ICCJ. Decizia nr. 2060/2012. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2060/2012
Dosar nr. 36753/3/2009
Şedinţa publică de la 27 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată la 18 septembrie 2009 pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamanta I.M. a chemat în judecată pe pârâţii Agenţia Naţională a funcţionarilor publici şi Ministerul Administraţiei şi Internelor solicitând:
- anularea răspunsului din 31 iulie 2009 la cererea adresată Ministerului Administraţiei şi Internelor cu nr. 5979/SRP din 03 iulie 2009, deoarece soluţionarea cererii nu a fost făcută cu respectarea prevederilor legale;
- să fie obligată agenţia să analizeze cererea, să dispună control la Direcţia de Poliţie Comunitară sector 6, pentru a constata abuzul în serviciu al C.D., T.A. şi pasivitatea lui E.C.;
- să analizeze modul de realizare a reevaluării performanţelor profesionale individuale pentru activitate pe anul 2008, să anuleze rapoartele de evaluare, deoarece acestea au fost întocmite fără respectarea legii;
- să constate şi să dispună că decizia de eliberare din funcţie este abuziv eliberată, să recomande şi să participe la revocarea sa în funcţie;
- să aprobe reluarea activităţii sale în cadrul Direcţiei, chiar şi în alt compartiment.
Prin sentinţa nr. 3402 din 24 noiembrie 2009 a Tribunalului Bucureşti a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost dispusă declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
La termenul din 22 octombrie 2010, reclamanta a depus note scrise, după închiderea dezbaterilor, la Curtea de Apel solicitând:
a) modificarea răspunsului înregistrat din 31 iulie 2009 la Agenţia Funcţionarilor Publici, la sesizarea sa înregistrată la Ministerului Administraţiei şi Internelor cu nr. 5979/S.R.P. din 03 iulie 2009 cu adresele în completare înregistrate la Agenţia Funcţionarilor Publici.
b) să fie obligată instituţia să emită alt răspuns care să cuprindă în paralel descrierea legislaţiei, care reflectă modul de desfăşurare a evaluării performanţelor profesionale, modul de desfăşurare a procedurii de evaluare în fapt, recunoaşterea dreptului la apreciere corectă şi la apărare în cursul etapelor de evaluare, criteriile de apreciere în vederea notării fiecărui obiectiv individual dar şi pentru fiecare criteriu de performanţă consemnate în raportul de evaluare a performanţelor profesionale a unui funcţionar public în conformitate cu H.G. nr. 611/2008, Legea nr. 554/2004, Legea nr. 188/1999 şi Constituţia României, la eliberarea unui înscris din care sa rezulte calificativul ";satisfăcător"; sau ";bun";.
Prin sentinţa civilă nr. 4072 din 22 octombrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca inadmisibil capătul 1 de cerere, a admis excepţia necompetenţei materiale a capetelor 2-5 de cerere şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în privinţa acestora, constatând un conflict negativ de competenţă.
Prin decizia nr. 639 din 3 februarie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a soluţionat conflictul negativ de competenţă, stabilind competenţa Curţii de Apel Bucureşti şi pe capetele 2-5 de cerere.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Prin sentinţa nr. 3607 din 20 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti a admis excepţia tardivităţii cererii formulate de reclamantă la 22 octombrie 2010 prin notele scrise şi a respins această cerere ca tardiv formulată.
Instanţa a respins acţiunea formulată de reclamanta I.M. în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici şi Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că urmare a formulării cererii după închiderea dezbaterilor, va admite excepţia tardivităţii cererii formulate de reclamantă la 22 octombrie 2010 prin notele scrise şi va respinge această cerere ca tardiv formulată.
Instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, „autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanţei anularea acestuia, în situaţia în care actul nu mai poate fi revocat, întrucât a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice";.
Având în vedere prevederile legale invocate, instanţa a reţinut că în cauza dedusă judecăţii nu se poate opera şi cu atât mai mult recomanda revocarea actului administrativ de încetare a raporturilor de serviciu ale reclamantei cu Direcţia Generală de Poliţie Comunitară Sector 6, Bucureşti.
Singura cale de înlăturare retroactivă a efectelor produse de un act administrativ ilegal care a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice este anularea acestuia de o instanţă judecătorească, la cererea persoanei interesate şi nu anularea de o instituţie ierarhic superioară celei emitente.
3. Recursul declarat de Ministerul Administraţiei şi Internelor
Recurentul a arătat că în mod greşit instanţa de fond a respins acţiunea reclamantei şi în contradictoriu cu această instituţie, susţinându-se faptul că M.A.I. nu are calitate procesuală pasivă. A precizat că a fost invocată excepţia privind lipsa calităţii procesuale pasive la instanţa de fond, însă aceasta a omis să se pronunţe cu privire la excepţia invocată.
S-a susţinut că reclamanta şi-a desfăşurat activitatea în cadrul Direcţiei de Poliţie comunitară sector 6, instituţie subordonată conform legii de organizare primarilor, fără a exista vreun raport juridic între M.A.I. şi reclamantă.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză va admite recursul şi va modifica sentinţa atacată în sensul că va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.A.I., pentru considerentele ce urmează:
În conformitate cu dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.
Înalta Curte analizând actele dosarului a constatat că la instanţa de fond, la data de 28 octombrie 2010, pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, excepţie asupra căreia instanţa de fond nu s-a pronunţat.
Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 371/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Poliţiei Comunitare, cu modificările şi completările ulterioare, Poliţia Comunitară se înfiinţează prin hotărâre a consiliilor locale ale municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, oraşelor şi comunelor, după caz şi se subordonează primarilor acestora.
Înalta Curte a constatat că între autorităţile publice locale şi Ministerul Administraţiei şi Internelor nu există nici un raport juridic, iar reclamanta nu se află în raport de serviciu cu M.A.I.
Memoriul reclamantei adresat M.A.I., la care a făcut referire în cererea introductivă, a fost transmis spre competentă soluţionare Primăriei sectorului 6 şi Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, instituţii cu personalitate juridică, astfel încât nici sub acest aspect nu este justificată calitatea procesuală pasivă a M.A.I.
Văzând că cererea de recurs vizează exclusiv aspectul nesoluţionării excepţiei invocate, privind lipsa calităţii procesuale pasive a Ministerului Administraţiei şi Internelor, Înalta Curte a constatat întemeiată critica formulată şi pentru aceste motive în temeiul art. 312 C. proc. civ. va modifica în parte sentinţa atacată, în sensul că va admite excepţia invocată şi va respinge acţiunea reclamantei în contradictoriu cu M.A.I. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva sentinţei nr. 3607 din 20 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantei I.M. în contradictoriu cu pârâtul M.A.I., pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Menţine celelalte dispoziţii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2057/2012. Contencios. Pretentii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2061/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
