ICCJ. Decizia nr. 2014/2012. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2014/2012
Dosar nr. 10419/2/2010
Şedinţa publică de la 24 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta C.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, obligarea acesteia din urmă la primirea cererii de redobândire a cetăţeniei române împreună cu dosarul personal prin mandatarul avocat pe care l-a desemnat
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că la data de 14 iulie 2010, avocatul pe care l-a mandatat a depus la Autoritatea Naţională pentru cetăţenie un memoriu, înregistrat prin care solicita în numele său ca această autoritate să primească cererea şi dosarul de redobândire a cetăţeniei romane, însă deşi potrivit dispoziţiilor O.G. nr. 27/2002, această autoritate era obligată să îi trimită un răspuns scris în termen de 30 de zile, totuşi îşi rezervă dreptul de a eluda legea.
Prin întâmpinare, pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie a solicitat respingerea acţiunii formulate ca neîntemeiată.
l. Hotărârea Curţii de apel
Prin sentinţa nr. 3614 din 23 mai 2011, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamanta C.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie şi a obligat pârâta să primească cererea de redobândire a cetăţeniei române împreună cu dosarul aferent acesteia prin mandatar cu procură specială şi autentică.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că la data de 14 iulie 2010 avocatul reclamantei a formulat în numele acesteia o cerere prin care a solicitat pârâtei să primească dosarul privind redobândirea cetăţeniei române în această modalitate întrucât este însărcinată în luna 5-6.
Judecătorul fondului a mai reţinut că solicitarea reclamantei nu a fost primită de către pârâtă, cu motivaţia că nu sunt întrunite cerinţele prevăzute în dispoziţiile art. 101 din Legea nr. 21/1991 coroborate cu Ordinul nr. 51 din 02 iunie 2010 emis de aceeaşi autoritate publică.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că interpretarea dată de pârâtă dispoziţiilor legale invocate este eronată şi nejustificată şi restrictivă, întrucât cazurile temeinic justificate trebuie raportate în mod obligatoriu la momentul solicitării de a depune cererea şi nu la perioada în care o persoană se află în imposibilitate de a depune personal cererea de redobândire a cetăţeniei romane.
De asemenea, prima instanţă a constatat că dispoziţiile ordinului nr. 51/P/2010 al preşedintelui A.N.C. sunt în contradicţie cu dispoziţiile legale şi adăugă nejustificat la acestea restrângând noţiunea de caz temeinic justificat sau dându-i o interpretare nepermis de restrictivă.
Prin urmare, Curtea de apel a constatat că starea de graviditate poate determina o imposibilitate obiectivă de deplasare, astfel ca este întrunită condiţia prevăzută de lege ca aceasta situaţie sa se încadreze in noţiunea de caz temeinic justificat, iar pârâta nu a făcut dovada că la data înregistrării cererii reclamante ordinul invocat era în vigoare şi nici că a fost publicat în M. Of.
3. Recursul pârâtei
Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie a atacat cu recurs sentinţa menţionată, solicitând modificarea ei în sensul respingerii ca neîntemeiate a cererii reclamantei, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea primului motiv de recurs se arată că hotărârea atacată cuprinde motive străine de natura pricinii, având în vedere că instanţa de fond, deşi a respins cererea de probatorii cu privire la dovedirea faptului că reclamanta era însărcinată în 5 luni la momentul depunerii cererii, totuşi şi-a bazat motivarea hotărârii pe o situaţie de fapt greşită, respectiv starea de graviditate.
Recurenta-pârâtă critică hotărârea şi sub aspectul aplicării greşite a dispoziţiilor prevăzute de art. 13 din Legea nr. 21/1991, care menţionează faptul că în depunerea cererii de redobândire a cetăţeniei române se poate face şi prin mandatar, însă doar în cazuri temeinic justificate, fiind necesară depunerea actelor care dovedesc îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege.
Prin urmare, recurenta consideră că în mod greşit, instanţa de fond a constatat că autoritatea pârâtă a refuzat în mod nejustificat să dea curs cererii reclamante, cu motivarea că starea de graviditate poate determina o imposibilitate obiectivă de deplasare, având în vedere că reclamanta nu a dovedit nici starea de graviditate şi nici un alt caz temeinic justificat care să facă imposibilă depunerea cererii personal.
II. Considerentele înaltei Curţi asupra recursului.
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., înalta Curte constată că recursul este fondat şi urmează a fi admis în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Intimata-reclamantă C.A. a investit instanţa de contencios administrativ cu cerere având ca obiect constatarea refuzului nejustificat al Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie de soluţionare a cererii de redobândire a cetăţeniei române depuse prin mandatar şi obligarea acestei autorităţi la primirea cererii de redobândire a cetăţeniei române prin mandatarul avocat.
Din probele administrate, înalta Curte reţine că avocatul mandatat de intimata-reclamantă, a depus la data de 14 iulie 2010, la Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie un memoriu, prin care solicita în numele acesteia ca autoritatea să primească cererea şi dosarul de redobândire a cetăţeniei romane
Conform art. 13 din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991. (1) Cererea de acordare sau, după caz, de redobândire a cetăţeniei române se formulează în limba română, se adresează Comisiei pentru cetăţenie şi se depune personal sau, în cazuri temeinic justificate, prin mandatar cu procură specială şi autentică la sediul Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, fiind însoţită de acte care dovedesc îndeplinirea condiţiilor prevăzute de prezenta lege.
(2) Cererile de redobândire sau de acordare a cetăţeniei române întemeiate pe dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi art. 11 pot fi depuse şi la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare ale României. În cazul în care cererile au fost depuse la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare ale României, acestea vor fi trimise de îndată Comisiei pentru cetăţenie din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie.
Din analiza textului de lege citat, înalta Curte constată că alin. (1) al art. 13 stabileşte regula în materie, respectiv prezenţa obligatorie a persoanei care solicită acordarea sau redobândirea cetăţeniei române la momentul depunerii cererii, în faţa persoanei desemnate cu primirea şi înregistrarea cererii de acordare sau redobândire.
De asemenea, din probatoriul administrat în cauză, se constată că cererea reclamantei de redobândire a cetăţeniei române depusă prin mandatar nu fost însoţită de acte doveditoare a situaţiei speciale în care se afla aceasta şi care o împiedica să se prezinte personal, astfel că în speţă nu poate fi reţinut un refuz nejustificat de soluţionare a cererii intimatei-reclamantă, potrivit art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, constând în „exprimarea explicită cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane";.
Instanţa de recurs, în dezacord cu judecătorul fondului, constată că în speţă nu este dovedită starea de graviditate a reclamantei, la dosarul cauzei neexistând vreun înscris care să dovedească cazul temeinic justificat care a împiedicat-o pe reclamantă să se prezinte personal cu cererea de redobândire a cetăţeniei române.
Pe cale de consecinţă înalta Curte constată că nu poate fi reţinută culpa pârâtei, motiv pentru care se impune respingerea acţiunii reclamantei ca nefondată.
Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs.
Prin urmare, înalta Curte va admite recursul pârâtei Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie şi în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va modifica sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie împotriva sentinţei nr. 3614 din 23 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti - secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă, astăzi, 24 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2013/2012. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 2016/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
