ICCJ. Decizia nr. 2379/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2379/2012
Dosar nr. 5197/2/2010
Şedinţa publică de la 16 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunile formulate la data de 30 aprilie 2008 şi respectiv 20 august 2008, astfel cum au fost precizate şi completate şi ulterior conexate, reclamantul M.T. a chemat în judecată Ministerul Sănătăţii şi Autoritatea de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti, solicitând anularea fişei de evaluare a activităţii desfăşurate în anul 2007 în calitate de manager al S.C.S.I., precum şi anularea Hotărârii nr. 206 din 17 aprilie 2008 a Comisiei centrale de evaluare a managerilor spitalelor publice şi a ordinului de eliberare din funcţie nr. 899 din 14 mai 2008.
De asemenea, s-a solicitat a se constata valabilitatea contractului de management nr. 248 din 14 decembrie 2006, urmând a se dispune reintegrarea în funcţia de manager al spitalului şi a se acorda daune materiale şi morale.
În motivarea acţiunii, reclamantul a învederat nelegalitatea fişei de evaluare sub aspectul reţinerii neîndeplinirii indicatorilor de performanţă, care au fost calculaţi cu încălcarea metodologiei în materie.
Prin Sentinţa civilă nr. 1209 din 23 martie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunile conexe precizate şi completate.
Recursul declarat de reclamant a fost admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, care, prin Decizia nr. 640 din 9 februarie 2010 a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, în raport de împrejurarea că instanţa de fond nu a soluţionat capătul de cerere privind anularea ordinului nr. 899 din 14 mai 2008 emis de Ministerul Sănătăţii.
În fond după casare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat Sentinţa civilă nr. 2669 din 4 aprilie 2011, prin care a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că ordinul atacat, nr. 899/2008, a fost emis în baza referatului întocmit de Comisia centrală de evaluare a managerilor spitalelor publice. Măsura revocării din funcţia de manager al S.C.S.I. a fost considerată întemeiată, întrucât reclamantul nu a îndeplinit criteriile de performanţă la evaluarea efectuată pentru anul 2007.
Referitor la fişa de evaluare ale cărei menţiuni au fost contestate de reclamant, s-a constatat respectarea metodologiei de evaluare a activităţii managerului, instanţa concluzionând în sensul că actele administrative atacate au fost încheiate cu respectarea normelor legale în vigoare.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul M.T., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamantul a învederat că instanţa a respins în mod eronat efectuarea unei expertize de specialitate cu privire la calculul indicatorilor de performanţă.
În acest sens, reclamantul a arătat că în mod greşit au fost incluse cheltuieli de personal cu medicii rezidenţi în capitolul cheltuieli cu propriul personal al spitalului, aspect ce a influenţat realizarea indicatorului de performanţă C4, nefiind scăzute cheltuielile cu rezidenţii care se suportă de la bugetul de stat.
Reclamantul a precizat că în raportul comisiei de evaluare s-au înregistrat erori şi cu privire la indicatorul C5 referitor la procentul cheltuielilor cu medicamentele, la indicatorul C6 privind cheltuielile de capital, precum şi la criteriul de performanţă C7 - costul mediu/zi de spitalizare.
În raport de aceste critici, reclamantul a arătat în recurs că evaluarea activităţii sale s-a făcut în mod eronat, deoarece din cei 7 indicatori economico-financiari, 6 erau îndepliniţi, depunctarea efectuată de comisie fiind nejustificată.
De menţionat că, după pronunţarea sentinţei a fost efectuat extrajudiciar, la cererea reclamantului un raport de analiză economică privind îndeplinirea indicatorilor de performanţă economico-financiară pe anul 2007 şi care a stabilit un procent de realizare de 86%.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de criticile formulate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că instanţa de fond a apreciat în mod judicios că nu se impune administrarea unei expertize de specialitate cu privire la calculul realizării indicatorilor de performanţă, nefăcându-se dovada că aceştia ar fi fost calculaţi cu încălcarea metodologiei de evaluare.
Pârâta Autoritatea de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti şi-a exercitat dreptul legal de a aprecia activitatea desfăşurată de reclamant în calitate de manager în raport de eficienţa managementului şi a respectării criteriilor de performanţă stabiliţi prin Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 112/2007 şi prin contractul de management nr. 248/2006.
Astfel cum a reţinut instanţa de fond, procedura de evaluare instituită prin ordinul sus-menţionat a fost respectată, critica adusă cu privire la modalitatea de calcul a criteriilor de performanţă nefiind întemeiată, nefăcându-se dovada că punctajul obţinut la indicatorii economico-financiari constituie o eroare de calcul matematic.
Reclamatul avea cunoştinţă despre evaluarea activităţii sale manageriale şi ar fi trebuit să facă toate demersurile pentru a prezenta documente din care să reiasă rezultatele obţinute în exercitarea funcţiei de manager, respectiv îndeplinirea indicatorilor de performanţă asumaţi prin contractul de management.
În privinţa cheltuielilor cu medicii rezidenţi, instanţa de fond şi-a însuşit în mod judicios concluzia comisiei de evaluare, în sensul că aceste cheltuieli afectează indicatorii de performanţă ce apar ca fiind corect calculaţi.
În lipsa dovezilor că punctajele obţinute la criteriile de performanţă ar fi doar simple greşeli de calcul matematic, or că ar fi fost încălcată metodologia, criticile formulate de reclamant apar ca neîntemeiate, evaluarea activităţii desfăşurate în calitate de manager de spital presupunând dreptul de apreciere al autorităţii publice pârâte asupra acordării unui anumit punctaj ce nu poate face obiectul cenzurii instanţei de contencios administrativ.
În raport de cele expuse mai sus, sentinţa atacată fiind temeinică şi legală, Curtea va respinge recursul declarat de reclamant ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul M.T. împotriva Sentinţei nr. 2669 din 4 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5179/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4875/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
