ICCJ. Decizia nr. 2579/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2579/2012
Dosar nr. 4788/2/2010
Şedinţa publică de la 24 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii şi procedura derulată în primă instanţă
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul T.M.V., în contradictoriu cu pârâţii Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, a solicitat obligarea Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 să avizeze favorabil propunerea Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor de preschimbare a certificatului doveditor al calităţii de revoluţionar, iar preşedintele acestei comisii să semneze certificatul doveditor al calităţii de revoluţionar preschimbat conform prevederilor Legii nr. 341/2004 pentru ca pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor să fie în măsură să-l elibereze.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a fost rănit în timpul Revoluţiei din Decembrie, calitatea sa de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 – Rănit, fiind dovedită prin înscrisurile depuse la dosarele înregistrate la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor.
Pârâta Comisia Revoluţionarilor din Decembrie 1989, prin întâmpinare a invocat, în principal, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, iar în subsidiar, a arătat că în cauză poate fi reţinut un refuz nejustificat în ceea ce o priveşte, întrucât Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 nu a propus dosarul reclamantului pentru acordarea avizului de către comisia parlamentară.
Prin întâmpinare, pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor a invocat excepţiile lipsei procedurii prealabile şi prematurităţii introducerii cererii, având în vedere că reclamantul nu a îndeplinit procedura specială stabilită conform prevederilor art. 9 alin (5) din Legea nr. 341/2004, iar termenul final de preschimbare a certificatelor doveditoare ale calităţii de revoluţionar a fost prorogat până la data de 30 aprilie 2010.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că în urma verificărilor efectuate în baza de date a Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor a rezultat că reclamantului nu i-a fost conferit titlul de Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 în temeiul Legii nr. 42/1990.
2. Hotărârea Curţii de apel
Prin sentinţa nr. 1827 din 08 martie 2011, Curtea de Apel Bucureşti a respins atât excepţiile inadmisibilităţii, lipsei procedurii prealabile, tardivităţii formulării cererii de preschimbare, prescripţiei dreptului la acţiune, cât şi acţiunea formulată de reclamantul T.M.V., în contradictoriu cu pârâţii Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 este neîntemeiată, întrucât în materia contenciosului administrativ nu este relevantă personalitatea juridică a autorităţii publice, ci capacitatea ei de drept administrativ constând în aptitudinea prevăzută de lege de a realiza prerogative de putere publică.
Referitor la excepţia prematurităţii acţiunii, invocată de pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor, instanţa de fond a reţinut că şi aceasta este neîntemeiată, întrucât la data de 30 aprilie 2010 a expirat termenul final de preschimbare a certificatelor de revoluţionar, termen prevăzut de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, care a fost prorogat succesiv.
În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii introducerii cererii de preschimbare, Curtea de apel a constatat că potrivit chiar susţinerilor pârâtului Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor, în cauză nu a fost formulată o astfel de cerere, demersurile pe care reclamantul pretinde că le-a efectuat neregăsindu-se în baza de date a pârâtului.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a constatat că, deşi reclamantul pretinde că este titularul unui certificat doveditor al calităţii de revoluţionar, indicând în acest sens şi un număr (X din 26 octombrie 2006), totuşi reclamantul nu a depus dovezi în acest sens.
Astfel, judecătorul fondului a constatat că, din verificările efectuate în evidenţele autorităţii pârâte Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor, la numărul de dosar indicat de reclamant figurează numitul I.M., motiv pentru care, având în vedere prevederile art. 9 Legea nr. 341/2004 şi împrejurarea că reclamantul nu a făcut dovada că s-a adresat cu o cerere către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor pentru a solicita preschimbarea certificatului doveditor al calităţii de revoluţionar, în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. i) Legea nr. 554/2004 pentru a se reţine existenţa unui refuz nejustificat.
3. Recursul declarat de reclamant
Împotriva sentinţei Curţii de apel a declarat recurs T.M.V., criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
În esenţă, recurentul-reclamant a arătat că hotărârea atacată este rezultatul unei grave erori în care s-a aflat instanţa de fond cu privire la conţinutul dosarului său şi a precizat că a depus la Comisia pentru Cinstirea şi Sprijinirea Eroilor Revoluţiei din Decembrie 1989 cererea pentru atribuirea titlului de Rănit în Revoluţia din decembrie 1989, a primit indemnizaţia reparatorie de rănit, iar după intrarea în vigoare a Legii nr. 341/2004, a înregistrat dosarul nr. Xbis/2004.
De asemenea, recurentul-reclamant a arătat că sentinţa cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, nefăcând distincţie între „titlu” şi „calitate” şi nu face nici o referire la temeiul de drept al cererii sale, respectiv art. 10 alin. (4) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, aprobate prin H.G. nr. 1412/2004.
4. Apărările formulate în cauză.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-pârât Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor a invocat din nou excepţiile analizate şi respinse de prima instanţă:lipsa procedurii prealabile, potrivit art. 109 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004; tardivitatea introducerii cererii de preschimbare (a certificatului doveditor al calităţii de revoluţionar), în raport cu prevederile Legii nr. 47/2009, pentru aprobarea O.G. nr. 1/2008, şi prescripţia dreptului la acţiune, prin prisma prevederilor art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, întrucât Comisia pentru Cinstirea şi Sprijinirea Eroilor Revoluţiei din Decembrie 1989, constituită în temeiul Legii nr. 42/1990, şi-a încetat activitatea la data de 13 mai 1998.
Pe fondul cauzei, intimatul-pârât a arătat că reclamantului nu i-a fost conferit titlul de „Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989” în temeiul Legii nr. 42/1990, prin urmare nu există un certificat doveditor care să poată fi preschimbat potrivit Legii nr. 341/2004.
Cu referire la înscrisurile invocate în cauză, intimatul-pârât a arătat că instanţa de fond, în mod temeinic şi legal a reţinut că la nr. de dosar indicat (X) figurează o altă persoană, iar reclamantul nu a făcut dovada înregistrării propriului dosar de preschimbare a certificatului doveditor.
5. Procedura derulată în recurs
Prin notele scrise depuse la dosar, recurentul-reclamant a răspuns tuturor excepţiilor şi apărărilor formulate de intimat prin întâmpinare, insistând asupra faptului că a respectat prevederile Legii nr. 341/2004 şi că se încadrează în dispoziţia cuprinsă în art. 10 alin. (4) din Normele metodologice, fiind îndreptăţit să obţină documentul solicitat.
În dovedirea susţinerilor sale, a arătat înscrisuri, probă admisibilă în recurs, potrivit art. 305 C. proc. civ.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs, a apărărilor cuprinse în concluziile scrise, cât şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
1.1. Examinarea excepţiilor reiterate de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989
Analizând cu prioritate, în raport cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţiile de procedură şi de fond, de ordine publică, reiterate în recurs de către intimat, Înalta Curte constată că toate sunt nefondate, fiind respinse în mod legal de Curtea de apel.
Referitor la procedura prealabilă, Înalta Curte observă că aceasta nu este obligatorie în raport cu dispoziţiile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, întrucât recurentul reclamă refuzul nejustificat de soluţionare a cererilor lui de către intimat.
Nici tardivitatea cererii de preschimbare a certificatului doveditor ori prescripţia dreptului la acţiune nu pot fi reţinute în speţă, în raport cu motivele invocate în concret de intimat în susţinerea acestor excepţii, pentru că acestea nu sunt, în realitate, veritabile excepţii procesuale, ci apărări de fond, vizând, pe de o parte, inexistenţa unei cereri de preschimbare formulate conform art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 şi, pe de altă parte, imposibilitatea rezolvării favorabile a cererii de preschimbare a certificatului doveditor în lipsa unor dovezi privind obţinerea unui titlu corespunzător în perioada de activitate a Legii nr. 42/1990.
Urmează, aşadar, ca aceste susţineri să fie examinate ca apărări de fond, împreună cu argumentele recurentului-reclamant.
1.2. Analiza recursului
În esenţă recurentul-reclamant a supus controlului instanţei de contencios administrativ refuzul intimaţilor-pârâţi de a efectua demersurile necesare, potrivit atribuţiilor prevăzute de lege pentru fiecare dintre ei, în vederea emiterii certificatului doveditor al calităţii de revoluţionar, preschimbat potrivit Legii nr. 341/2004.
Refuzul a fost motivat, pe de o parte, prin faptul că recurentul-reclamant nu ar fi înregistrat o cerere, cu documentaţia aferentă, conform art. 9 alin. (1) şi 91 din Legea nr. 341/2004 şi, pe de altă parte, prin faptul că nu se poate preschimba certificatul doveditor al calităţii de revoluţionar decât dacă acest act a fost obţinut anterior, în condiţiile Legii nr. 42/1990, şi există în materialitatea sa.
În ceea ce priveşte prima susţinere, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant a făcut dovada efectuării unor demersuri la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor, în temeiul Legii nr. 341/2004, cu recipisa de înregistrare nr. Xbis din 08 noiembrie 2004, pe care există o menţiune olografă privind volumul înscrisurilor depuse: „10 file, 2 foto”.
Intimatul-pârât nu a combătut acest înscris în mod convingător, susţinând doar că în baza de date constituită electronic nu există un dosar înregistrat pe numele recurentului-reclamant şi că la nr. X figurează o altă persoană, iar instanţa de fond şi-a însuşit această apărare, cu toate că argumente privind veridicitatea dovezii prezentate de recurentul-reclamant reies chiar din susţinerile făcute de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor în adresa din 10 februarie 2011, unde, prezentând pe scurt modul său de lucru, afirmă că la depunerea cererii privind preschimbarea certificatului, fiecărui solicitant i s-a atribuit un număr care reprezintă numărul dosarului de preschimbare depus în baza Legii nr. 341/2004 şi i s-a eliberat un bonuleţ în acest sens pe care s-a aplicat ştampila purtând menţiunea „L341/2004”.
Referitor la demersurile efectuate potrivit Legii nr. 42/1990, Înalta Curte reţine că, sub imperiul acestui act normativ, recunoaşterea calităţii de Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi acordarea titlului corespunzător se făceau pe baza cererilor şi dovezilor prezentate de persoanele interesate, în condiţiile prevăzute de art. 2 din lege, la comisiile organizate în vederea punerii în executare a prevederilor acesteia – iniţial Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 şi apoi Comisia pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din Decembrie 1989, care şi-a încetat activitatea la data de 01 mai 1997.
Recurentul-reclamant a făcut dovada că la data de 24 februarie 1997 a depus la Comisia pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei române din Decembrie 1989 Dosarul nr. 1080, conţinând 14 file (recipisă de înregistrare depusă în copie la dosarul de fond).
De asemenea, recurentul-reclamant a depus la dosar un set consistent de înscrisuri prin care a dovedit că a avut calitatea de rănit în Revoluţia din Decembrie 1989 şi a primit indemnizaţie reparatorie în temeiul Legii nr. 42/1990, cu modificările ulterioare:certificate – decizii medicale emise de Comisia de expertiză medico-militară de pe lângă Spitalul Clinic Militar Central Bucureşti, deciziile nr. 71902 din 13 noiembrie 1990 şi nr. 105442 din 30 septembrie 19999, privind acordarea pensiei pentru pierderea capacităţii de muncă, emise de Oficiul de pensii Prahova, raportul medico-legal înregistrat în 24.06.1992 la Direcţia Procuraturilor Militare, bilete de internare şi de ieşire din Spitalul militar central.
Lipsa certificatului doveditor al calităţii de revoluţionar potrivit Legii nr. 42/1990 nu era un impediment absolut pentru rezolvarea cererii acestuia, pentru că, potrivit art. 10 alin. (4) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 341/2004, aprobate prin H.G. nr. 1412/2004: „ Pot solicita eliberarea noului tip de certificat şi persoanele care au depus, în vederea acordării uneia dintre calităţile prevăzute de Legea nr. 42/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, documentele necesare la fosta Comisie pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din Decembrie 1989, dar cărora nu li s-a eliberat certificatul doveditor datorită epuizării, la acea dată, a formularelor tipizate şi ale căror nume se regăsesc în listele cuprinzând propunerile făcute de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor Administraţiei Prezidenţiale pentru eliberarea titlurilor prevăzute la art. 1-3 din Legea nr. 42/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sau în decretele Preşedintelui României de atribuire a acestor titluri, publicate în M. Of. al României, Partea I. În vederea eliberării noului tip de certificat, solicitanţii vor depune la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor, în original sau în copie legalizată, documentul din care rezultă depunerea dosarului la această comisie şi adeverinţa prevăzută la alin. (3) lit. d).”
Ţinând seama de toate aceste dovezi, instanţa de control judiciar constată, contrar concluziei judecătorului fondului, caracterul nejustificat al refuzului rezolvării cererii recurentului-reclamant, conform art. 2 alin. (1) lit. i) şi n) din Legea nr. 554/2004.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul şi va modifica în parte sentinţa în sensul admiterii acţiunii reclamantului, menţinând dispoziţiile referitoare la respingerea excepţiilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de T.M.V. împotriva sentinţei nr. 1827 din 08 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică, în parte, sentinţa atacată, în sensul că admite acţiunea reclamantului.
Obligă Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor să soluţioneze cererea reclamantului T.M.V. de eliberare a certificatului doveditor al calităţii de revoluţionar.
Obligă Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 să emită avizul necesar în acest sens.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2495/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2158/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
