ICCJ. Decizia nr. 2095/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2095/2012
Dosar nr. 688/2/2011
Şedinţa publică de Ia 2 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 4377 din 22 iunie 2011, Curtea de Apel Bucureşti - secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta L.D., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, şi a anulat Ordinul nr. 1914/C din 26 iulie 2010 emis de conducătorul autorităţii pârâte.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat anularea Ordinului nr. 1914/C din 26 iulie 2010 emis de ministrul justiţiei, prin care s-a dispus revocarea ordinului de numire în funcţia de notar public în localitatea Păuneşti din circumscripţia Judecătoriei Adjud, Camera Notarilor Publici Galaţi, pentru neîndeplinirea obligaţiei de înregistrare în termen a biroului notarial.
Reclamanta a fost numită în funcţia de notar public prin Ordinul nr. 212/C din 20 ianuarie 2009 emis de Ministrul Justiţiei, iar din actele dosarului nu au rezultat care au fost data comunicării şi data primirii acestui ordin.
Reclamanta a depus la Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici la data de 11 martie 2009, cererea (fila 12) prin care a solicitat prelungirea termenului de înregistrare a biroului notarial la Curtea de Apel cu solicitarea de a fi transmisă Ministerului Justiţiei.
Motivul prelungirii termenului de înregistrare a fost creşterea şi îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani.
Prin Ordinul nr. 1374/C din 4 mai 2009 Ministrul Justiţiei a dispus suspendarea reclamantei din exerciţiul funcţiei de notar public pentru incapacitatea temporară de muncă până la data de 11 decembrie 2009, încetarea măsurii de suspendare fiind constatată, în fapt, mult mai târziu de 11 decembrie 2009 şi anume la data de 28 ianuarie 2010 printr-un act de putere egală, Ordinul nr. 317/C din 28 ianuarie 2010.
Se constată că Ministrul Justiţiei nu s-a pronunţat cu privire la cererea reclamantei, formulată în temeiul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 36/1995, deşi pentru aceleaşi motive, apreciate ca „temeinic justificate"; pentru suspendarea exerciţiului funcţiei reclamanta a cerut şi prelungirea termenului de înregistrare a biroului notarial.
Prin Ordinul nr. 1289/C din 10 mai 2010 (fila 24) Ministrul Justiţiei a aprobat cererea reclamantei de schimbare temporară a sediului biroului notarial din localitatea Păuneşti, circumscripţia Judecătoriei Adjud, Camera Notarilor Publici Galaţi, în localitatea Bucureşti; prin acest ordin s-a dispus prelungirea temporară a sediului biroului notarial din localitatea Păuneşti în localitatea Bucureşti, pentru o perioadă de 2 ani, dar şi măsura ca notarii publici L.D. şi A.L.C. să îşi înregistreze biroul notarial asociat la Curtea de Apel Bucureşti în termen de 30 de zile.
Faţă de aceste măsuri dispuse prin ordin, rezultă că Ministrul Justiţiei a prelungit implicit şi termenul de înregistrare a biroului notarial sub forma unui birou asociat, până la data împlinirii unui termen de 60 de zile calculat de la data comunicării Ordinului nr. 1289/C din 10 mai 2010 (fila 24).
Din certificatul de grefă emis de prim Grefier al Curţii de Apel Bucureşti la data de 8 iunie 2010 (fila 26) rezultă că reclamanta,împreună cu A.L.C. au înregistrat biroul notarial asociat conform Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 1289/C/2010, în termenul de 60 de zile calculat chiar de la data emiterii ordinului.
În raport de această situaţie de fapt, se constată că Ordinul nr. 1914/C/2010 este nelegal deoarece a fost emis în considerarea depăşirii termenului prevăzut de lege pentru înscrierea biroului notarial.
S-a reţinut anterior că reclamanta a avut prelungit acest drept de înscriere conform art. 18 alin. (2) din Legea nr. 36/1995 şi astfel s-a încadrat în termenul prevăzut de lege.
Mai mult prin Ordinul nr. 1914/C din 26 iulie 2010 ministrul nu mai putea revoca Ordinul nr. 212/C din 20 ianuarie 2009, întrucât prin Ordinul nr. 1289/C din 10 mai 2010 s-au modificat condiţiile reglementate prin actul iniţial. În sensul că Ordinul nr. 212 era modificat, iar prin înregistrarea biroului notarial asociat la Curtea de Apel Bucureşti, anterior emiterii acestui ordin (certificat 8 iunie 2010) este evident că Ordinul nr. 212/2009, modificat prin Ordinul nr. 1289/C din 10 mai 2010, a produs efectele juridice în sfera altor ramuri de drept (s-a înfiinţat persoana juridică birou asociat notari).
În atare condiţii, în baza art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, Ministrul Justiţiei avea doar posibilitatea solicitării instanţei de contencios administrativ să anuleze actul în termen de un an de la emitere, dar nu mai putea să dispună revocarea actului.
În privinţa încheierii din 25 octombrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi (fila 21) prin care s-a respins ca tardivă cererea de înregistrare a biroului notarial formulată de reclamantă, ca înscris avut în vedere de emitentul ordinului contestat, se reţine că nu are relevanţă în speţă. Instanţa a analizat legalitatea actului contestat şi a actelor şi operaţiunilor administrative relevante în raport de aprobarea dată de Ministrul Justiţiei pentru schimbarea temporară a sediului biroului notarial în localitatea Bucureşti, iar această localitate se află în circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti şi nu în circumscripţia Curţii de Apel Galaţi.
Împotriva acestei soluţii, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâtul, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că aceasta a fost pronunţată cu aplicarea greşită a prevederilor Legii notarilor publici şi activităţii notariale nr. 36/1995; în acest sens, recurentul a reiterat argumentele invocate în faţa primei instanţe, arătând, în esenţă, că intimata-reclamantă nu a solicitat înregistrarea biroului notarial în termenul legal.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele şi criticile invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Prin Ordinul nr. 212/C din 20 ianuarie 2009, emis de ministrul justiţiei, intimata-reclamantă a fost numită în funcţia de notar public iar prin Ordinul nr. 1374/C din 4 mai 2009, având acelaşi emitent, s-a dispus suspendarea reclamantei din exerciţiul funcţiei de notar public, pentru incapacitatea temporară de muncă, până la data de 11 decembrie 2009, încetarea acestei măsuri fiind constatată la data de 28 ianuarie 2010, prin Ordinul nr. 317/C din 28 ianuarie 2010.
Ulterior, prin Ordinul nr. 1289/C din 10 mai 2010, ministrul justiţiei a aprobat cererea intimatei-reclamante de schimbare temporară a sediului biroului notarial, pentru o perioadă de 2 ani, în vederea asocierii cu un al notar.
Potrivit art. 18 din Legea nr. 36/1995, „înainte de a-şi începe activitatea, în termen de 60 de zile de la numire, notarul public este obligat să-şi înregistreze biroul la Curtea de Apel, în circumscripţia căreia îşi are sediul biroul de notar public"; (alin. (1)) şi „Ministrul Justiţiei poate, în cazuri temeinic justificate să prelungească acest termen"; (alin. (2)).
Deşi Ordinul nr. 1374/C din 4 mai 2009 are ca obiect suspendarea reclamantei din exerciţiul funcţiei de notar public, pentru incapacitatea temporară de muncă, în mod temeinic a reţinut instanţa de fond că efectul acestui act l-a constituit, implicit, prelungirea termenului de înregistrare a biroului; aceasta, întrucât cererea a fost formulată în termenul de 60 de zile de la numirea în funcţie iar cauzele considerate de emitent ca fiind justificate pentru suspendare sunt, deopotrivă, justificate pentru prelungirea termenului de înregistrare, această din urmă măsură decurgând, în mod necesar, din prima, neputându-se pretinde că înregistrarea putea fi efectuată pe perioada suspendării.
Această stare de fapt şi de drept este, de altfel, confirmată prin Ordinul nr. 1289/C din 10 mai 2010 (fila 24 - dosar fond), prin care ministrul justiţiei a aprobat cererea intimatei-reclamante de schimbare temporară a sediului biroului notarial, în vederea asocierii cu un al notar, pentru o perioadă de 2 ani, dispunându-se măsura preluării postului din localitatea în care intimata a fost numită în localitatea de asociere, precum şi măsura ca notarii asociaţi să îşi înregistreze biroul notarial asociat la Curtea de Apel Bucureşti în termen de 30 de zile.
În raport cu data de 27 mai 2010, când intimata-reclamantă a formulat cererea de înregistrare a biroului notarial, în conformitate cu dispoziţiile acestui din urmă act, care prevăd, în mod explicit, preluarea postului de notar din localitatea Păuneşti, în care intimata a fost numită, în localitatea Bucureşti, în care urmează să se realizeze asocierea, în mod corect a reţinut prima instanţă că încheierea din 25 octombrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, prin care s-a respins ca tardivă cererea de înregistrare, nu are relevanţă în speţă, întrucât, prin preluarea postului, competenţa în acest sens revenea Curţii de Apel Bucureşti.
Pentru considerentele arătate, constatând că sentinţa atacată este temeinică şi legală, nefiind incident niciunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a Ii-a din acelaşi cod, coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei nr. 4377 din 22 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti - secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2092/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 2099/2012. Contencios → |
|---|
