ICCJ. Decizia nr. 2083/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2083/2012
Dosar nr. 10237/3/2010
Şedinţa publică de la 27 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bucureşti – secţia a IX–a contencios administrativ şi fiscal sub nr. 10237/3/CA/2010, reclamantele L.A.M. şi L.A.L., ambele prin reprezentant legal D.G., în contradictoriu cu pârâtul Institutul de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă au solicitat obligarea pârâtului la eliberarea actelor solicitate la data 19 ianuarie 2010, precum şi la obligarea la plata de despăgubiri materiale şi morale în sumă totală de 3000 lei, câte 1500 lei pentru fiecare reclamantă, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 2071 din 23 iunie 2010 a fost admisă excepţia de necompetenţă materială şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 modificată.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti la data de 22 iulie 2010, dispunându-se prin rezoluţia instanţa plata taxei de timbru în cuantum de 4 lei şi timbru judiciar în cuantum de 0,3 lei.
La data de 17 august 2010, reclamantele au depus taxele de timbru solicitate prin citaţia emisă şi au formulat cerere prin care au solicitat restituirea taxelor plătite, cu motivarea că legislaţia actuală le scuteşte de plata taxei de timbru având în vedere că obiectul acţiunii îl formează dreptul petiţionarului la informaţii, fie cu caracter public, fie cu caracter personal.
La data de 03 decembrie 2010, prin încheiere, instanţa s-a pronunţat asupra cererii restituirii taxelor de timbru, în sensul că în raport de prev. art. 17 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 este necesară achitarea taxelor judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, aşa cum au fost puse în vedere reclamantelor.
Prin încheierea de la 17 decembrie 2010 s-a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamanta L.A.L. şi s-a dispus emiterea unei adrese către Baroul Bucureşti în vederea desemnării unui apărător din oficiu.
De asemenea, reclamanta L.A.L. a fost scutită de obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei şi a timbrului judiciar în valoare de 0,3 lei.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Prin sentinţa nr. 2797 din 7 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantele L.A.M. şi L.A.L., ambele prin reprezentant legal D.G., în contradictoriu cu pârâtul Institutul de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin cererea adresată pârâtului reclamantele au solicitat ca acesta să le elibereze fotocopii după fişele de evaluare şi după toată documentaţia medicală efectuată cu ocazia soluţionării cererii I.M.L., constatările comisiilor de evaluare privind capacitatea de muncă, precum şi eliberarea tuturor radiografiilor existente la dosarul L.A.L.
În răspunsul din 17 februarie 2010, pârâtul a comunicat reclamantelor faptul că expertiza medicală a capacităţii de muncă a fost solicitată de I.M.L. Bucureşti prin adresele din 11 ianuarie 20101 şi respectiv 11 ianuarie 2010. Rezultatele investigaţiilor consultaţiilor de specialitate şi ale analizelor de laborator au fost consemnate în biletele de externare, iar rapoartele de expertiză medicală au fost înaintate I.M.L. Bucureşti.
Reclamantele s-au adresat instanţei arătând că pârâtul, în mod nejustificat, nu le-a eliberat copii de pe fişele medicale (foile de observaţie, constatările comisiilor de evaluare, precum şi după rapoartele medicale de expertizare a capacităţii de muncă solicitate de către I.M.L.), încălcându-li-se astfel drepturile pacientului de a avea acces la datele medicale cu caracter personal.
Prin Hotărârea nr. 1229 din 13 octombrie 2005 a fost aprobat Regulamentul de organizare şi funcţionare a Institutului Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă şi Serviciilor Teritoriale de Expertiză Medicală a Capacităţii de Muncă.
Din cuprinsul acestui regulament reiese că specificul activităţii de stabilire a capacităţii de muncă implică realizarea unor sarcini complexe, care exced sfera stabilirii diagnosticului clinic şi au ca finalitate evaluarea capacităţii de muncă a persoanelor expertizate, în strictă conformitate cu situaţia reală constatată în cursul internării.
Astfel, instanţa a reţinut că foile de observaţie (fişele de evaluare) conţin menţiuni suplimentare, care nu au caracter medical şi nu pot fi comunicate pacienţilor, ci numai la cerere, instituţiilor abilitate de lege să verifice corectitudinea stabiliri diagnosticului capacităţii de muncă, în baza cărora se face încadrarea în gradul I, II şi III de invaliditate, în conformitate cu criteriile şi normele de diagnostic clinic, diagnostic funcţional şi de evaluare a capacităţii de muncă aprobate prin H.G. nr. 400/2001.
Faţă de cererea reclamantelor şi a actelor pe care acestea le solicită a le fi eliberate în copie, respectiv fişele medicale (foile de observaţie, precum şi constatările comisiilor de evaluare), Curtea a apreciat că refuzul pârâtului este întemeiat, deoarece în temeiul art. 12 din Legea nr. 46/2003, pacientul are dreptul să solicite şi să primească la externare un rezumat scris al investigaţiilor, diagnosticului, tratamentului şi îngrijirilor acordate pe perioada spitalizării.
În speţa de faţă s-a reţinut că nu este vorba de un diagnostic clinic, ci aşa cum s-a precizat, activitatea pârâtei este aceea de stabilire a capacităţii de muncă.
Instanţa a reţinut că reclamantele au primit la externare bilete de externare, în care au fost precizate rezultatele investigaţiilor, consultaţiilor de specialitate şi ale analizelor de laborator.
Le-au fost restituite, de asemenea, radiografiile pentru L.A.L., iar în ceea ce priveşte expertizele medicale ale capacităţii de muncă, acestea au fost solicitate de I.M.L. Bucureşti, care au fost deja comunicate către această instituţie, neavând relevanţă faptul că au fost plătite de reclamante.
În ceea ce priveşte capătul de cerere privind despăgubirile solicitate în sumă de 3000 lei cu titlu de daune morale, având în vedere soluţia dată pe fond, pe cale de consecinţă, instanţa a respins şi capătul de cerere privind plata despăgubirilor.
3. Recursul declarat de L.A.L. şi L.A.M. nu a fost motivat.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte sesizată cu soluţionarea recursului declarat, a constatat faptul că recursul nu a fost motivat, situaţie în care va aplica sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 306 C. proc. civ.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar la alin. (2) se arată că termenul pentru depunerea motivelor se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
Înalta Curte, verificând îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 302 1 C. proc. civ., a constatat că recurenta nu şi-a îndeplinit obligaţiile procedurale prevăzute de lege.
În conformitate cu dispoziţiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ. părţile au îndatorirea ca, în condiţiile legii să urmărească desfăşurarea şi finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi exercite drepturile procedurale conform dispoziţiilor art. 723 alin. (1), precum şi să-şi probeze pretenţiile şi apărările.
Întrucât recurenta nu a respectat dispoziţiile mai sus arătate, nefiind indicate motivele de nelegalitate şi netemeinicie ale hotărârii atacate, Înalta Curte văzând dispoziţiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., care dispun că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, va aplica sancţiunea procedurală arătată de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul formulat de L.A.L. şi L.A.M. împotriva sentinţei nr. 2797 din 7 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2082/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2092/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
