ICCJ. Decizia nr. 2385/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2385/2012
Dosar nr. 4/43/2012
Şedinţa publică de la 16 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 9 ianuarie 2012, reclamanta SC Z.T.M. SA a chemat în judecată Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş, solicitând suspendarea executării deciziei de impunere nr. 1189 din 29 noiembrie 2011 şi a raportului de inspecţie fiscală nr. 899 din 29 noiembrie 2011, cu privire la plata sumelor de 1,445,314 RON TVA şi 436.278 RON accesorii.
În motivarea cererii, întemeiate de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, reclamanta a învederat că sunt întrunite ambele cerinţe legale, respectiv cazul bine justificat, reprezentat de existenţa unor înscrisuri oficiale ignorate de organele fiscale, precum şi iminenţa producerii unei pagube, plata debitului fiind de natură a crea societăţii un dezechilibru financiar grav.
Prin Sentinţa nr. 17 din 1 februarie 2012, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea şi a dispus suspendarea executării actelor administrative până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut existenţa unei îndoieli serioase privind determinarea obligaţiilor suplimentare de plată. În acest sens, s-a constatat că, deşi autoritatea fiscală din Bulgaria a confirmat declararea de către partenerul bulgar a achiziţiei intracomunitare de la reclamantă, organul de control nu a recunoscut realitatea tranzacţiei, aspect ce constituie un caz bine justificat, în sensul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.
Instanţa a mai reţinut că şi condiţia pagubei iminente este îndeplinită, executarea deciziei de impunere putând perturba activitatea firmei, dat fiind cuantumul ridicat al obligaţiilor stabilite.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâta a învederat că instanţa de fond a acordat credit susţinerilor neverificate ale reclamantei, fără a avea în vedere prezumţia de legalitate de care se bucură actele administrative emise în baza şi în vederea executării legii.
Referitor la cea de-a doua condiţie de admisibilitate, pârâta a arătat că prin el însuşi, cuantumul ridicat al obligaţiilor fiscale nu este suficient pentru a îndeplini cerinţa iminenţei pagubei.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, potrivit legii, existenţa cazului bine justificat poate fi reţinută dacă din împrejurările cauzei rezultă o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ.
Sub acest aspect, argumentul reţinut de instanţa de fond se încadrează în noţiunea definită de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.
În acest sens, s-a constatat conturarea unei aparente nelegalităţi a actelor administrative în care s-a reţinut nedeclararea achiziţiei intracomunitare de către partenerii contractuali bulgari, deşi organele fiscale din Bulgaria au confirmat livrarea.
Cu privire la condiţia pagubei iminente, astfel cum este definită în art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004, instanţa a constatat în mod justificat că prin aducerea la îndeplinire a dispoziţiilor deciziei de impunere s-ar produce reclamantei un prejudiciu greu de înlăturat în ipoteza anulării actelor administrative contestate.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş împotriva Sentinţei nr. 17 din 1 februarie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata 6.200 RON cheltuieli de judecată către intimata SC Z.T.M. SA.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3688/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3687/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
