabilă potrivit art. 7 din legea contenciosului administrativ, nu a primit nici un răspuns.
În drept, a invocat prevederile Legii nr. 554/2004 şi O.U.G. nr. 81/2007.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta Direcţia pentru Coordonarea Aplicării Legii nr. 10/2001 a invocat excepţia de conexitate a cauzei la cauza înregistrată sub nr. 8982/2/2009 aflată pe rolul aceleiaşi secţii a Curţii de Apel Bucureşti, excepţia lipsei capacităţii procesuale a Direcţiei pentru coordonarea aplicării Legii nr. 10/2001 precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Direcţiei pentru coordonarea aplicării Legii nr. 10/2001.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Prin Sentinţa civilă nr. 700 din 1 februarie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţii şi Direcţia pentru Coordonarea Aplicării Legii nr. 10/2001 şi a respins acţiunea formulată de reclamantul T.G. împotriva acestor două pârâte.
Totodată, a admis acţiunea formulată de reclamantul T.G. în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi a obligat această pârâtă la emiterea deciziei privind titlul de despăgubiri pentru dosarul în care s-a emis Ordinul Prefectului Judeţului Vrancea nr. 11985 din 9 iulie 2009.
În motivarea acestei hotărâri, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor, instanţa a constat că este fondată sens în care a admis-o, întrucât în raport de obiectul cererii care se referă la emiterea titlului de despăgubiri doar Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor are competenţe şi, în consecinţă doar această autoritate are calitate procesuală pasivă.
A mai arătat instanţa că celelalte două autorităţi, respectiv Direcţia Pentru Coordonarea Legii nr. 10/2001 şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor nu au calitate procesuală pasivă, având în vedere că nu se solicită emiterea de către aceste autorităţi a unui act ce se află în sfera lor de competenţă.
Pe fondul cauzei, instanţa a constatat că, deşi Prefectul judeţului Vrancea a emis Ordinul nr. 11985 de acordare a despăgubirilor prin echivalent la data de 9 iulie 2009, până în prezent nu a fost finalizată procedura de acordare a despăgubirilor, fiind întocmit doar raportul de evaluare, astfel că s-a depăşit termenul rezonabil de soluţionare a cererii şi prin întârziere se încalcă dreptul de proprietate al reclamantului aşa cum este reglementat de art. 1 din Protocolul nr. 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului.
Împotriva acestei sentinţe a fost formulat recurs, în termenul legal, de pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi ale art. 3041 C. proc. civ., reluând susţinerile de la fond.
Recurenta, în esenţă, combate hotărârea fondului sub aspectul că instanţa de fond a obligat direct la emiterea deciziei, cu trecerea peste etapele administrative.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, cât şi în baza art. 3041 C. proc. civ. sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru argumentele expuse în continuare.
Din analiza petitului acţiunii judiciare prin prisma motivelor acesteia, potrivit art. 114 şi 129 alin. (5) C. proc. civ., rezultă că reclamantul T.G. a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect constatarea refuzului nejustificat al pârâtelor la emiterea deciziei privind titlul de despăgubiri pentru dosarul în care s-a emis Ordinul Prefectului Judeţului Vrancea nr. 11985 din 9 iulie 2009.
Astfel, din studiul actelor aflate la dosarul cauzei, rezultă că printre acestea nu se regăseşte actul administrativ ce face obiectul prezentei acţiuni, în speţă Ordinul Prefectului Judeţului Vrancea nr. 11985 din 9 iulie 2009.""
Mai mult decât atât, în cuprinsul niciuneia din încheierile pronunţate în dosar, nu se găsesc referiri la o eventuală punere la dispoziţia instanţei a actului administrativ în discuţie, în vederea studierii acestuia.
Or, în lipsa chiar a actului administrativ ce face obiectul acţiunii, nu era posibilă exercitarea controlului judiciar al soluţiei pronunţate de instanţa de fond, motiv pentru care urmează să fie admis recursul şi casată sentinţa atacată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) şi (5) din codul de procedură civilă şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul cu consecinţa casării sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinţei civile nr. 700 din 1 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 aprilie 2012.
Procesat de GGC - DG
| ← ICCJ. Decizia nr. 1868/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1932/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
