ICCJ. Decizia nr. 2467/2012. Contencios. Excepţie de neconstituţionalitate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2467/2012
Dosar nr. 2483/1/2012
Şedinţa publică de la 18 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Procedura în primă instanţă.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, reclamanta Asociaţia de Vânători şi Pescari Certeze a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Mediului şi Pădurilor - Direcţia de Păduri şi Dezvoltare Forestieră, anularea următoarelor acte administrative: referatul nr. 224061/ DA din 16 mai 2011, procesul-verbal nr. 218020 din 4 mai 2011 cu anexe, precum şi răspunsul la plângerea prealabilă nr. 218788/ ISZ din 6 iulie 2011.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, începând cu luna august 2009, în calitate de gestionar al faunei cinegetice din fondul de vânătoare nr. 7 Repedea, jud. Maramureş, şi-a manifestat intenţia de a gestiona parte din fondurile înscrise în anexele procesului-verbal nr. 218020 din 4 mai 2011.
Totodată, a mai arătat reclamanta că actele contestate nu respectă dispoziţiile legale, întrucât îngrădesc accesul altor gestionari persoane juridice, în speţa şi al subscrisei, la a obţine gestiunea faunei cinegetice, de pe fondurile cinegetice cuprinse în anexele referatului şi a procesului verbal.
De asemenea, reclamanta a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) lit. b) pct. 1 din Legea nr. 407/2006 a vânătorii şi protecţiei fondului cinegetic, apreciind că aceste dispoziţii contravin art. 16 si art. 53 din Constituţia României, care consacră egalitatea în drepturi, respectiv restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Mediului şi Pădurilor - Direcţia de Păduri şi Dezvoltare Forestieră a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată, arătând că potrivit dispoziţiilor art. 1 din Regulamentul din 11 august 2010 privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice, aşa cum a fost aprobat prin Ordinul 1221/2010, Ministerul Mediului şi Pădurilor are dreptul să dispună atribuirea directă a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondurilor cinegetice, în calitate de autoritate publică centrală ce răspunde de silvicultură.
Curtea de apel, a ridicat din oficiu, la termenul de judecată din 20 martie 2012, excepţia lipsei de interes a reclamantei, având în vedere că actele a căror anulare se solicită, nu o vizează şi nu a înţeles să atace procesul-verbal 219481 din 4 iulie 2011 privind Fondurile cinegetice pentru care se organizează licitaţie pentru atribuirea faunei cinegetice şi solicitările de participare admise, în cuprinsul căreia se regăseşte şi ea.
2. Hotărârea Curţii de apel.
Prin Sentinţa nr. 108/ CA din 20 martie 2012, Curtea de Apel Oradea, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) lit. b) pct. 1 din Legea nr. 407/2006 a vânătorii şi protecţiei fondului cinegetic.
Totodată, Curtea de apel, a respins ca lipsită de interes acţiunea formulată de reclamanta Asociaţia de Vânători şi Pescari Certeze, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului şi Pădurilor - Direcţia de Păduri şi Dezvoltare Forestieră.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că deşi reclamanta a depus la dosar Anexa nr. 2 la procesul-verbal nr. 219481 din 4 iulie 2011 privind Fondurile cinegetice pentru care se organizează licitaţie pentru atribuirea faunei cinegetice şi solicitările de participare admise, în cuprinsul căreia se regăseşte şi ea, a înţeles să atace doar actele de atribuire directă a fondurilor cinegetice, în cuprinsul cărora nu se regăseşte, neavând calitatea de gestionar consacrat.
Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată de reclamantă, judecătorul fondului a constatat că prevederea legală vizată nu are legătură cu soluţionarea cauzei, atâta vreme cât acţiunea este lipsită de interes.
3. Recursul declarat de reclamantă.
Împotriva sentinţei Curţii de apel, a declarat recurs Asociaţia de Vânători şi Pescari Certeze, criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile ar. 304 pct. 9 C. proc. civ., atât în ceea ce priveşte respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, cât şi în privinţa respingerii acţiunii ca lipsită de interes.
Referitor la excepţia de neconstituţionalitate pe care a invocat-o în faţa primei instanţe, recurenta – reclamantă a arătat că sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate prevăzute în art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 şi că prima instanţă a reţinut greşit lipsa legăturii textului de lege criticat cu soluţionarea cauzei, în condiţiile în care toate actele administrative a căror anulare a solicitat-o au fost emise în aplicarea art. 8 alin. (2) lit. b) pct. 1 din Legea nr. 407/2007.
A adăugat că gestionarii de fonduri de vânătoare care nu au calitatea de „gestionari consacraţi”, în sensul prevederii legale menţionate, nu au nici o posibilitate de a participa la operaţiunea de atribuire directă a fondurilor cinegetice, declararea neconstituţionalităţii textului fiind singura cale prin care i s-ar deschide accesul la o parte din fondurile de vânătoare, cu respectarea principiului liberei concurenţe şi a egalităţii în drepturi.
În ceea ce priveşte hotărârea de respingere a acţiunii ca lipsită de interes, recurenta - reclamantă a arătat că excepţia, greşit admisă de prima instanţă, este vădit neîntemeiată, nefiind de acceptat teza potrivit căreia gestionarii neconsacraţi nu au nici o posibilitate legală să conteste actele de atribuire director, emise în cadrul unei proceduri în care art. 8 (2) lit. b) pct. 1 din Legea nr. 407/2007 le îngrădeşte accesul.
4. Apărările intimatului.
Din întâmpinarea depusă la dosar, Ministerul Mediului Pădurilor a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că excepţia de neconstituţionalitate invocată nu are legătură cu soluţionarea cauzei, în raport cu obiectul concret al acţiunii, pentru că etapa atribuirii directe către gestionarii consacraţi, reglementată prin art. 8 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 407/2006, este ulterioară celei prevăzute la lit. a), având ca obiect numai fondurile neatribuite în condiţiile prevăzute la lit. a) care are în vedere fondurile cinegetice pentru care proprietarii, persoane fizice si/sau juridice, inclusiv unităţile administrativ-teritoriale, individual ori într-o asociaţie legal constituita in scopul propunerii gestionarului faunei cinegetice, fac dovada ca au in proprietate terenuri care reprezintă peste 50% din suprafaţa fiecărui fond cinegetic. Acest tip de atribuire se realizează în favoarea gestionarului propus de către proprietarii terenurilor, pentru o perioada de 10 ani;
II. Considerentele Înaltei Curţi, asupra recursului.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurenta – reclamantă şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte, constată că recursul nu este fondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante.
Cu privire la soluţia respingerii acţiunii ca lipsită de interes.
Recurenta – reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune care tinde la anularea rezultatelor procedurii de atribuire directă a fondurilor cinegetice pentru gestionarii consacraţi organizate în perioada aprilie – mai 2011, în temeiul art. 8 alin. (2) lit. b) pct. 2 din Legea nr. 407/2006, a vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic, actele indicate în cererea de chemare în judecată fiind următoarele:
- Referatul nr. 224061/ DA din 16 mai 2011 (cu anexe), emis de Ministerul Mediului şi Pădurilor - Direcţia Păduri şi Dezvoltare forestieră şi aprobat la 18 mai 2011, prin care au fost afişate rezultatele finale;
- Procesul verbal nr. 218020 din 4 mai 2011 (cu anexe), emis de Ministerul Mediului şi Pădurilor – Comisia de atribuire a dreptului de gestiune a faunei cinegetice - Direcţia Generală Păduri, prin care au fost stabilite rezultatele privind îndeplinirea condiţiilor pentru atribuirea directă a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondurilor cinegetice;
- Răspunsul la plângerea prealabilă nr. 218788/ ISZ din 6 iulie 2011.
Atribuirea directă a dreptului de gestionare a faunei cinegetice este reglementată în art. 8 alin. (2) din Legea nr. 407/2006, cu următorul conţinut:
„Atribuirea directa prevăzuta la alin. (1) lit. a) se realizează pentru următoarele categorii de fonduri cinegetice: a) Fondurile cinegetice pentru care proprietarii, persoane fizice si/sau juridice, inclusiv unităţile administrativ-teritoriale, individual ori intr-o asociaţie legal constituită în scopul propunerii gestionarului faunei cinegetice, fac dovada ca au in proprietate terenuri care reprezintă peste 50% din suprafaţa fiecărui fond cinegetic. Acest tip de atribuire se realizează în favoarea gestionarului propus de către proprietarii terenurilor, pentru o perioada de 10 ani;
b) Fondurile cinegetice neatribuite in condiţiile prevăzute la lit. a) se atribuie, în condiţiile legii, după cum urmează: 1) Organizaţiilor vânătoreşti care la data atribuirii gestionează cel puţin 5 fonduri cinegetice li se atribuie, în calitate de gestionari consacraţi, la cerere, cate 5 fonduri cinegetice dintre cele pe care le gestionează şi au rămas neatribuite. După atribuirea celor 5 fonduri cinegetice, li se mai atribuie direct încă 50% din numărul fondurilor cinegetice pe care le-au gestionat şi au rămas neatribuite; 2) Organizaţiilor vânătoreşti, instituţiilor de învăţământ de stat care au ca discipline de studiu vânatul şi vânătoarea şi instituţiilor de stat care au ca obiect de activitate cercetarea ştiinţifică în domeniul cinegetic, care la data atribuirii gestionează pana la 5 fonduri cinegetice, in calitate de gestionari consacraţi, li se atribuie în gestiune, la cerere, aceleaşi fonduri cinegetice ramase neatribuite direct;
3) Administratorului pădurilor proprietate publica a statului, in calitate de gestionar consacrat, i se atribuie, la cerere, 200 de fonduri cinegetice dintre cele pe care le gestionează şi au rămas neatribuite direct si 50% din restul fondurilor cinegetice pe care le-a gestionat şi au rămas neatribuite;
c) Fondurile cinegetice care nu au fost atribuite in condiţiile prevăzute la lit. a) si b), pentru care statul este proprietar al fondului funciar în suprafaţă mai mare de 50% din suprafaţa fiecărui fond cinegetic. Acest tip de atribuire se poate realiza pentru instituţiile de stat care au ca obiect de activitate cercetarea ştiinţifică în domeniul cinegetic si pentru instituţiile de învăţământ de stat care au ca disciplina de studiu vânatul şi vânătoarea”.
Or, în condiţiile în care, prin acţiunea înregistrată la instanţa la 19 ianuarie 2012, recurenta - reclamantă a ales să atace doar actele privind atribuirea directă a fondurilor cinegetice, pentru motivul că, nefiind gestionar consacrat, nu a avut acces la procedură, fără a contesta şi procesul – verbal nr. 219481 din 4 iulie 2011, prin care, în anexa 2, a fost stabilită lista fondurilor cinegetice pentru care se organizează licitaţie, cuprinzând numai fondurile neatribuite direct [în toate formele de atribuire directă reglementate gradual în art. 8 alin. (2)], judecătorul fondului a considerat judicios că acţiunea este lipsită de interes, în sensul că partea nu ar putea obţine nici un folos concret prin admiterea ei.
Interesul este una dintre condiţiile de exerciţiu ale acţiunii civile, definită în doctrină ca fiind folosul practic, imediat, pe care îl are o parte pentru a justifica punerea în mişcare a procedurii judiciare, condiţie a cărei neîndeplinire atrage respingerea acţiunii.
Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.
Pe parcursul litigiului, recurenta - reclamantă a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (2) lit. b) pct. 1 din Legea nr. 407/2006, text pe care l-a considerat contrar art. 16 şi 53 din Constituţia României şi art. 1 din Protocolul nr. 12, adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, pentru că asigură condiţii diferenţiate în favoarea gestionarilor consacraţi pentru accesul la gestiunea faunei cinegetice.
Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate poate avea ca obiect prevederi din legi sau din ordonanţe care au legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Condiţia relevanţei excepţiei, care impune ca normele criticate să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, nu trebuie analizată in abstracto şi dedusă din orice fel de tangenţă a prevederii legale în discuţie cu litigiul aflat pe rolul instanţei, ci impune analiza interesului procesual al rezolvării prealabile a excepţiei de neconstituţionalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual şi a stadiului concret în care se află litigiul.
În condiţiile în care prima instanţă a invocat şi examinat cu prioritate, conform art. 137 C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în promovarea acţiunii, soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, reflectă interpretarea corectă a art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, pentru că, în mod evident, prevederile art. 8 alin. (1) lit. b) pct. 1 din Legea nr. 407/2006 aveau legătură cu fondul cauzei, iar nu cu soluţionarea excepţiei invocate din oficiu.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte, va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., nefiind identificate motive de reformare a sentinţei, conform art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 sau art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 304 pct. 9 ori art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Asociaţia de Vânători şi Pescari Certeze împotriva Sentinţei nr. 108/ CA din 20 martie 2012 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2458/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2486/2012. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
