ICCJ. Decizia nr. 2457/2012. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2457/2012
Dosar nr. 10720/2/2010
Şedinţa publică de la 17 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat constatarea existentei calităţii de lucrător al Securităţii, în privinţa pârâtului P.F.
In motivarea acţiunii, s-a arătat că urmare a cererii de verificare adresată C.N.S.A.S. la data de 19 martie 2009 de către B.C., s-a procedat la verificarea pârâtului sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii, din cuprinsul Notei de constatare nr. DI 1901 din 30 iulie 2010 şi a înscrisurilor ataşate acesteia stabilindu-se că pârâtul, având gradul de căpitan în cadrul Serviciului F. din Inspectoratul Judeţean de Securitate Olt, a desfăşurat activitatea de dirijare de surse pe lângă persoane aflate în atenţia securităţii, pentru motive politice.
In cadrul activităţii desfăşurate pârâtul a instruit colaboratorii din subordine să semnaleze comportarea şi comentariile urmăriţilor, să urmărească poziţia prezentă a urmăritului la locul de muncă şi să-i stabilească anturajul, să stabilească care sunt relaţiile urmăritului cu salariaţii de la centrul de proiectări şi cercetări, atare activităţi fiind de natură să suprime drepturi şi libertăţi fundamentale recunoscute şi garantate de legislaţia în vigoare la acea dată, respectiv dreptul la libertate de exprimare şi dreptul la viaţă privată.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii formulate, susţinând că supravegherea informativă pe care a desfăşurat-o se încadrează în dispoziţiile art. 224 C. proc. pen., astfel că nu se poate reţine încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. A invocat de asemenea excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 24/2008, modificată şi republicată.
Prin sentinţa civilă nr. 3853 din 31 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale ca neîntemeiată, admiţându-se acţiunea formulată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu P.F. S-a constatat calitatea de lucrător al securităţii în privinţa pârâtului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în ce priveşte cerere de sesizare formulată, că nu au fost invocate texte de lege care încalcă dispoziţiile constituţionale, instanţa de control pronunţându-se în mod constant în sensul respingerii acestor excepţii.
Pe fondul cauzei, s-a constatat din probatoriul administrat că pârâtul a instruit în mod direct şi nemijlocit o reţea de informatori care avea ca şi atribuţii informarea organelor de securitate supra activităţii unei persoane semnalate cu comentarii duşmănoase la adresa conducerii de partid de la acea dată, precum şi că pârâtul dispunea, în urma notelor întocmite de către informatori, măsuri în ceea ce priveşte supravegherea informativă a unei persoane.
În raport cu cele reţinute, judecătorul fondului a constatat îndeplinită prima condiţie impusă de prevederea art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că pârâtul a avut calitatea de luptător al fostelor organe de Securitate.
S-a apreciat îndeplinită şi cea de-a doua condiţie impusă de textul de lege, în sensul că prin acţiunile întreprinse în calitatea sa de angajat al Inspectoratului Judeţean de Securitate Olt, pârâtul a adus atingere dreptului la liberă exprimare, respectiv dreptului la viaţă privată.
Împotriva sentinţei civile nr. 3853 din data de 31 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs în termen legal pârâtul P.F., prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea hotărârii atacate şi judecarea pe fond a cauzei în baza probelor existente la dosar, prin care să se recunoască recurentului calitatea oficială şi legală pe care o are în prezent, aceea de ofiţer de informaţii cu gradul de colonel în rezervă.
A învederat recurentul că instanţa de fond nu s-a pronunţat corect cu privire la excepţiile de neconstituţionalitate invocate în faţa primei instanţe, cererea de sesizare a Curţii Constituţionalitate fiind respinsă în mod simplist, cu motivarea că nu au fost invocate articolele din Constituţia României. A solicitat recurentul a se constata că a indicat, prin cererea depusă la instanţa de fond, articolele din O.U.G. nr. 24/2008 ce contravin prevederilor constituţionale.
Pe de altă parte, recurentul a precizat că judecătorul fondului şi-a întemeiat sentinţa numai pe faptul îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, Şi nu a luat în considerare împrejurarea că numitul B.C. nu a fost în atenţia sa ci a unui alt compartiment, dar care era în perfectă legalitate cu jurisdicţia vremii pentru trecutul legionar al acestuia. Mai mult, s-a arătat că la acea dată B.C. lucra într-un obiectiv unde se concentrau date secrete, iar în baza unor informaţii existau suspiciuni că acesta se afla în atenţia unor servicii de informaţii străine. De asemenea, a relevat recurentul că a lucrat şi în actualul serviciu de informaţii şi că în conformitate cu legea actuală a siguranţei naţionale activităţile de sorginte fascistă au rămas în continuare în atenţie.
În fine, recurentul a susţinut că nu a încălcat drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, iar B.C. nu numai că şi-a păstrat funcţia de contabil dar chiar a fost promovat ca şef birou contabilitate.
Intimatul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii nu a depus întâmpinare.
Recursul este fondat şi va fi admis, cu consecinţa casării sentinţei atacate şi a trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, „1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. 2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi, sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă. 3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale";. De asemenea, în condiţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, „Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile”.
În cauză, se constată că excepţia de neconstituţionalitate invocată în faţa primei instanţe de către reclamantul P.N.F. viza, pe de o parte, în integralitate dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu modificările şi completările ulterioare, ca fiind contrare prevederilor art. 21 din Constituţia României, şi, pe de altă parte, în mod special art. 2 lit. a), art. 8 alin. (1) lit. a) şi art. 11 alin. (1) din acelaşi act normativ, ca fiind contrare art. 21 alin. (1), art. 23 alin. (11), art. 58 alin. (1) din Constituţia României şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Instanţa de fond a respins în mod neîntemeiat, prin sentinţa atacată (şi nu printr-o încheiere motivată, aşa cum prevede expres art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992), cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocată de reclamantul P.N.F., statuând eronat că nu au fost invocate textele de lege care încalcă dispoziţiile constituţionale criticile formulată nu vizează o relaţie de neconformitate a textelor de lege şi că în mod constant instanţa de control constituţional s-a pronunţat în sensul respingerii acestor excepţii.
Rezultă, în mod evident, din cele invocate de reclamantul P.N.F., că este îndeplinită în cauză condiţia prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, aceea a legăturii dintre dispoziţiile legale criticate ca fiind neconstituţionale şi soluţionarea cauzei cu care a fost investită curtea de apel. Sunt întrunite şi cerinţele indicate de art. 29 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât, pe de o parte, excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată la cererea reclamantului şi, pe de altă parte, nu s-a pronunţat, anterior, o decizie a Curţii Constituţionale de constatare a neconstituţionalităţii prevederilor legale criticate de reclamant ca fiind neconforme cu legea fundamentală.
Instanţa de recurs, în cadrul controlului judiciar în materie, analizează numai încheierea (în cauză sentinţa) prin care instanţa de fond a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate prin prisma prevederilor art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată. Cu alte cuvinte, instanţa de control judiciar analizează condiţiile de admisibilitate a excepţiei, acţionând în limitele sesizării, astfel că atunci când constată, cum este situaţia în speţă, că încheierea (sentinţa) recurată nesocoteşte aceste condiţii, ea va casa hotărârea atacată. Dar, după casarea încheierii (în speţă a sentinţei), instanţa de recurs nu va putea sesiza ea însăşi Curtea Constituţională, prin decizia pronunţată, pentru că în acest caz s-ar încălca dispoziţiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 care prevăd că instanţa de contencios constituţional trebuie să fie sesizată printr-o încheiere motivată de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate.
In raport de cele mai sus arătate, reţinându-se că sunt întemeiate motivele invocate în cauză de recurentul P.N.F., referitoare la nelegalitatea soluţiei pronunţate de instanţa de fond asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, urmează a se dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, admiterea recursului declarat împotriva sentinţei civile nr. 3853 din data de 31 mai 2011'a Curţii de Apel Bucureşti, secţia VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre soluţionare aceleiaşi instanţe pentru realizarea procedurii reglementate de art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, şi pentru a se pronunţa din nou, ulterior sesizării Curţii Constituţionale, asupra acţiunii prin care Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat constatarea calităţii pârâtului P.N.F. de lucrător al Securităţii.
Cu prilejul rejudecării, instanţa de trimitere, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, va avea în vedere împrejurarea că verificarea calităţii de lucrător al Securităţii poate fi realizată numai cu privire la ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului de urmărire a persoanei care a formulat cererea de verificare, iar nu şi cu privire la ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarelor altor persoane care nu au formulat cerere de verificare în temeiul prevederilor legale menţionate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P.F. împotriva sentinţei civile nr. 3853 din 31 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2451/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2459/2012. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
