ICCJ. Decizia nr. 2429/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti (art.24 din Legea nr.554/2004 ). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2429/2012
Dosar nr. 1210/33/2011
Şedinţa publică de la 17 mai 2012
Asupra recursului de faţă:
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1.2. Cererea de chemare în judecată.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia de contencios administrative şi fiscal, reclamanţii G.I. şi D.D.S. au chemat în judecată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (C.C.S.D.) şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor (A.N.R.P.), solicitând obligarea pârâtelor ca în termen de 30 de zile de la data pronunţării hotărârii să procedeze la:
- numirea unui expert evaluator şi trimiterea dosarului nr. 5581/CC/2005 la un evaluator acreditat de către A.N.R.P. în vederea întocmirii unui raport de evaluare potrivit art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005;
- soluţionarea dosarului nr. 5581/CC/2005 prin emiterea Titlului de Despăgubire în cuantumul stabilit prin raportul de evaluare.
- amendarea conducătorului pârâtelor pentru tergiversare şi refuzul de a soluţiona dosarele de despăgubire, cu amenda legală de 20% din salariul minim brut pe economie, pentru fiecare zi de întârziere, în cazul expirării termenului de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la momentul îndeplinirii obligaţiilor ce revin pârâtelor, conform prev. art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanţii au arătat că în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, şi ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, Primăria Municipiului Cluj-Napoca a emis Dispoziţia nr. 2856 din 17 noiembrie 2005 în favoarea lui M.R.C. (în prezent decedat), prin art. 2 al acestei dispoziţii propunând acordarea de despăgubiri pentru terenul situat în Cluj-Napoca.
Urmare a acestui fapt, pârâta avea obligaţia să soluţioneze dosarul de despăgubiri înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru stabilirea Despăgubirilor sub nr. 21006/CC încă din anul 2005, adică de peste 6 ani.
Reclamanţii au comunicat pârâtei mai multe solicitări de soluţionare, însă fără vreun rezultat concret.
Prin întâmpinarea formulată, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Autoritatea Naţională pentru Stabilirea Proprietăţilor a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, deoarece emiterea titlului de despăgubiri este în competenţa Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
1.2. Hotărârea primei instanţe.
Prin sentinţa nr. 523 din 4 octombrie 2011, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.
A admis în parte, acţiunea formulată de reclamanţii G.I. şi D.D.S. împotriva pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi în consecinţă;
- a obligat pârâta ca în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinţei să numească un expert evaluator în vederea evaluării imobilului ce face obiectul Dispoziţiei Primarului Municipiului Cluj-Napoca nr. 2856 din 17 noiembrie 2005 şi a dosarului nr. 5581/CC/2005 şi să soluţioneze dosarul nr. 5581/CC/2005 prin emiterea Titlului de despăgubire în cuantumul stabilit prin raportul de evaluare.
A respins capătul de cerere privind amendarea conducătorului pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, Curtea a reţinut că această pârâtă nu are calitate procesuală pasivă, având în vedere că obiectul cererii constă în verificarea legalităţii şi temeiniciei refuzului soluţionării dosarului, respectiv a emiterii titlului de despăgubire iar prevederile Legii nr. 247/2005, Titlul VII dau în competenţa Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor aceste atribuţii.
Pe fondul cererii de chemare în judecată, prima instanţă a constatat că susţinerile reclamanţilor cu privire la nesoluţionare în termen a cererii de numire a evaluatorului şi emiterea titlului de despăgubire sunt întemeiate.
Astfel prin dispoziţia Primarului Cluj-Napoca nr. 2856 din 17 noiembrie 2005 s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru terenul situat în Cluj-Napoca, Păşune la „Dealul Gol";, înscris iniţial în CF 2615 în favoarea d-lui M.R.C., dom. în Cluj-Napoca. Dosarul de despăgubiri a fost înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru stabilirea Despăgubirilor sub nr. 5581/CC din anul 2005.
Procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor sunt reglementate de art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Curtea a constatat că de la solicitarea adresată autorităţii îndrituite au trecut aproape cinci ani şi cererea nu a fost rezolvată urmare a modului defectuos, a justificărilor nerelevante fundamentate pe complexitate, din această perspectivă refuzul neputând fi considerat unul justificat. A reţinut prima instanţă, că a statua altfel şi a admite teza indusă de pârâtă înseamnă a omite disp. art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului precum şi disp. art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie.
În consecinţă, autoritatea pârâtă a încălcat dreptul la soluţionare în termen rezonabil, garanţie a unui proces echitabil, care trebuie să fie prezent nu doar în cazul procedurii de contencios ci şi în procedura prealabilă, întrucât durata procedurii trebuie să includă şi întârzierile imputabile autorităţilor administrative când, fără intervenţia acestora nu se poate asigura realizarea dreptului recunoscut de lege.
Curtea a respins capătul de cerere privind amendarea conducătorului unităţii pârâte, deoarece art. 24 din Legea nr. 554/2004 condiţionează aplicarea amenzii de neexecutarea unei hotărâri irevocabile, iar autoritatea obligată printr-o astfel de hotărâre nu o pune în executare, fapt ce nu există în speţa de faţă.
I.3. Recursul declarat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut în esenţă că în mod netemeinic şi nelegal prima instanţă a obligata pârâta să emită titlul de despăgubire în termen de 30 de zile de la data întocmirii raportului de evaluare, dat fiind că prin H.G. nr. 527/2006 prin care a fost aprobat contractul cadru şi onorariile maximale acordate evaluatorilor autorizaţi, persoane fizice sau juridice, în vederea efectuării raportului de evaluare a imobilelor conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 este stabilit un termen de executare a evaluării de 20 zile de la data primirii dosarului, ulterior raportul de evaluare fiind comunicat persoanelor îndreptăţite, care pot formula obiecţiuni, cu răspuns la obiecţiuni din partea evaluatorului, astfel că termenul de 30 de zile nu poate fi respectat.
Pe fondul cererii de chemare în judecată, recurenta pârâtă a arătat că a fost respectată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, art. 16, care prevede mai multe etape, în speţă fiind parcursă etapa transmiterii şi a înregistrării dosarelor, etapa analizării dosarului, urmând a se atribui un evaluator pentru efectuarea evaluării, în următoarea şedinţă a Comisiei Centrale.
Recurenta pârâtă a mai susţinut că în mod netemeinic şi nelegal prima instanţă a reţinut că nu a fost respectat termenul rezonabil, având în vedere că Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie de termen rezonabil ţine cont de complexitatea cauzei, conduita reclamantului şi cea a autorităţilor competente.
II. Considerentele înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin dispoziţia Primarului Municipiului Cluj-Napoca nr. 2856 din 17 noiembrie 2005 s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru terenul situat în Cluj-Napoca, înscris iniţial în CF 2615. Dosarul a fost înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru stabilirea Despăgubirilor sub nr. 21006/CC din anul 2005.
Legea nr. 247/2005 stabileşte procedura administrativă şi etapele din cadrul acesteia care trebuie parcurse în vederea emiterii unei decizii de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, reprezentând titlul de despăgubire.
Potrivit art. 16 din Legea nr. 247/2005 deciziile/dispoziţiile emise de entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administraţiei publice centrale învestite cu soluţionarea notificărilor şi în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoţite, după caz, de situaţia juridică actuală a imobilului obiect al restituirii şi întreaga documentaţie aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcţii demolate depuse de persoana îndreptăţită şi/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe judeţe, conform eşalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Dispoziţiile autorităţilor administraţiei publice locale vor fi centralizate pe judeţe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoţite de referatul conţinând avizul de legalitate al instituţiei prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta. Deciziile/dispoziţiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoţite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parţial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deţinute de entitatea învestită cu soluţionarea notificării.
Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentaţiilor depuse de către titularii deciziilor/dispoziţiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală şi care nu au fost soluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Pe baza situaţiei juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2) în privinţa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură. Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate şi va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conţine cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.
Legiuitorul a menţionat în mod detaliat şi procedura care urmează după efectuarea raportului de evaluare de către evaluatorul numit.
În mod expres în art. 16 alin. (7) al acestui act normativ se menţionează că în baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.
În alin. (8) se arată că dispoziţiile alin. (1) - (2) şi (7) reglementează procedura de emitere a titlului de despăgubire se aplică în mod corespunzător şi deciziilor/ ordinelor emise în temeiul art. 6 alin. (4) şi art. 31 din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care urmează a se acorda ca despăgubire. În cazul prevăzut la alin. (8), titlul de despăgubire se va emite de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor până la concurenţa sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate /propuse, actualizate cu indicele de inflaţie.
În cauză s-a efectuat verificarea legalităţii măsurii de respingere a cererii de restituire în natură.
Recurenta a invocat în apărarea sa împrejurarea că soluţionarea dosarelor privind acordarea despăgubirilor se face în virtutea declanşării procedurii de soluţionare prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, avându-se în vedere ordinea de înregistrare a dosarelor, astfel cum s-a statuat în decizia nr. 2815/2008 emisă de Comisia Centrală, însă aceasta avea obligaţia de a trimite dosarul unui evaluator sau societăţii de evaluare desemnate.
Omisiunea legiuitorului de a stabili un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă din procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor statuată de Legea nr. 247/2005 nu poate conduce la ideea ca autoritatea publică să determine ea însăşi acest interval de timp printr-un criteriu aleatoriu.
Soluţionarea unei cauze într-un termen rezonabil reprezintă o garanţie instituită de art. 6 din C.E.D.O., garanţie ce priveşte, în cauzele de natură civilă, nu numai desfăşurarea procedurii în faţa instanţei de judecată, dar şi procedura preliminară de natură administrativă atunci când sesizarea unei jurisdicţii este condiţionată în prealabil de parcurgerea acestei proceduri.
Doctrina europeană a arătat că noţiunea de „termen rezonabil"; este o noţiune relativă, care nu poate fi definită după criterii stricte. Dreptul de a fi ascultat într-un „termen rezonabil"; trebuie apreciat într-o dublă manieră, respectiv în mod global şi în mod concret.
Curtea de la Strasbourg a avut ocazia să fixeze cele două momente care trebuie luate în considerare pentru a determina durata unei proceduri, respectiv caracterul său rezonabil sau nerezonabil. Aprecierea se face asupra ansamblului procedurii, adică asupra întregului proces, în toate fazele sale, ceea ce conferă mai multă rigoare realizării unei durate rezonabile.
Astfel, în materie «civilă», începe să curgă de la data sesizării jurisdicţiei competente, dar el include şi durata procedurii administrative prealabile, atunci când sesizarea jurisdicţiei este precedată de un recurs prealabil, obligatoriu.
În opinia Curţii de la Strasbourg, caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în funcţie de circumstanţele cauzei şi de criteriile consacrate de jurisprudenţa sa, în special, în funcţie de complexitatea speţei, comportamentul reclamantului şi cel al autorităţilor competente.
Activitatea pârâtei trebuie organizată de organele competente din interiorul său în aşa fel încât să asigure rezolvarea dosarelor înregistrate într-un termen rezonabil, iar prin conduita pârâtei de a tergiversa soluţionarea cererilor reclamantului de emitere a titlurilor de despăgubire se aduc grave prejudicii reclamantului.
Înalta Curte retine că nu sunt întemeiate nici criticile referitoare la termenul de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, întrucât în acest termen autoritatea pârâtă a fost obligată doar să numească un evaluator în vederea evaluării imobilului.
Astfel fiind, înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală pe care o va menţine.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei nr. 523 din 4 octombrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2426/2012. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2430/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
