ICCJ. Decizia nr. 2517/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2517/2012
Dosar nr. 11052/2/2010
Şedinţa publică de la 22 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 11052/2/2010 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Croitoru Petru constatarea calităţii acestuia de colaborator al Securităţii.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că pârâtul a fost verificat din oficiu, în calitatea sa de membru al Consiliului Local al Comunei Gherceşti judeţul Dolj conform dispoziţiilor art. 3 lit. g) şi art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 şi art. 3 lit. b) şi h).
Se arată că din cuprinsul notei de constatare nr. DI/I/2981 din 30 iunie 2009 şi din înscrisurile verificate, pârâtul în baza angajamentului semnat cu organele de securitate şi preluând numele conspirativ „V.” a furnizat informaţii care se referă la activităţi sau atitudini potrivnice regimului comunist şi au vizat îngrădirea unor drepturi fundamentale ocrotite de Constituţia României din 1965 şi de Convenţiile Internaţionale la care România era parte.
S-a apreciat că în cauză, faţă de pârât sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Prin sentinţa civilă nr. 1638 din 2 martie 2011 s-a admis acţiunea şi s-a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.
Pentru a pronunţa această sentinţă s-a apreciat de instanţa de fond că din probele administrate reiese că sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 1 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 atât în ceea ce priveşte prima condiţie privind furnizarea de informaţii către organele de securitate cât şi în ceea ce priveşte a doua condiţie privind îngrădirea dreptului la viaţă privată, dreptul la libertatea de opinie a persoanelor vizate în nota informată.
Împotriva acestei sentinţei a declarat recurs, în termen motivat pârâtul pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare a dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Se arată că în mod greşit în raport de probele administrate s-a apreciat de instanţa de fond în sensul îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, recurentul apreciind că în cauză nu sunt îndeplinite aceste condiţii.
În ceea ce priveşte prima condiţie, cea a furnizării de informaţii se arată că nu a furnizat informaţii care să vizeze regimul comunist, conţinutul relatărilor sale fiind deformat coit de ofiţerii de securitate, iar în ceea ce priveşte încălcarea unor drepturi fundamentale se arată că informaţiile furnizate nu au fost de natură să aducă atingere unor drepturi fundamentale.
Se arată că instanţa de fond i-a respins nejustificat proba cu martori şi pe cale de consecinţă a fost în imposibilitate de a proba abuzurile săvârşite de organele de securitate şi cum au fost folosite informaţiile date de el în baza angajamentului.
Se depun la dosar concluzii scrise şi se solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii în constatare.
Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea, îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente.
În mod corect prin sentinţa atacată, prin aplicarea corectă a legii instanţa de fond a admis acţiunea în constatare şi a constatat calitatea de colaborator al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe pârâtul-recurent.
În cauză nu pot fi reţinute susţinerile din recurs în sensul neîndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 aceste condiţii cumulative fiind îndeplinite în cauză în ceea ce-l priveşte pe recurent.
În ceea ce priveşte prima condiţie, fapt de necontestat recurentul-pârât a furnizat informaţii organelor de securitate în perioada 1981 - 1989 în baza angajamentului prin care a preluat numele conspirativ „V.”. Iar în calitate de Sursa „V.” a furnizat informaţii diferite organelor de securitate, informaţii care vizau atitudini, fapte, opinii, manifestări potrivnice regimului comunist, despre cetăţenii români sau străini.
În mod corect instanţa de fond a verificat conţinutul informaţiilor furnizate şi a constatat ca fiind îndeplinită şi a doua condiţie respectiv ca informaţiile furnizate să vizeze îngrădirea unor drepturi fundamentale ale omului.
În mod corect a fost respinsă ca neutilă cauzei proba cu martori aceştia neputând declara contra înscrisurilor necontestate de către recurentul-pârât.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.P. împotriva sentinţei civile nr. 1638 din 2 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2497/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 2534/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
