ICCJ. Decizia nr. 2486/2012. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2486/2012
Dosar nr. 10010/2/2010
Şedinţa publică de la 18 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Procedura în primă instanţă.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a chemat în judecată pe pârâtul C.P., solicitând să se constate existenţa calităţii acestuia de colaborator al Securităţii.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin cererea nr. P320/07 din 25 ianuarie 2007, adresată C.N.S.A.S. de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, s-a solicitat verificarea pârâtului, în prezent deţinător al titlului de luptător pentru victoria Revoluţiei din Decembrie 1989.
Reclamantul a mai arătat că din cuprinsul Notei de Constatare nr. Dl/1/1769 din 10 iunie 2009, rezultă că pârâtul a fost atras la colaborare în anul 1971, fiind încadrat în structurile Ministerului de Comerţ Exterior, informaţiile furnizate de pârât au vizat îngrădirea dreptului la viaţă privată.
În motivele cererii, reclamantul a mai susţinut că întreţinerea de legături cu cetăţeni străini era considerată potrivnică regimului comunist deoarece cetăţenii străini erau consideraţi mesageri ce puteau transmite în exterior informaţii privind situaţia economică şi socială din România, prin urmare nu se poate reţine faptul că pârâtul nu avea cunoştinţă de faptul că delaţiunea sa putea avea urmări asupra persoanei semnalate.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că nu sunt condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. 24/2008 pentru calificarea sa drept „colaborator al Securităţii”.
Pârâtul a mai arătat că nota olografă care a stat la baza acţiunii formulate de C.N.S.A.S. nu a fost scrisă din proprie iniţiativa, ci ca mijloc de apărare, la cererea expresa a ofiţerului S.I.E., pentru a combate delaţiunile făcute la adresa sa de o vecină având numele de S.M., însă niciuna din frazele acestei note nu se refereau la activităţi sau atitudini potrivnice regimului comunist, prin urmare declaraţiile sale nu ar fi putut atrage nici un fel pedepse pentru S.M. şi nici alte sancţiuni ce puteau fi aplicate de autorităţile vremii.
De asemenea, pârâtul a mai arătat că notele scrise de el nu au caracter de note informative, de natură a afecta drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanelor respective şi că a refuzat sa îndeplinească sarcinile impuse de S.I.E., refuzând să o semneze vreun angajament şi să devină, astfel, o persoană care ar fi urmat să înfăptuiască sarcini ce reprezentau, în cea mai mare parte a lor, infracţiuni prevăzute de legile statului vest - german, iar persoanele în cauză nu avut niciodată, în nici un fel, de suferit de pe urma acestor note.
În fine, pârâtul a arătat că, în realitate, profilul său este unul de victimă şi de prizonier al sistemului şi nu unul de colaborator al fostei poliţii politice, cu atât mai mult cu cât, ca urmare a refuzului de colaborare ca agent extern - i-a fost afectată ascensiunea profesională.
2.Hotărârea Curţii de apel.
Prin sentinţa nr. 4111 din 10 iunie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, a respins cererea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul C.P., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că este nefondată susţinerea reclamantului potrivit căreia, în cauză, este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 prin nota olografă semnată de pârât cu numele conspirativ „A.”, întrucât condiţia de furnizare a unor informaţii se referă la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, însă regimul comunist nu interzicea relaţiile cu cetăţenii străini, ci doar supunea unei supravegheri atente pe cei ce aveau asemenea relaţii.
S-a mai arătat, în considerentele sentinţei atacate, că în cuprinsul notei furnizate de pârât, nu este vizată îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, deoarece aspectele semnalate de acesta erau de notorietate, neîncălcând dreptul la viaţă privată, cu atât mai mult cu cât persoana în cauză făcuse chiar cerere de plecare din ţară pentru a se căsători cu un cetăţean străin.
3. Recursul declarat de reclamant.
Împotriva sentinţei Curţii de apel, a declarat recurs Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, potrivit art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentul – reclamant a făcut o expunere rezumativă a împrejurărilor de fapt şi de drept ale cauzei şi a criticat sentinţa pentru interpretarea greşită a probelor şi a prevederilor legale aplicabile.
Astfel, a arătat că prima instanţă şi-a fundamentat greşit soluţia de respingere a acţiunii pe considerentul că „regimul comunist nu interzicea relaţiile cu cetăţeni străini, ci numai supunerea unei supravegheri atente pe cei care aveau astfel de relaţii”, pentru că, din perspectiva definiţiei legale a noţiunii de colaborator al Securităţii, nu este relevant dacă atitudinea potrivnică denunţată era interzisă în mod oficial sau era doar neagreată de autorităţi şi ducea cel puţin la urmărirea informativă a persoanei denunţate, cu consecinţa încălcării dreptului la viaţă privată.
De asemenea, recurentul – reclamant a arătat că informaţiile furnizate de intimatul – pârât cu privire la S.M. nu erau de notorietate, aşa cum a reţinut prima instanţă, neexistând nici o dovadă a existenţei unei cereri de plecare oficială din ţară.
În fine, recurentul – reclamant a arătat că în speţă vizarea încălcării unor drepturi fundamentale este nu numai potenţială, ci efectivă, încălcarea dreptului la viaţa privată fiind de netăgăduit.
4. Apărările intimatului.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul – pârât a solicitat respingerea recursului ca nefondat, formulând apărări ample cu privire la toate motivele invocate de recurentul reclamant.
În esenţă, a arătat şi argumentat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calităţii de colaborator al securităţii, pentru că nu a semnat niciodată un angajament cu Securitatea, nu a beneficiat de avantaje din partea acesteia, dimpotrivă, cariera profesională şi ştiinţifică i-a fost grav afectată, a fost o victimă a sistemului comunist, singura cale de a evita închisorile comuniste fiind internarea în spital şi pensionarea medicală pe motive psihiatrice, iar raporturile cu Securitatea, derulate într-o perioadă de numai 6 luni şi 10 zile, în anul 1971, au avut un pur caracter fortuit şi nu s-au soldat cu furnizarea unor informaţii de interes operativ, care să se refere la activităţi sau atitudini potrivnice regimului comunist şi care să lezeze drepturile sau libertăţile fundamentale ale unei persoane.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului.
Examinând cauza prin prisma motivelor formulate de recurentul – reclamant şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte, constată că recursul nu este fondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante.
Intimatul - pârât C.P. a fost supus verificărilor efectuate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în temeiul art. 3 lit. z) din O.U.G. nr. 24/2008, în considerarea calităţii sale de titular al titlului de Luptător pentru victoria Revoluţiei din Decembrie 1989.
Analizând probele rezultate în urma verificărilor, Curtea de apel a ajuns în mod corect la concluzia - împărtăşită şi de instanţa de control judiciar – că informaţiile prezentate de intimatul - pârât nu se referă la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, are calitatea de colaborator al Securităţii „persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale”.
Din interpretarea acestei prevederi legale rezultă că, în optica legiuitorului, calitatea de „colaborator al Securităţii”, presupune întrunirea a trei condiţii cumulative:
- furnizarea de informaţii, indiferent sub ce formă;
- informaţiile să denunţe activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist;
- informaţiile să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Criticile formulate în recurs vizează, pe de o parte, conţinutul şi efectele notelor de informaţii furnizate de intimata – pârâtă, care în opinia Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, au fost greşit interpretate de instanţa de fond şi, pe de altă parte, atitudinea subiectivă a părţii care furniza informaţiile, faţă de urmările faptelor sale.
Prima instanţă a făcut o cercetare judecătorească efectivă şi aprofundată a aspectelor deduse judecăţii, administrând probele cu înscrisuri şi declaraţie de martor audiat nemijlocit de instanţă, probe pe care le-a interpretat corect, dându-le o semnificaţie juridică adecvată, în raport cu toate circumstanţele cauzei.
Singurele informaţii pe care recurentul – reclamant le-a circumscris ipotezei art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 şi pe care şi-a întemeiat nota de constatare şi acţiunea în justiţie sunt cele referitoare la o persoană, S.M., despre care pârâtul a afirmat că are legături cu cetăţenii străini şi că intenţionează să se căsătorească cu unul dintre ei şi să plece din ţară, aşteptând aprobarea Consiliului de Stat în acest sens.
Interpretarea pe care Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii o dă acestor informaţii este însă excesivă, pentru că nu se poate pune semnul egalităţii între o activitate sau o atitudine potrivnică regimului totalitar comunist şi intenţia de plecare legală din ţară, cu aprobarea autorităţilor vremii, ca urmare a căsătoriei cu un cetăţean străin, fără a se induce, aşadar, ideea unei intenţii frauduloase în raport cu sistemul politic şi juridic de la data respectivă.
Din perspectiva analizei îndeplinirii condiţiei ca informaţia să denunţe o activitate sau o atitudine potrivnică regimului, prezintă relevanţă conţinutul însuşi al informaţiei furnizate, iar nu existenţa sau inexistenţa în speţă, a unei cereri înregistrate într-adevăr la Consiliul de Stat.
Nu se poate nega că informaţiile respective aveau aptitudinea de a leza un drept fundamental, acela la viaţă privată, şi într-adevăr, judecătorul fondului a reţinut că informaţiile aveau caracter de notorietate fără a-şi întemeia concluzia pe dovezi certe în acest sens, dar analiza condiţiei menţionate a devenit de prisos, de vreme ce nu este îndeplinită condiţia denunţării unor activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, iar cerinţele art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 trebuie îndeplinite cumulativ.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate.
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 304 pct. 9 sau 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva Sentinţei nr. 4111 din 10 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2467/2012. Contencios. Excepţie de... | ICCJ. Decizia nr. 2497/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
