ICCJ. Decizia nr. 2534/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2534/2012
Dosar nr. 71/44/2011
Şedinţa de la 22 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul D.A.G. a chemat în judecată Universitatea S.H. şi Ministerul Educaţiei Tineretului şi Sportului, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să fie obligaţi pârâţii să-i elibereze diploma de licenţă ca urmare a promovării examenului de licenţă sesiunea iulie 2009.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că este absolvent al Universităţii S.H. Bucureşti - Facultatea de Drept şi Administraţie Publică – Specializarea Drept, forma de învăţământ I.D. şi cu toate că a promovat examenul de licenţă la 4 iulie 2009, pârâtele au refuzat să-i emită diploma de licenţă.
Prin întâmpinarea formulată la 27 mai 2011 pârâtul Ministerul Educaţiei a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive pe considerentul că diploma pentru absolvenţii învăţământului superior se eliberează de instituţia organizatoare.
Pârâta Universitatea S.H. a chemat în judecată Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, solicitând obligarea acestuia să aprobe tipărirea diplomelor de licenţă sub sancţiunea achitării unor daune cominatorii în sumă de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere.
Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 169 din 2 iunie 2011 a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamant şi a obligat pârâta Universitatea S.H. să elibereze reclamantului diploma de licenţă obţinută în urma susţinerii examenului de licenţă sesiunea iulie 2009.
Totodată, a admis cererea de chemare în garanţie obligând Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului să aprobe tipărirea formularelor tipizate a diplomei de licenţă a reclamantului.
De asemenea, a respins ca nefondată cererea reclamantului privind obligarea la plata daunelor cominatorii a chematei în garanţie.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că reclamantul a urmat cursurile organizate de pârâtă şi este licenţiat în drept motiv pentru care este îndreptăţit să i se emisă şi diploma de licenţă.
Cât priveşte chemarea în garanţie a Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului cererea este fondată, întrucât pentru tipărirea diplomelor de licenţă Universitatea S.H. avea nevoie de avizul ministerului iar din probele de la dosar rezultă că cele două instituţii s-au învinuit reciproc pentru netipărirea diplomelor.
În ceea ce priveşte însă obligarea M.E.C.T.S. la pata daunelor cominatorii, instanţa de fond a reţinut că acest lucru nu se impune, deoarece nu s-a dovedit că M.E.C.T.S. refuză avizarea tipăririi diplomelor de licenţă.
Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs pârâtul Ministerul Educaţiei, Tineretului şi Sportului.
În motivarea recursului formulat, recurentul a susţinut n esenţă că hotărârea instanţei de fond este contradictoriu şi nemotivată, întrucât nu rezultă cu claritate motivele pentru care nu a respins cererea de chemare în garanţie, iar pe de altă parte, a interpretat în mod trunchiat şi greşit materialul probator administrat în cauză, admiţând cererea de chemare în garanţie deşi M.E.C.T.S. nu are calitate procesuală pasivă, în ceea ce priveşte eliberarea diplomelor, invocând în acest sens, dispoziţiile O.U.G. nr. 75/2005 şi Ordinele nr. 295/2007 şi nr. 2284/2007, această atribuţie revenind Universităţii S.H.
În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susţinut că instanţa de fond nu a analizat hotărârile de guvern prin care Universitatea S.H. a fost acreditată şi autorizată să funcţioneze, structurile şi specializările universitare, fără a ţine cont de faptul că, actele de studii pot fi eliberate doar absolvenţilor care au promovat examenul de licenţă, urmând o specializare la o formă de învăţământ acreditată sau autorizată să funcţioneze provizoriu conform legislaţiei în vigoare şi în consecinţă nu se poate elibera avizul pentru tipărirea unui număr nelimitat de tipizate a diplomelor de licenţă, ci doar absolvenţilor care au urmat o specializare la o formă de învăţământ acreditată sau autorizată să funcţioneze provizoriu.
Un alt aspect de nelegalitate invocat de recurent vizează lipsa de obiect a cererii de chemare în garanţie, având în vedere faptul că acesta a avizat achiziţionarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenţilor din promoţiile 2008, 2009 şi 2010 conform adreselor de la dosar.
Intimata-pârâtă Universitatea S.H. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului formulat şi menţinerea hotărârii pronunţate de instanţa de fond.
Examinând sentinţa atacată în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente în cauză, cât şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte, constată că recursul formulat în cauză este nefondat.
În ceea ce priveşte criticile formulate de recurent cu privire la greşita admitere a cererii de chemare în garanţie, instanţa de control judiciar constată că, în raport de dispoziţiile art. 60 C. proc. civ., prin sentinţa atacată s-a reţinut în mod corect că sunt îndeplinite condiţiile de admitere a cererii având în vedere necesitatea asigurării punerii în executare a obligaţiei pârâtei – intimate Universitatea S.H., în cauză existând o interdependenţă între care cele două obligaţii ale fiecărei autorităţi, în funcţie de competenţa acestora, în ceea ce priveşte eliberarea diplomei de licenţă urmare a susţinerii examenului în sesiunea iulie 2009 şi avizarea tipăririi acestui document, obligaţie ce intră în competenţa chematului în garanţie.
Legat de acest aspect, se constată că nici criticile vizând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, nu sunt fondate, având în vedere faptul că prin sentinţa atacată, recurentul - chemat în garanţie a fost obligat la aprobarea tipăririi formularelor tipizate a diplomei de licenţă pentru intimatul-reclamant, condiţie necesară pentru eliberarea diplomei de licenţă de către intimata Universitatea S.H.
Nu pot fi reţinute nici criticile recurentului privind neanalizarea de către instanţa de fond a actelor normative privind autorizarea de funcţionare provizorie a Universităţii S.H. şi a dreptului acesteia privind eliberarea actelor de studii pentru absolvenţii unor programe de studii şi forme de învăţământ neacreditate, având în vedere faptul că obiectul cererii de chemare în judecată nu a vizat verificarea legalităţii acreditării formelor de învăţământ la distanţă.
În ceea ce priveşte susţinerile recurentului-chemat în garanţie, cu privire la rămânerea fără obiect a cauzei, ca urmare a avizării achiziţionării de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenţilor din promoţiilor din promoţiile 2008, 2009 şi 2010 conform adreselor depuse la dosar, Curtea, le va respinge ca nefondate, întrucât în cauză nu s-a făcut dovada avizării eliberării diplomei de licenţă în cazul intimatului-reclamant.
Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, va respinge ca nefondat recursul formulat în cauză şi va menţine ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Educaţiei Tineretului şi Sportului împotriva sentinţei civile nr. 169 din 2 iunie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2517/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2540/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
